PICTORI ROMANI pag.1


 

Alaszu Pavel

Născut în 11 noiembrie 1942, la Timişoara.
A decedat în 15 septembrie 1995 la Arad.
Studii: Facultatea de Arte Plastice din cadrul Univestităţii Timişoara (promoţia 1968, având ca profesori pe Jecza Peter şi Romul Nuţiu).pavel_alaszu_artindex_01pavel_alaszu_artindex_02pavel_alaszu_artindex_03pavel_alaszu_artindex_04pavel_alaszu_artindex_05Sursa: http://galeriadelta.com/artisti/001.html

Alavatchi Alexandr

02 Martie, 1983
Chișinău

Titularizare UAP
04 Martie 2009, secţia Picturăalexandru_alavatchi_artindex_01

Formarea

1989 – 1993  Şcoala medie “Ştefan cel Mare”, Chişinău
1993 – 2001 Liceu Republican de Arte Plastice “Igor Vieru”, Chişinău
2001 – 2006  Student la catedra de Pictură, Faculatea Arte Plastice al Academiei de Muzică. Teatru şi Arte Plastice din R.Moldova, Chişinău
2002 – 2006 Student la catedra de Design Interior, Faculatea Arte Plastice al Academiei de Muzică. Teatru şi Arte Platice din R.Moldova, Chişinăualexandru_alavatchi_artindex_02Expoziţii personale
2001 – Secţia de Arte Bibliotecii Naţioale, Chişinău
2002 – Salon “Pro-Anturaj”, Chişinău
2006 – Bienne, Elveţia
2007 – Galerea “a2”, Timişoara, România
2008 – Galerea “Niagara”, Chişinău
2008 – Galerea “a2”, Timişoara, România
2008 – Galerea “Pro-Armia”, Timişoara, România
2010 – Art-Cafe “Salieri”, Odessa, Ucrainaalexandru_alavatchi_artindex_03Concursuri naționale / internaţionale
2008 – Participant la Second World Delphic Games, Saratov, Rusia
2009 – Participant la Biennala Internationala de Pictura, Editia I, Chisinau, R.Moldova
Tabere de creație / documentări
R. Moldova, Romania, Ucraina, Uzbechistan, Rusia, Italiaalexandru_alavatchi_artindex_04Lucrări în colecții publice

Lucrări în colecții private
Republica Moldova, Franţa, Germania, România, Macedonia, Belgia,
Elveţia, Polonia, Bulgaria, Uzbekistan, Rusia, Ucraina, Italia.
Alte activități culturale
Premii / distincții / titluri onorifice
2006 – “Noi – tineretul creator”, Centrul Expoziţional al Uniunii Artiştilor Plastici din R.Moldova “Costantin Brâncuşi”, premiul II, lucrarea “Unica”alexandru_alavatchi_artindex_05alexandru_alavatchi_artindex_06alexandru_alavatchi_artindex_08alexandru_alavatchi_artindex_09alexandru_alavatchi_artindex_10alexandru_alavatchi_artindex_11alexandru_alavatchi_artindex_12alexandru_alavatchi_artindex_13

Sursa: http://alavatchi.arta.md/ro/cv

Albu AlexandraSursa pozelor: http://alexandraalbu.blogspot.ro/

Albu Jan

Text, foto: Artindex/Mihai Constantin

Jan Albu, pictor

Vedere din turnul de fildes (2012)

Aceasta lucrare reprezinta viziunea lui Jan Albu asupra propriei persoane si conditii, conditia unui artist care ESTE pictor si nu a fost FACUT unul. Indraznesc sa spun ca Jan Albu este pictor pentru ca nu putea fi altceva. Pe cat de apasator isi resimte destinul, pe atat de ineluctabil ii este. Gasesc la Jan un tragism si un fatalism care se revarsa galgaitor in opera sa. Nu este un autoportret in oglinda ci un autoportret introspectiv.

Tehnica: acrilic pe panza, neinramat, dimensiuni 125×135 cm.

Detalii:

Taurul vietii (2012)

Aceasta lucrare este o purjare a unui vis obsedant care i-a tulburat lui Jan o noapte din 1992. Un taur mare alb pe care il intalnesti intr-o galerie ingusta de pestera. Vine puternic si de neoprit ca sa te zdrobeasca de peretii asprii ai vintrelor de munte. E taurul vietii! Ilustrat in aceasta lucrare acrilic pe panza, neinramata, de dimensiuni 125×135 cm.

Detalii:

Cnosos arena (2012)

Legenda minotaurului “rescrisa” de Jan Albu intr-o splendida lucrare.  Tehnica acrilic pe panza, neinramata, dimensiuni 135×130 cm.

 

Apocalipsa 17 (2012)

O lucrare care poate sta langa cele mai bune panze pictate de Jan pana acum. Tehnica acrilic pe panza, dimensiuni 180×120 cm, neinramata.

Jan citind in Biblie capitolul care l-a inspirat pentru aceasta lucrare:

 

Capitolul 17 din Apocalipsa Sf. Ioan Teologul

1.     Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,

2.     Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.

3.     Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne.

4.     Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei.

5.     Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului.

6.     Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.

7.     Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

8.     Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta.

9.     Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia.

10.     Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puţină vreme.

11.     Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire.

12.     Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara.

13.     Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei.

14.     Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi.

15.     Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi.

16.     Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.

17.     Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.

18.     Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului.

 

Atelier (2002)

O exceptionala lucrare pe care Jan Albu o scoate din colectia sa personala, la zece ani de la creare. Gasiti in sectiunea Galerie si corespondentul acestei lucrari, datat 2012. Dimensiunile lucrarii sunt 90×130 cm, inramata cu bagheta aurie. Tehnica: acrilic pe panza.

Articole Artindex despre Jan Albu:

Ce mai face Jan Albu?

Inca un pas catre Don Quijote

Ilustrate din Infern

7 desene de Jan Albu

Jan Albu picteaza la perete

Jan Albu si perenitatea idealismului – Don Quijote

Jan Albu sta la poza. Un portret

Retrospectiva virtuala

Il stiti pe Jan Albu? Ar trebui!

 

Albu Marina

 

Sursa pozelor: http://onmarinaalbu.tumblr.com/archive

Alexandrescu Milcoveanu Dudu

Anul Nasterii: 1908


alexandrescu milcoveanu dudu

Alexandrescu Titus



Anul Nasterii: 1868

Anul Decesului: 1928

Anghelescu George

Anul Nasterii:1985

George Anghelescu

(n. 1985, București, RO)

Licențiat al Universității Naționale de Artă București, Secția Grafică, 2008.
Trăiește și lucrează în București.Activitate artistică:

2011 – Celălalt Corp, Victoria Art Center, București, România
2011 – The Unbearable Other, (împreună cu Ștefan Ungureanu), Atelier 030202 Spațiu de Artă Contemporană, București, România, curator Valentina Iancu
2011 – Figure in, Figure out, LC Foundation, București, România
2010 – In Between, Slag Gallery, New York, S.U.A.
2010 – Arca lui Noe (în cadrul NAG 4), [d] Gallery, București, România
2010 – Buy What You Love, Rema Hort Mann Foundation, Jack Shainman Gallery, New York, S.U.A.
2010 – Cum a fost posibil?, sub_Cărturești, București, România; Knesset, Ierusalim, Israel; Institutul Cultural Român din Tel Aviv, Israel, curator Simona Vilău

2009 – DE SE NU?, [d] Gallery, București, România
2009 – Nu te supăra, frate!, POINT contemporary, București, România, curatori Adina Zorzini, Cosmin Năsui
2009 – ISUS VINE, Atelier 35, București, România (expoziție personală)
2009 – YOU ARE HERE > containere > animale virtuale > fratele meu, [d] Gallery, București, România
2009 – Sample this!, [d] Gallery, București, România
2008 – Against All Odds, Slag Gallery, New York, S.U.A.

2008 – A doua ediție a Festivalului de proiecții arhitecturale Urban Art, București, România
2008 – Salonul de Mai, spații expoziționale temporare: str. Maria Rosetti 12 & Cool Cat, București, România
2007 – Spazi Aperti, Accademia di Romania / eveniment MACRO, Roma, Italia
2007 – Despre Noi, UNAgaleria, București, România
2006 – Sonetul, Galeria Librariei Carturești, București, România
2005 – Manifest Lipscani, Galeria HT003, București, România
2005 – DELTA, UNAgaleria, București, România.

Sursa:
http://www.artistalpoporului.blogspot.com

Anghelescu Nita

Niţă Anghelescu, pictor şi arheolog

Niţă Anghelescu  (1903-1999) era fiul unui plugar din Cuza Vodă, localitate unde s-a născut şi viitorul pictor, care va absolvi Academia de Arte Frumoase din Bucureşti în 1934 parcurgând o carieră artistică peste care oamenii sudului nu pot trece uşor, mai ales că, începând cu anul 1951 a făcut parte din ambianţa culturală locală fiind director al Muzeului Regiunii Bucureşti şi întemeietorul muzeelor din Călăraşi, Slobozia, Alexandria, Turnu-Măgurele şi Roşiorii de Vede. Avea 48 de ani când a renunaţat la pictură pentru a se dedica arheologiei. Însă în anul 1975, după ce şi-a publicat rezultatele cercetărilor în peste 60 de studii, în ziarele locale şi în revistele de specialitate , Niţă Anghelescu se pensionează şi revine la prima sa pasiune, arta.
„ Pictura pentru mine este un limbaj mai propriu, o structură aptă să exprime întrega gamă de aptitudini intime. Dacă iarba ar putea să picteze, am vedea tablouri solemne despre drumul sevei prin rădăcini. Dacă aştrii ar putea să picteze, am vedea imensitatea lumii păstrate în limitele tridimensionele ale unui tablou de, să zicem, 20cm/20 cm. Nu înseamnă de aici nimic altceva decât că omul îşi exprimă propria identitate prin tot ceea ce face. După cum, nu înseamnă nimic că am dat eu, acum, ultimul, definiţia picturii. Ceea ce v-am spus este numai definiţia mea” .
„Portretul mamei”, un „Autoportret”(1946), peisajul „Toamna la Călăraşi” (195?), aflate în patrimoniul Muzeul Dunării de Jos, uleiuri care sunt referinţe pentru cele două teme majore ale creaţiei sale, portretul şi peisajul. Se adaugă natura statică şi nudul, realismul sintetizându-i ca termen generic opera conformă mediului academic în care s-a format sub îndrumarea lui Camil Ressu. Predilecţia de a sublinia prin formă şi culoare ceea ce este concret şi anume locul călătoriilor sale, fascinaţia pentru imaginea celor dragi, părinţi, soţie, dar şi pentru chipurile severe ale ţăranilor, pentru şantierele arheologice de care era legat ca director de muzeu, toate sunt expresia talentului, formaţiei şi preocupării constante pentru frumos. Contextul stilistic, acela al rigorilor clasice ale desenului, prea tehnicist făcându-l uneori în compoziţii, chiar la distanţe diferite realizate în timp, cum sunt cele două lucrări de grafică în tuş, peisaje ilustrând Poiana Ţapului (1933, 1977), şi care constituie un exerciţie benefic pentru experimentele artistului, nu înseamnă că Niţă Anghelescu nu se putea desprinde cu uşurinţă de norme pentru a aborda o manieră modernă unde subiectul plastic să primeze ca în aquarellele din 1941 ori în tabloul în ulei „Gospădărie în Bărăgan”(19?2). Pictorul a rămas fidel peisajului de câmpie fiind get-beget ialomiţean. Ideea de cetate străbate lucrările sale, neinteresându-l megalopolisul secolului XX, ci spaţiul antropologic al liniştilor oraşe istorice Pompei, Roma, Capitolium şi Forum Romani, care s/au transformat ]n picturi datând din 1968. Urbanizarea şi spaţialitatea Dusseldorfului, deasemeni riviera Rinului au captivat atenţia plasticianului. „Intrarea în portul vechi” şi pe „Rinul larg”(ambele 1982), rămân documentele unor aspecte trecute. Şantierele arheologice de la Ulmu, Sultana şi Păcuiul lui Soare (1970), cu delicatele lor nuanţe de verde, alb, albastru, roşu englez ori într-o minuţioasă prezentare grafică a liniei şi formei cerută de un asemenea subiect figurativ, fac trecerea geografic spre Orientul din tablourile „China. Souciu” (1979) sau din aquarellele ilustrând exotice pagode. Nobila simplitate vizuală a îndepărtatelor lumi este etalată în imagini uneori aproape fotografice, alteori cu o anumită detaşare plastică de realitate, Niţă Anghelescu dorindu-se un artist pe gustul unui public mai larg.  Sensibilitatea faţă de natura în ipostazele ei ciclice şi geografice, faţă de vestigii de acum câteva mii de ani, demonstrează cât de ataşat era pictorul de peisaj, incluzând aici spaţiile acvatice, făcând din arta sa o confruntare concretă cu lumea concretă, cu delimitările figurative ale formelor cotidiene. Dar, indiferent de ce colţ al Pământului şi-a pus amprenta asupra creaţiei lui Niţă Anghelescu, cea mai frumoasă natură rămâne cea a ţinuturilor româneşti din zonele Călăraşi, Breaza, Slănic Prahova, Poiana Ţapului. Spiritul acestor locuri marcat de prezenţa omului în sataţiunile montane sau în gospodărie, parcuri, la margini de pădure ori circulând cu arhaica sa căruţă,

anghelescu_nita_artindex_02
Niţă Anghelescu, Peisaj din Călăraşi
Muzeul Dunării de Jos

este săgetat de expresivele caligrafii ale arborilor tăind linia orizontului, de profilurile dealurilor şi potecile întinderilor dobrogene ce par uitate de vreme prin lipsa prezenţei umane. Oraşul şi satul din pictura lui Niţă Anghelescu sunt legate de istoria trecută şi prezentă, în cadrul lor unde inserând arhitecturi arhaice şi contemporane, dar şi elemente ale urbanismul modern, străzile populate de automobilele secolului XX, iar peste toate, ceremonialul vegetaţiei omniprezente. Numerosele compoziţii de grafică de şevalet sunt prilej de exprimare a gestului artistic şi a unor pretenţii estetice în continuă devenire, numai compoziţiile în tuş având o structură geometrică, de arhitect, pe alocuri întrezărindu-se căutarea de soluţii pentru rezolvarea perspectivei şi a organizării spaţiului. Tendinţa de a evidenţia contrastele închis-deschis şi de a da valoare griurilor în tehnica uleiului sau a temperei, răspunde eleganţei florilor de câmp, celor nobile ori unor celebrităţi vegetale ale picturii precum anemonele care sunt neutralizate de cromatica spaţiilor care le înconjoară. Compoziţiile cu frezii, trandafiri, ochiul boului, atrag atenţia comentatorului de artă. Acestea sunt etalate în contextul figurativ al simbolurilor tradiţionale reprezentate de obiecte şi motive decorative specifice ceramicii noaste. Un capitol aparte în creaţia lui Niţă Anghelescu îl ocupă fascinaţia pentru chipul uman. Portretele atent executate în urma
anghelescu_nita_artindex_03
Niţă Angelescu, Portretul mamei
Muzeul Dunării de Jos

observării fizionomiilor reuşesc să sugereze din câteva pete sintetice de culoare şi puţine linii, imaginea mamei pictorului (1950) sau într-un spirit de desăvârşit plastician o conturare analitică a figurii tatălui (1941), a soţiei (1981, 1987), a ţăranilor anonimi. În anul 1976, Niţă Anghelescu şi-a deschis prima expoziţie personală, după care au urmat altele în 1977, 1980, 1981, 1983, 1988, iar creaţia sa se află răspândită în muzee şi colecţii din ţară şi străinătate.
Niţă Anghelescu în însemnări critice. În revista Muzeelor şi Monumentelor nr.8 din 1977, Anghel Pavel menţiona că „Muzeul de istorie al Municipiului Bucureşti a găzduit o expoziţie de grafică şi pictură aparţinând muzeologului Niţă Anghelescu…Expoziţia a relevat un artist matur, stăpân pe mijloacele sale, preocupat să dezvăluie frumuseţea umană şi a naturii înconjurătoare”. Menţiunea aceasta descria temele majore ale creaţiei artistului, portretul şi peisajul, dar şi referiri la evoluţia sa artistică, maturitatea de care dădea dovadă în abordarea şi finalizarea subiectului. Niţă Anghescu parcursese un drum firesc pentru orice absolvent al unei Academii de Belle Arte expunând singur relativ târziu, în 1976 la 73 de ani,
anghelescu_nita_artindex_04
Niţă Angelescu, Autoportret
Muzeul Dunării de Jos

aşa cum scrie în nota biografică a catalogului de la Călăraşi din 1981, semn că pictura devenise pentru acesta mai mult o pasiune decât un mod de viaţă, fiindcă evoluţia talentului său fusese oprită de activitatea muzeistică. Dintre toţi pionierii picturii călărăşene, Niţă Anghelescu a fost singurul care nu a fost sincer cu arta sa, acceptând postul de director al unui muzeu, în detrimentul creaţiei artistice. Să nu uităm că încă din 1951 el era director al Muzeului Judeţean Călăraşi şi probabil preocupările pentru munca administrativă l-au îndepăratat pentru moment de pictură. Cu toate acestea Niţă Anghelescu s-a bucurat de opinia favorabilă a criticii la puţinele sale expoziţii personale. Marin Mihalache spunea despre tablourile lui Niţă Anghelescu că sunt de „un realism discret poetizat”. Avea dreptate reputatul critic de artă fiindcă în numeroase lucrări atmosfera de culoare şi linia subtilă definesc un tărâm aflat la graniţa dintre concret şi imaginar. Preferinţa pentru disecarea amănuntelor lumii vizibile demonstra aptitudinile sale de desenator, lucru uşor de observat în compoziţiile expuse în Foaierul Fordoc din Călăraşi, cu ocazia centenarului pictorului în anul 2003. Muzeul Dunării de Jos l-a sărbătorit atunci cu toată onoarea care i se cuvenea unui întemeietor de muzeu şi plastician al locului cu sensibilităţi pentru peisajele ce prezentau lumea rurală a Bărăganului. Marin Mihalache i-a descris opera la modul obiectiv, adică a spus ceea ce este arta sa, fără dulcegăriile unor cronici care ar fi putut să-l facă pe artist să se simtă bine. În aceeaşi direcţie a surprinderii cracteristicilor stilistice ale operei, merg şi opiniile Mariei Moraru care, în Tribuna Ialomiţei din 30 octombrie 1976 comenta: „ dacă a reda cât mai fidel realitatea înseamnă a emoţiona, a-ţi regăsi locurile dragi… Niţă Anghelescu a reuşit”. Născut la Cuza Vodă, în inima câmpiei, artistul nu s-a dezis niciodată de locurile copilăriei care îi străbat opera începând cu anii 1950. Paul Tutungiu în prefaţa catalogului expoziţiei itinerante de grafică şi pictură din luna octombrie 1976 de la Slobozia, Călăraşi şi Cuza Vodă amintea că „ momente…din istoria satului ialomiţen” erau evocate pe pânzele artistului, făcând şi o scurtă referire la elementul etnografic ce apare în câteva lucrări de referinţă. Afirmaţia lui Doru Mielcescu punea un semn de întrebare prin cuvintele sale. „ Lipsa de amatorism, dar situată la egală distanţă de profesionalismul acerb ” are anumite subtilităţi şi era îndreptăţită în măsura în care artistul mai crea şi pentru publicul larg fiindcă dorea să vândă. Însă Niţă Anghelescu era autorul „Nudului” din 1933 şi al „Portretului mamei” din patrimoniul M.D.J. lucrări de indiscutabilă valoare artistică. Acelaşi Doru Mielcescu spunea că „ peisajele, portretele capătă o nouă vitalitate…” recunoscând astfel calităţile artistului de a se menţine în fenomenul de creaţie plastică al timpului său. Relatările lui Dan Grigorescu sintetizează efortul de o viaţă al plasticianului. „ Pictura lui Niţă Anghelescu se întemeiază pe un principiu de la care a pornit întotdeauna arta adevărată-marea simplitate. El a desluşit lecţia clară a celor care, cu secole în urmă, au dat liniei şi culorii o vibraţie atât de specific românească-zugravii monumentelor noastre medievale. A învăţat de la ei că imagine desenată, caldele acorduri cromatice pot tălmăci o stare de spirit, un gând…”
În octombrie 1976 a avut loc o expoziţie retrospectivă de grafică şi pictură care a cuprins 48 de lucrări  realizate în peste 40 de ani de activitate în care pictorul n-a urmărit decât „ înţelepciunea profundă şi redarea cât mai fidelă şi mai completă a realităţii, afirmarea existenţei ei obiective şi a valorilor etice şi estetice” .  Cu ocazia acestui eveniment, artistul precizează faptul că hiatus-ul din creaţia sa (1951- 1975) a fost determinat de munca de director al Muzeului Judeţean Ialomiţa. Cu toate acestea, în anul pensionării, îşi deschide o amplă expoziţie, precedată la Muzeul de Etnografie ialomiţeană Slobozia  de sărbătorirea unui sfert de secol de activitate ca muzeograf, ocazie care i-a prilejuit susţinerea unei scurte cuvântări: „ Acest muzeu, precum şi Muzeul de Istorie Călăraşi repezintă un rost al vieţii mele. Mă simt legat de fiecare piesă, de fiecare panou. Nu sunt trist pentru că mă despart de ele, fiindcă voi continua să muncesc, voi avea vreme să dau ascultare chemării mele dintâi, pictura, şi pentru că las aici un colectiv de tineri pasionaţi, îndrăgostiţi de muzeografie, tineri în care am încredere şi pe care îi aştept ori de câte ori vor simţi nevoia unui sfat, de la un om care şi-a înţeles anii ca timp de dăruire pentru înălţarea în frumos a generoasei câmpii ialomiţene” .

Antologie de texte critice

Paul Tutungiu comenta sensibilitatea plasticianului într-un scurt eseu numit „„Un artist ialomiţean”: “Se numeşte Niţă Anghelescu acest arbore care se ia la întrecere cu secolul XX însuşi, încercând să dea şi în vârstă o măsură exactă a ceea ce înseamnă duhul ţăranului român, puterea rădăcinoasă de a impune viaţa lui în viaţa imensă, colosală a Cosmosului întreg.
Niţă Anghelescu est un fruct de câmpie, această câmpie a Ialomiţei care a rămas în istoria românilor ca o oază de fapte vitejeşti şi întâmplări tăiate parcă în bronzul Carpaţilor.
L-am cunoscut în ipostaza nobilă de căutător al trecutului nostru îndepărtat, ca arheolog şi ca iniţiator al vetrelor muzeale, mai întâi în aşezarea de pe malul Borcei, la Călăraşi, după aceea la Slobozia, când Domnia Sa, în calitate de director al muzeului judeţean investit cu încrederea partidului comunist, dădea luminii o interesantă suită de expoziţii cu caracter tematic, din care dezlegăm cu uimire umbletul oamenilor de demult prin sălbăticia aparentă a Bărăganului, obiecte de cultură materială care dovedeau, incontestabil, şi în această zonă românească, continuitatea prin veacuri a poporului nostru, statornicia lui din strămoş în strămoş în teritoriul ancestral.
Reflexul în pictură, al omului care s-a identificat până la flacără cu fapta de cetăţean, este o altă faptă.
Niţă Anghelescu a surprins în pânzele sale momente din istoria contemporană şi mai îndepărtată a satelor ialomiţene, peisaje care, dincolo de ţinuta obiectivă a tonurilor, ascund o duioşie de îndrăgostit. Pentru că mi se pare că fiecare element etnografic, din satele imortalizate de Niţă Anghelescu, vorbeşte despre măreţia grâului, deşi grâul nu apare la modul fizic, despre foşnetul cu timbru de aur al porumbului, deşi nici porumbul nu apare la modul fizic în nici una din picturile sale. Viaţa rurală, cu toate trezoreriile ei de datini şi sentimente, apare întreagă în ochii acelei zeiţe care este ţăranca de la Cuza Vodă, mama artistului, în ţinuta de salcâm gata să întâmpine veacurile, a ţăranului de la Cuza Vodă, care este tatăl artistului.
Nu ştiu dacă Niţă Angelescu se vrea filozof, dar el practică o filozofie a adevărului, a înţelepciunii populare. Peisajele de la Păcuiul lui Soare,

anghelescu_nita_artindex_05
Niţă Angelescu, Portret de ţăran
Muzeul Dunării de Jos

alcătuind un interesant triptic despre care nu mă sfiesc să cred că ar merita să împodobească pereţii oricărui muzeu de artă cu infuzii folclorice, au în ele o încremenire care, paradoxal, vorbeşte despre curgerea ireversibilă a timpului, despre succesiunea fenomenelor, despre faptul că numai omul este viu în clătinarea secundei de frunză temurătoare.
A pictat în tinereţe (de ce să tot chemăm, ca pe vremea lui Petru Cercel, meşteri de pe insulele Mediteranei ? ) cu migala şi strădania pe care o are numai cel învăţat să-şi înmoaie oasele la coasă, un univers mitologic de o frumuseţe ce stârneşte invidia, dând culoare şi spirit bolţilor din bisericile de la Perişoru, Satnoieni, Jegălia, Mircea Vodă şi multe altele, aducând în armonia pastei puterea magică a cugetului ţărănesc, personalitatea şi demnitatea cutezanţei omului din Bărăgan.
Astăzi Niţă Anghelescu mi se pare a fi el însuşi o statuie a omului din Bărăgan, ochii lui sunt tineri şi luminoşi şi ca două dropii imperiale, vocea lui are prospeţimi de dughie şi izmă fugită pe grădişti, gândul său este cald şi proaspăt şi afânat ca pâinea coaptă anume în satele de pe malul Ialomiţei, râul străvechi.
Această întâie retrospectivă se mută într-o emoţie pe care nu poţi s-o hrăneşti decât atunci când ai norocul să surprinzi aerul tare şi limpezit de ozon al istoriei contemporane.
Ca sturionii care se întorc din ocean pe fluvii până la izvoare, să-şi depună icrele, care sunt opera vieţii lor, Niţă Angelescu se întoarce acum la ialomiţenii săi cu faptele sale grafice şi de pictură.
Este, dacă vreţi, un ritual care seamănă cu circuitul acvatic din natură”. Doru Mielcescu în scurta sa scriere “Introspecţie şi detaşare” manifestă o apropiere şi o înţelegere deosebită faţă de stilul artistului. “Parcurgând prima expoziţie retrospectivă a pictorului Niţă Anghelescu nu-ţi poţi reprima regretul unei atât de târzii maturităţi. Mai exact, ar trebui să vorbim de o târzie dezvăluire, pentru că vârsta ca atare a uleiurilor, desenelor, acuarelelor, ţine de un alt ritm decât cel biologic. Mâna care a trasat cu exacta siguranţă „Studiul de nud” din 1933, de pildă, spune cred multe despre talentul incipient şi, totodată, matur al tânărului student la Belle – Arte. E o pictură de suflet, aş spune, lipsită de amatorism, dar situată la egală distanţă de profesionalismul acerb. Obiectele picturale sunt impregnante de privirea limpede: nedeformându-le dar transmutându-le unda de lirism specific adevăratului creator, peisajele, portretele, capătă o nouă vitalitate. Personal, m-am simţit aproape de grupul peisajelor din anii 50 (“Ograda înzăpezită” etc.) realizate cu o remarcabilă simplitate a mijloacelor.

anghelescu_nita_artindex_06
Niţă Angelescu, Natură statică
Muzeul Dunării de Jos

Descifrez aici, mai clar, calitatea majoră a picturii lui N. Angelescu: de a psihologiza peisajul, păstrându-se la o detaşată distanţă. Nuanţele de gri şi alb murdar par să anuanţe paleta unui Viorel Mărginean, mai puţin stilizată, dar la fel de proaspătă” .
Relaţii cu Străinătatea, catalogul deschizându-se cu prezentare lui Marin Mihalache. “Expoziţia lui Niţă Anghelescu ne arată, încă odată, că omul înţelept şi creator nu aşteaptă toamna vieţii, pensia, pentru a se odihni total, lâncezind şi pierzând inutil timpul cât îi mai este dat să treacă pe sub lumina soarelui; chiar şi după o jumătate de veac de activitate, el consideră că n-a venit vârsta bilanţului, şi că mai are încă multe de văzut şi de descoperit în această lume plină de miracole; se simte mereu îmboldit de realitatea înconjurătoare, obsedat de gândurile ce-i dau ghes, de imaginile ce se cer exprimate în pictură, ca o proiecţie în afară a sinelui său.
anghelescu_nita_artindex_07
Niţă Angelescu, Portret de ţăran
Muzeul Dunării de Jos

Meticulos, ordonat, acest harnic veteran continuă să realizeze, cu tineresc entuziasm, tablouri de un realism discret poetizat, în care aspectele felurite ale naturii şi faptul de viaţă observat cu ascuţită pătrundere se împletesc organic cu sentimentul proaspăt al bucuriei de a fi pe acest pământ şi de a-i cânta în linie şi culoare frumuseţile perene, îmbogăţite de strădania oamenilor. Simţim în această pictură fidel descriptivă şi grijă pentru amănuntul revelator, farmecul unei realităţi consemnată cu sinceritate, dar şi cu vibraţie sufletească în care descifrăm dorinţa de a comunica celorlalţi sentimentul de încredere şi emoţia încercată în faţa motivului; el trăieşte ardent în aceste imagini, care-i umplu existenţa, dându-i un sens, o împlinire.
Se opreşte cu predilecţie la aspecte dintre cele mai obişnuite, modeste, adesea pitoreşti, însă îndelung observate, îndeosebi din lumea rurală a Bărăganului. Predomină obsesiv peisajul ialomiţean, întipărit pe retină încă din anii copilăriei, şi la care revine acum înduioşat, cu evident lirism, preocupat să surprindă panoramic vastitatea câmpiei dunărene, acel impresionant dialog între orizontalitatea pământului şi bolta înaltă a cerului, care conferă naturii o monumentalitate aparte.

anghelescu_nita_artindex_08
Niţă Anghelescu,Gospodărie,
Muzeul Dunării de Jos

După cum, altădată, într-un peisaj cu lungi şire de paie, acestea dobândesc, prin unghiul din care sunt privite, impunătoarea monumentalitate a unor piramide. Când pictează peisaje cu văi, păduri şi munţi din Maramureş sau din nordul Moldovei, cuprinzând, de asemenea, spaţii vaste cu predominarea vegetalului, sau când, călător neobosit, ne aduce, ca într-un jurnal de drum, imagini din Italia, cu vestigiile arheologice ale Pompeiului, sau, altele, din China, cu arhitecturi caracteristice extremului orient, pictorul îşi adaptează de fiecare dată mijloacele de expresie la atmosfera specifică locurilor evocate, urmărind mereu redarea cât mai conştiincioasă a realităţii.
Sunt apoi de remarcat acele aspecte rurale privind muncile agricole, precum treeratul, strânsul fânului, irigaţiile sau ogrăzile unor gospodari cuprinzând adăposturi pentru vite şi păsări, aceşti buni şi vechi prieteni ai omului, sugerându-ne că acolo viaţa se desfăşoară după rânduieli ancestrale, în care domneşte o atmosferă tihnită, calmă, bucolică. Tablourile cu păsări de curte, cu cai păscând sau mâncând fân din căruţă, dovedesc calităţile de pictor animalier. Iar expresivele sale portrete de ţărani au o anume asprime în trăsături, specifică oamenilor gliei.

anghelescu_nita_artindex_09
Păcuiul lui Soare, Muzeul Dunării de Jos

Construieşte imaginea printr-un desen ferm, inclus ca o riguroasă armătură în arhitectura tabloului, prin care conferă formelor soliditate; în genere caută acorduri cromatice calme, odihnitoare, fiind de obicei reţinut în culoare, sobru chiar, uneori; când e vorba de flori însă, care ocupă în preocupările sale locul secund, după peisaj, paleta îi devine firesc mai vioaie, cu tonuri exuberante, puse în valoare de fundaluri divers colorate, ca şi de unele obiecte alăturate, prin care caută raporturi de forme şi culori. Realizate cu mijloace tradiţionale, cu o firească şi necăutată simplitate, tablourile lui Niţă Angelescu, pictor ajuns la o vârstă venerabilă, vădesc o reconfortantă tinereţe spirituală, un neobosit interes pentru viaţă. Să le privim deci, cu atenţia cuvenită, pentru a le pătrunde dincolo de alte semnificaţii, omenescul lor mesaj” .
Ana Amelia Dincă
Critic de artă sursa :http://artindex.ro

Angheluta Octav

Anul Nasterii: 1904Anul Decesului: 1979

 

Octav Angheluță

(Nascut.1904, Brăila – Decedat.1979, Bucureşti)

Născut la Brăila, într-o familie modestă, Octav Angheluţă a urmat cursul superior liceal la Huşi, aptitudinile sale pentru desen făcându-se remarcate mai ales odată cu premierea sa la concursul societăţii Tinerimea artistică. În 1924 se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde studiază desenul cu Constantin Artachino şi pictura cu G. D. Mirea şi Camil Ressu.Octav_Angheluta_LecturaDupă absolvire, lucrează ca profesor de desen, mai întâi la licee din Huşi şi Câmpina, apoi la Cernica şi Bucureşti. În acest timp pictează şi expune la Salonul Oficial, la expoziţiile Tinerimii artistice şi cele ale Grupului nostru, fiind premiat de juriul Salonului în 1929, 1932, 1936, 1937 şi 1939.Octav_Angheluta_La_PozatÎn 1952 este chemat la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. De-a lungul activităţii sale artistice, Angheluţă a avut o serie de participări la expoziţii de artă românească în străinătate şi zece expoziţii personale, încununate cu o expoziţie retrospectivă, organizată în 1974.Portretul ocupă un loc important în opera lui Octav Angheluţă, care pune omul în centrul preocupărilor sale. Artistul mărturiseşte că omul, ”cea mai complexă manifestare a vieţii”, este pentru el o bogată sursă de inspiraţie artistică, oferindu-i ”cele mai variate combinaţii de forme, cele mai luxuriante game de nuanţe şi armonii coloristice, cele mai neaşteptate virtuţi expresive şi o problematică adecvată inepuizabilă”.Octav_Angheluta_Ivan_LipoveanulFigurile umane sunt puternic individualizate în pictura sa, artistul investigând cu interes şi afectivitate omul, până la identificarea propriei persoane în celălalt. Deseori, privirea sa este de natură critică, iar din ea rezultă portrete caricaturizate, dintre care unele surprind personalităţi ale vieţii artistice din secolul trecut: Constantin Piliuţă, Corneliu Baba, M.H. Maxy, Petru Comarnescu ş.a.Octav_Angheluta_Duminica_In_Parc”Antonel”, portretul fiului său la vârsta de şase ani, face parte dintr-o vastă galerie de figuri de copii, în multe dintre acestea fiind ilustraţi copiii săi, Geta şi Anton. Imagini vii, care surprind personalitatea în formare a celor doi, acestea sugerează cel mai bine amestecul de observaţie pătrunzătoare şi afecţiune care caracterizează dimensiunea portretistică a creaţiei artistului. Anton este reprezentat purtând pe umăr un bici, cu privirea fixată şi expresia hotărâtă ce îi subliniază maturitatea. (C. C.)Octav_Angheluta_Rochia_In_DungiBibliografie:
BUGA, Adrian, ”Octav Angheluță”, Ed. Vellant, București, 2009

Sursa: Artmark

Octav_Angheluta_Fetita_Cu_PapusaOctav_Angheluta_Natura_StaticaOctav_Angheluta_Mos_Ilieoctav_angheluta_canceu_cu_gura_leului

 

Anitei Gabriela

Anitei_Gabriela_Artindex_2GABRIELA  ANIŢEI

Data şi locul naşterii: 25.04.1959- Bucureşti
Studii:-1985- absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
Bucureşti, secţia pictură de şevalet, clasa prof.Vasile Grigore.
Membru al U.A.P. România din anul 1991.
Anitei_Gabriela_Artindex_1
EXPOZIŢII PERSONALE

2010 – Centrul de Cultură Arcuş – Sfântu Gheorghe
2000 – Muzeul Literaturii Române – Bucureşti
1996 – Galeria Orizont – Bucureşti
1994 – Galeria Simeza – Bucureşti
1992 – Galeria Căminul Artei – Bucureşti
1991 – Muzeul de Istorie – Satu Mare
Anitei_Gabriela_Artindex_3
EXPOZIŢII DE GRUP

2016 – Salonul de iarnă – Galeria Căminul Artei – București
– Expoziție „Xceptional Xmas Xhibition” – Galeriile Carol – București
–    Bienala de arte plastice „Ion Andreescu” – Buzău
2014 – Bienala de arte plastice „Ion Andreescu” – Buzău
–    Expoziție pictură „Mystic Ciric”– DanaArtGallery – Teatrul Odeon –
București
2013 – Expoziţie aniversară – DanaArtGallery -Teatrul Odeon – București
– Expoziţie „Dialog între generații – Vasile Grigore și studenții săi” –
Cercul Militar – București
2012 – Expoziţie „Graphic Poetry” – DanaArtGallery -Teatrul Odeon – București
– Expoziţie „Rencontre” – DanaArtGallery – Muzeul de Artă Constanța
2011 – Expoziție „Peisaje din călătorii” – galeria EliteProfArt – București
– Expoziţie “Lumină şi har” – galeria Elite ProfArt – Bucureşti
2008 – „Balcic-Inima Reginei”- Palatul Suţu – Bucureşti
– Expoziţie pictură-sculptură – sediul Mivan – Bucureşti
2007 – „Balcic – Şcoala de la Marea Neagră”- Cercul Militar- Bucureşti
– Tabăra Internaţională de artă „Inochenţiu Micu Clain”- Muzeul de Istorie
Blaj
2006 – Salonul Naţional de Artă – Sala „Constantin Brâncuşi”- Palatul
Parlamentului – Bucureşti
2004 – Salonul de Artă – Bucureşti

2001 – „Artişti români contemporani”- Sala „Constantin Brâncuşi”- Palatul
Parlamentului – Bucureşti
– Tabăra internaţională de artă „Inochenţiu Micu Clain”- Muzeul de Istorie
Blaj
– „Milenium”- Salonul de Artă – Bucureşti
– „Exerciţii de stil”- Sala „Constantin Bâncuşi”- Palatul Parlamentului-
Bucureşti
2000 – Târgul de Artă „World Trade Center”- Bucureşti
– „Semnele anului”- Salonul de Artă – Bucureşti
1999 – Tabăra internaţională de artă”Inochenţiu Micu Clain”- Muzeul de Istorie
Blaj
1998 – „Eseu interior”-Muzeul de Istorie – Satu Mare
1997 – 1998  Salonul de Grafică – Cercul Militar – Bucureşti
1994 – Salonul de Grafică – Bucureşti
1986 – 1990  Bienala de Arte Plastice – Bucureşti
1987 – 1992  Salonul Naţional de Tineret – Bucureşti
1985 – 1998  Salonul Municipal-Bucureşti

Anitei_Gabriela_Artindex_5
TABERE DE CREAŢIE

2014-Iași; 2009-Arcuş; 2008-Arcuș; 2008-Balcic; 2007-Balcic,Blaj; 2001-Blaj; 1999-Blaj;
1993-Vatra Dornei,Orşova; 1992-Orşova; 1987-Călimăneşti; 1986-Sibiu.

Lucrări în colecții particulare din țară și străinătate (Austria, SUA, Germania, Italia, Marea Britanie).

Anitei_Gabriela_Artindex_4

Antal Tamara

tamara_antal_artindex_07Anul Nasterii: 1952

Tamara AntalTamara-Antal

Note biografice : născută în anul 1952, 25 ianuarie , Mirosloveşti, judeţul Iaşi.
Studii :     – Şcoala postliceală de arhitectură Iaşi;
– Academia de artă , Bucureşti – secţia pictură.
A avut ca principali profesori pe Ilie Boca si Teodor Moraru.tamara_antal_artindex_06

Expozitii:
2001   – Concursul Naţional de pictură, grafică, sculptura şi arta decorativa  „N.N. TONITZA”–2001 ed. IV  – premiul Fundaţiei de artă „Sf.Luca” Bârlad.
2002    – Expoziţie colectivă ,,Cupola”–  Iaşi;
2003 –  ,,3 + 10 PLASTICIENE BĂCĂUANE” – Galeria Alfa–  Bacău
– „Saloanele Moldovei Chişinău – Bacău
2004 – participare  expoziţii:  Buzău si Suceava
–  „Saloanele Moldovei Chişinău – Bacău
– Bienala artelor „Ion Andreescu – Buzău
– decembrie  –  Expoziţie colectivă ,,B15” Complexul Muzeal Iulian Antonescu– Bacau
–   “Anuala” – Bacău;
2006 – Expoziţia aniversara Tristan Tzara, Galeria Arta Bacău ;
– Expozitie de grup– Moinesti
– Expozitie de arta comparata „ARHETIP”– Complexul Muzeal „IULIAN ANTONESCU” Bacau
–„Saloanele Moldovei”– Bacau– Chisinau
–„Anuala”– Bacau;
– Participare la  Concursul de pictura N.N. Tonitza– editia a VIII– a 2006–  Barlad –noiembrie
– Salonul National de Arta–  decembrie– Bucuresti
2007– „Zoomorfe”– Galeria de arta  contemporana Bacau
– Expozitii colective:Piatra Neamt–  Moinesti
–„Personala”– Galeriile Frunzetti– Bacau
– „Saloanele Moldovei”– Bacau– Chisinau
– „Anuala”– Bacau;
2008– 2009 „Saloanele Moldovei”– Bacau– Chisinau
– Bienala artelor „Ion Andreescu – Buzău
Lucrări în colecţii particulare în tară şi în străinătate.
2010   „Personala”-Galeriile Frunzetti-Bacau
– „Saloanele Moldovei”-Bacau-Chisinau
– Bienala artelor „Ion Andreescu – Buzău
– Expozitii colective: Erotica Bacau
– “Anuala” – Bacău
Participare la Fesivalul International de Arte frumoase Monastir Tunisia
2011 –  2012 personale si colective in Tunisia si Expoziţii colective in Romania
2013 –  „Expoziţie  personală ”, Monastir , Tunisia;
Lucrări în colecţii particulare în tară şi în străinătate.tamara_antal_artindex_25

Este membru al U.A.P. Filiala Bacău – secţia pictură –  din anul 1999.
email: tamara.antal@yahoo.comtamara_antal_artindex_27

Valentin Ciucă
Tamara Antal – Privilegiile memoriei
Forţa de impact intelectual şi emoţional al expoziţiei Dincolo de prezent semnată de Tamara Antal, derivă din substanţa dialogului dintre semnele materiale alte culturii tradiţionale şi nevoia omului de azi de a se înscrie în orizontul modernităţii cu tot bagajul de valori ce a aparţinut unui incitant trecut utopic. Altfel spus, nu putem merge înainte decât privind înapoi.
Prezentul însuşi încorporează prin memorie elementele unor vechi civilizaţii care ne transmit peste timp mesaje dintre cele mai incitante. În fond, totul  se însumează în absolut şi straturile vechi ies periodic la iveală şi mărturisesc antropologic despre fiinţa umană şi natura ei sacră.
Surprinsă oarecum de lucrurile minunate descoperite în lada de zestre a bunicii, fără nostalgii paseiste, le revalorizează în contexte culturale moderne. Acest sugestiv şi necesar exerciţiu de admiraţie faţă de universul obiectelor umile în simplitatea lor, dar care au jucat un rol esenţial în viaţa şi rostul omului, se întemeiază pe fidelitatea memoriei afective şi declanşează stări de jubilaţie. Şi, mai important, de respect.
Universul obiectelor aparent umile se recompune astfel firesc, cu dezinvoltă spontaneitate şi chiar cu încântare ludică. Calitatea acestor semne materiale constă în utilitate imediată, dar şi în estetica aproape involuntară a acestora care conferă funcţionarului frumuseţe. A explora acest univers al utilului potenţează în fapt însuşirile ţăranului român de a avea acces la metafizică. A gândi în basme nu este doar o metaforă inspirată, ci şi un fel de a ne raporta din perspectiva tranzitoriului la eternitate.
Tamara Antal are o remarcabilă forţă imaginativă şi o exemplară putere de asociere. Universul obiectelor o inspiră şi-i călăuzeşte paşii artistici către compoziţii de anvergură, ale căror originalitate comunică dincolo de limitările prezentului, şi cu cei vechi cât şi cu stresatul om recent. Ideea de sacralitate devine constituţională fiecărei compoziţii, parte din discursul ce prin coerenţa ideatică şi plastică, generează spontane solidarităţi.
Asocierea în spaţiul estetic a picturii-obiect face ca relaţia să declanşeze multiple posibilităţi de percepţie în funcţie de experienţa culturală şi vizuală a fiecărui privitor. Monumentalitatea neostentativă a marilor compoziţii consistă în semnificaţiile noi pe care artista le conferă obiectelor parcă uitate şi trezite la o viaţă nouă, alta decât cea strict utilitară. Ele devin, în viziunea creatoarei, elementele unei amprente definitive ce se dezvoltă ca nişte uriaşi paşi pe nisipul timpului sau pe canavaua memoriei.tamara_antal_artindex_08
Urmele timpului aglutizează elementele universului rural, dar şi chipurile generice ale unor fiinţe dispărute, dar neuitate încă. Impresia de icoană nu poate fi nicidecum ignorată.
Fundalurile compoziţiilor sunt, cel mai adesea, marcate de tuşele viguroase, aproape gestuale cu care artista sugerează fondului dinamic pe care se insertează elementele universului domestic, utilitar, aureolat de atingerea anonimă a celor dinaintea noastră. În fapt, fiecare lucrare se constituie într-un veritabil elogiu adus celor care, cu discreţie şi distincţie, au plămădit spaţiul utilităţii şi intimităţii. Totul are măreţia simplităţii şi veşnicia efemerului.
Tamara Antal face din respectul faţă de trecut un fel de a fi şi o strategie de creaţie. Marile ei compoziţii au tensiunea emoţiei şi fiorul frumuseţii. Modernitatea ţine de viziune iar recuperarea trecutului nu atât pierdut, cât poate doar uitat, evidenţiază o impecabilă formă de respect.
Potrivit tehnicii colajului, mari ştergare iscusit brodate se desfăşoară vertical ca o demonstraţie de virtuozitate şi de armonie a formelor şi culorilor cu impact decorativ desăvârşit. Piese din inventarul casnic intră în dialog peste timp cu alte tipuri de contexte culturale şi asistăm încântaţi la spectacolul unor fecunde filiaţii estetice.
Tamara Antal deţine arta de a face arheologie culturală şi recompune din fragmente disparate imagini posibile despre ceea ce a fost, ca o premieră pentru ceea ce va fi. Inteligenţa se asociază unei exersate manualităţi picturale iar lipsa de prejudecăţi îi conferă libertatea spiritului asociativ modern. Forţa viziunilor sale nu exclude însă delicateţea unor reacţii de smerenie faţă de înaintaşii care au făcut artă perenă fără ca măcar să fi băgat de seamă…
Considerat unanim un veritabil succes, gestul ei de acum are semnificaţia unui elocvent professionalism.tamara_antal_artindex_45tamara_antal_artindex_44tamara_antal_artindex_43tamara_antal_artindex_42tamara_antal_artindex_41tamara_antal_artindex_40tamara_antal_artindex_39tamara_antal_artindex_38tamara_antal_artindex_37tamara_antal_artindex_36tamara_antal_artindex_35tamara_antal_artindex_34tamara_antal_artindex_33tamara_antal_artindex_32tamara_antal_artindex_31tamara_antal_artindex_30tamara_antal_artindex_29tamara_antal_artindex_28tamara_antal_artindex_26tamara_antal_artindex_24tamara_antal_artindex_23tamara_antal_artindex_22tamara_antal_artindex_21tamara_antal_artindex_20tamara_antal_artindex_19tamara_antal_artindex_10tamara_antal_artindex_11tamara_antal_artindex_12tamara_antal_artindex_13tamara_antal_artindex_14tamara_antal_artindex_15tamara_antal_artindex_16tamara_antal_artindex_17tamara_antal_artindex_18tamara_antal_artindex_09tamara_antal_artindex_05tamara_antal_artindex_04tamara_antal_artindex_03tamara_antal_artindex_02

 

Anton Calin-Raul

Calin-Raul ANTON pictor roman
nascut la 7 noiembrie 1964 la Cluj-Napoca
Licentiat al Academiei de Arte Vizuale Ioan Andreescu, Sectia Pictura, promotia 2000, la clasa prof univ Victor Ciato.
autoportretM
http://www.calinantongallery.ro

1995-2000 – scenograf la Teatrul de Stat Turda.
2000-2004 – profesor de educatie plastica la scoala nr 20, Cluj-Napoca
Din 2004 liber-profesionist

Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania , filiala Cluj.
Membru al Association Internationale des Arts Plastiques , IAA AIAP UNESCO, Paris
Membru al Associazione Artistica Internazionale ARIPA Torino
DimineataLa SaintTropez
EXPOZIŢII COLECTIVE ŞI DE GRUP:

2012- Salonul Național „Heraldica luminii”-Muzeul de istorie si arheologie Piatra Neamt.
2012-Salonul Național „Heraldica luminii” Palatul Parlamentului Sala Brâncuși, București
2011- Salonul Anual UAP filiala Cluj-Muzeul de Arta Cluj
2010- Salonul Anual UAP filiala Cluj-Muzeul de Arta Cluj
2010- Salonul Național “Atingeri si Semne”-Palatul Parlamentului, Sala Brancuși, București
2009- Anuala UAP Cluj- Muzeul de Arta Cluj;
2008- Anuala UAP Cluj- Muzeul de Arta Cluj;
2007-Târgul Internaţional de Artă TIAV Bucureşti-Romexpo;
2007-Galeria Apolo- Expoziţia grupului ARIPA- “Bucuresti- Torino”;
2007-Tabăra de la Balcic ediţia a IV-a – Fundaţia Elite Art Club UNESCO -Muzeul de Artă Constanţa- Pictori de azi la Balcic;
2007-Sala Palatului Bucureşti- “Europa în sunet şi culoare”
2006-Palatul Parlamentului sala Brancusi- Salonul National de Arta Contemporana
2006- Muzeul de Artă Piatra Neamţ Bienala Naţională de Arte Plastice Lascăr Vorel, Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Zilele Carpatica, Muzeul National de Arta Cluj-Anuala de pictura si sculptură UAP Cluj,
2005 Galeriile Orizont Bucuresti-Firul Rosu
2004-Galeriile UAP Alba Iulia, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” Bucureşti, „Baku Art Gallery Bucureşti,
2002-Palatul Parlamentului Bucureşti, World Trade Center-Bucureşti-2003-2004-2005. 2004-Galeriile UAP Alba Iulia, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” Bucureşti, „Baku Art Gallery Bucureşti, 2005- Galeriile „Orizont” Bucureşti
1998-Cluj- Academia de Educaţie Fizică şi Sport. Toate saloanele anuale judeţene ale UAP Cluj între anii 1997-2005.
1997-Cluj- Galeriile BCU „Lucian Blaga”, Muzeul Etnografic al Transilvaniei,
1996-Muzeul de Artă Piatra Neamţ; Galeriile „Dominus” Bucureşti; Complexul Muzeal Expoziţional „Curtea Veche” Târgovişte-Bienala „Gheorghe Petraşcu”;
1995-Muzeul de Artă şi Istorie Sebeş;
1987 – Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca;

Dimineata La HonfleurMar
PARTICIPĂRI INTERNAŢIONALE:
2012- Labyrinth – Galeria Daliko- Krems, Austria
2012- Grand Prix International de Prestige-Monde de la Culture et des Arts de Cannes-Azur
2011- Montpeyroux, Franța-Galeria Carpe Diem- „Les automnales”
2010-Grand Prix International de Prestige-Monde de la Culture et des Arts de Cannes -Azur
2009- Bienala Internationala de Arta Contemporana de la Florenta-Italia
2009-Le chemin du soleil- Midi Pirenees- Grenade sur Garonne, Levignac sur Save, Albi, Toulouse, Carcassonne-Franta
2008- Salonul International de Arta Contemporana Art-Event Anvers- Belgia,
2007- Galeria ARIPA- Torino;
2007-Kunst- Event- Kunst in Ahoy Salonul International de Arta Contemporana Rotterdam Olanda,
2006-Toulouse, Franţa
2006-Salonul internaţional de artă contemporana „Art-Event” Anvers(Antwerpen) Belgia,
2006-Centrul Cultural Român- Ambasada României la Praga
2005-Treviso, Italia,
2002-Jacob K.& Javits Convention Center New York, International Artexpo,
2003-Phila Fine Art Gallery, Denver, Colorado, SUA,
RaulSiFaun
EXPOZIŢII PERSONALE:

2011- Galeria Artexpert- Cluj-Napoca „De la un soare la altul”
2010-Montpeyroux, Franta-Galeria Carpe Diem-”D’un soleil a l’autre”
2008- Muzeul de Artă din Cluj-Napoca- “Jurnal de călătorie- Dirijorul din Bilbao”,
2008- Paris- Galeria Espace Kaméléon- “Urmand Soarele”
2007- Galeria ANA Bucureşti- Cu şevaletul prin Europa
2007-Tabăra de la Balcic ediţia a IV-a – Fundaţia Elite Art Club UNESCO
2006-Banca Ţiriac Cluj-Napoca;:
2005-Galeria de Artă „Frezia” Dej,
2005-Galeria Radio Cluj,
2005-Fundaţia pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române-Galeria Fundaţiei-Bucureşti,
2004-Galeria UAP Baia Mare,
Cluj-Napoca: 1983, 1987, 1990, 1994, 1996, 1998, 1999, 2000; 2004 -Muzeul Naţional de Artă Cluj, 1995-Oraviţa, 1997, 1998, 1999-Turda,
PictorulNicolaeManiu
EXCURSII DE DOCUMENTARE ÎN STRĂINĂTATE:

2005-2012-Andora, Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Monaco, Olanda, San Marino, Spania, Ungaria, Vatican

PREMII ŞI DISTINCŢII:

2012-Diploma oficiala si Marea medalie de aur la Grand Prix International de Prestige de Cannes-Azur Franta
2010-Diploma oficiala si Medalia de Aur M.C.A- la Grand Prix International de Prestige de Cannes-Azur Franta
2009- Medalia de onoare a orasului Levignac sur Save- Franta
2009- Medalia de onoare a orasului Grenade sur Garonne -Franta
1995-Marele Premiu al Ministerului Culturii din România la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” ediţia a XV-a jubiliară.
1998-Diploma de Onoare a Teatrului de Stat Turda-pentru aleasa contribuţie la înfiinţarea, dăinuirea şi înnălţarea instituţiei artistice profesioniste turdene şi la înnoirea artei teatrale române
1987-premiul III ex-aequo pentru grafică la Festivalul Naţional al Artei şi Creaţiei Studenţeşti Tg. Mureş,
Louissette d'Arles
LUCRĂRI ÎN COLECŢII MUZEALE:

Muzeul de Arta Baia-Mare;
Muzeul Naţional de Artă Cluj;
Muzeul de Artă şi Istorie Sebeş.
BaiatDinGardaFlorentinaMar
LUCRĂRI ÎN COLECŢII DE STAT:

BCU Cluj-Napoca, Policlinica CFR Cluj-Napoca, Fundaţia „Lascăr Vorel” Piatra Neamţ;

Primariile oraselor: Levignac sur Save, Grenade sur Garonne, Cannes, Mandelieu la Napoule, Villefranche sur Mer, Franta.

LUCRARI IN COLECTII PARTICULARE:

Romania, Ungaria, Germania, Austria, Franta, Italia, Anglia, Olanda, Spania, SUA, Canada, etc

REFERINŢE CRITICE, LUCRĂRI PUBLICATE:

Dictionarul Cotatiilor de Arta Drouot- Editura Larousse- Paris- editiile 2008 si 2009″. Enciclopedia Wubners Who is Who, Zurich Elvetia 2009.„Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani” Ed. ARC 2000, vol.V, Bucureşti, 2004; revistele „Caiete Critice”-Sub egida Academiei Române Bucureşti 2004, „Bizz”, „Steaua”, „Tribuna”, „Adevărul de Cluj”, Faclia, Atheneu (Bacau) „Mesagerul Transilvan”, „Bizz”, „România Liberă”, „Glasul Maramureşului”, Catalogul expoziţiei 2002-Jacob K.& Javits Convention Center New York, International Artexpo, Catalogul Bienalei de la Florenta ed 2009, Journal de Midi Toulouse, La Depeche- Toulouse Franta, etc.
Lectia_de_privitPictorul, de la un soare la altul

Sintagma De la un Soare la altul evocă crâmpeiele unei promenade aventuroase trăite recent de artist prin câteva ţări latine: Italia, Franţa, România. Preferinţa pentru sudul însorit consacră pictura sa – până la un punct realistă – ca o evocare a spaţiului mediteranean, con solare, cu soare, însorit – cum ar spune italienii. Pitorescul intrinsec al peisajului se alătură altor determinări ale spaţiului pictural, ca mărturie a unui itinerar spiritual, ca expresie de a trăi spiritual, pe deplin, Europa. Este o abordare la faţa locului a “misterului” picturii europene într-un alt mod decât cel uzitat de pictorii români, mai ales de către aceia care care au studiat în Franţa sau Italia.
Întorcându-se în ţară, aceşti artişti, fie că era vorba de Nicolae Petraşcu, Nicolae Dărăscu, Theodor Pallady, Aurel Ciupe sau Corneliu Baba, s-au străduit să uite specificul pictural al acestor spaţii pentru a nu altera sensibilitatea românească şi pentru a obţine acea unitate de stil care s-ar putea citi ca specific naţional românesc. Peisajele “franceze” ale acestor pictori constituie actul de naştere al peisagisticii româneşti moderne, ca o “unitate de măsură” a talentului naţional.
Călin-Raul Anton urmează o altă cale, frecvent întânită în arta contemporană: o abordare “ad integrum” a lumii europene,cu datele unei expresivităţi individuale, o relativă abandonare a “amprentei” româneşti şi o cuprindere a lumii europene, mai ales a celei sudice, o asumare din perspectiva cetăţeanului european care suferă aceleaşi dependenţe structurale, indiferent cum s-ar numi locul din Europa unde a văzut lumina soarelui. Prin aceasta au căzut grăniţuirile etnice, locul lor fiind luat de potenţialităţi nu de învecinare şi împrumut, ci de însuşirea unei unei laturi comunitare supranaţionale a talentului individual. Prin aceasta, reîntoarcerea în sânul Europei încetează a mai fi o simplă vorbă goală.
Uşurinţa călătoriei pan-europene, legitimitatea statală, apartenenţa la fondul unei culturi comune devin evidente şi sunt recunoscute ca atare şi de iubitorii de artă vest-europeni. Artistul cochetează cu aceeaşi uşurinţă în planul simbolic, recuperând adesea din recuzita suprarealismului acea atmosferă metafisica în care lumina este pretutindeni, umbrele sunt cu totul alungate din spaţiul pictural, asemeni acelora din tablourilor semnate de maeştrii genului – De Chirico sau Paul Delvaux. Nu e cazul să deplângem această “internaţionalizare” a artei, pentru că ea ne arată tocmai valoarea independenţei autorului faţă de modelele picturii tradiţionale româneşti şi desprinderea de micii maeştii ale unei arte provinciale.
Vasile Radu, iunie 2011
Honfleur
Pelerin spre luminile meridionului
Corneliu Antim, Revista Tribuna , Cluj-Napoca, iunie 2008
Pictura lui Călin-Raul Anton, așa cum ne este a dezvăluită azi în suita celor aproape 70 de secvențe peisagistice din “pseudo” – Jurnalul său de călătorie, prezentat publicului din Clujul natal în preajma sărbătorilor pascale, mi se pare a fi expresia condensată a nevoii de răsfăț vizual, pe care lumea contemporană o resimte în acest timp al rătăcirii experimentaliste și al gesticulației stridente și disarmonice.
Ceea ce trebuie semanalat de la început, este temeiul cultural al demersului pictural al încă tânărului artist. Popasurile sale creative, sunt adevărate recursuri la ritualul plein-air-ist al sacerdoților europeni și autohtoni ai impresionismului și post-impresionismului. Dar și emblematice repere ale memoriei vizuale a umanității, care jalonează o însolită istorie sensibilă a ceea ce aș numi “civilizație a ochiului”.
Căci, cum altfel aș putea percepe această nostalgică geografie inițiatică a obârșiilor marii picturi, pe care artistul o urmează cu fervoare religioasă de mai mulți ani, și care cuprinde atâtea sonore “topos”-uri europene: Balcic, Burgas, Kavarna, Corint, Micene, Aghios Floros, Dubrovnik, Veneția, Pescara, Roma, Florența, Sienna, Barcelona, Figueras, Toledo, Bilbao, Arlès, Anvers, Delft, Paris, Amsterdam, dar și Sibiu, Sighișoara, Aiud sau Clujul originar?!
Raul Anton umblă pe urmele acestei fascinante și personale ascendențe artistice cu o naturalețe cuceritoare, lesne sesizabilă în tablourile lui. Lucrate, cum se spune, ”în priză directă”, dar și cu înfiorarea discipolului perpetuu, ce se află, care în preajma maeștrilor săi respiră ca-n propria casă!
Cu toate acestea, pictura lui Anton nu este una reconstitutivă. Și nici una născută din patos evocator, ca exercițiu individual, pios și virtuoz, de atelier, în spiritul marilor modele care i-au forjat personalitatea creatoare.
Peisagistica lui Anton are calitatea de a fi exactă sensibil și sintetic definită în datele ei descriptive și expresive, evitând emfaza rece a preciziei fotografice. Dar și retorica spectaculozității scenografice. Tablourile sale cu această tematică sunt concepute la capătul unui pătrunzător, și pedant controlat cultural, demers analitic al pretextului real.
Artistul provoacă o tensiune dialogală totală cu obiectivul contemplației sale, pe care apoi o transferă în imagine picturală de sine stătătoare și pe cât posibil, fidelă nu atât realității directe, cât proiecției raționale și sensibile totodată, intens subiectivizate, a acesteia în ființa profundă a artistului. De aceea, cele mai multe dintre peisajele lui Călin Anton au prestanța, agreabilă și cordială totodată, a unui “personaj”. Privindu-le, noi pătrundem într-un alt univers, meta-real, plăsmuit de artist într-o relaționare simpatetică cu componentele lui obiective.
Este motivul pentru care peisagismul lui Anton este unul ce-și refuză extazul contemplativ, superficial și frivol, atrăgându-l, în schimb, pe privitor la un dialog polemic și plurivalent, din care nu trebuie să lipsească referințele memoriei vizuale și culturale a interlocutorului. Astfel, înțelegând lucrurile, putem accepta miza unei atitudini estetice post-moderne, difuz polemice, intrucâtva recuperatoare, dar deloc epigonice, cu care artistul consimte, cu bună știintă, să se înserieze strălucitei “falange” a pictorilor postimpresioniști, ce marchează încă și azi gustul și preferințele artistice ale publicului de pretutindeni.
Ceea ce particularizează arta picturală a lui Călin-Raul Anton, dincolo de eleganța și siguranța desenului, de robustețea și echilibrul compoziției, este vibrația și puritatea asocierilor cromatice, ce iscă în privitor un spectacol vizual desfătător.
Pictorul se manifestă virtuoz în mânuirea acestui arsenal expresiv, pe care îl stăpânește cu dezinvoltură și discernământ cultural. Este, deopotrivă, un atent și subtil deslușitor al valorațiilor colorististice în funcție de miraculoasa dinamică a luminii în variile anotimpuri și momente ale zilei (îndeosebi, cele vesperale). Nu înâmplător, acuta lui sensibilitate optică, ca și înclinația nativă a artistului, caută cu înfrigurare obstinată, în mai toate “conchistele” lui pictografice, luminile Meridionului. Acolo unde pare să se fi desăvârșit “paradisul” marii picturi. Fie și numai din acest motiv, pelerinajele artistice ale lui Călin Anton se regăsesc deplin în operă. “Urmând Soarele” – experiența sa pariziană recentă, se vrea, în acest sens, un convingător argument

Anton Elena

Elena_Anton_Visare

 

Anton Tereza
Artist plastic

Sursa pozelor http://drastic-plastic-fantastic-plastic.blogspot.ro/

Antonescu I. Alexandru

Anul Nasterii: 1957Membru UAP din Romania.
Data si locul nasterii: 30 August 1957, Constanta.
Studii: 1979-1983, Facultatea de Arte Plastice, Bucuresti.
Activitate expozitionala:

1983 Salonul Bucuresti
1986 Bienala de pictura si sculptura, Bucuresti.
1987 Bienala Tineretului, Bucuresti.
1988 Bienala de pictura si sculptura. Bucuresti.
Expozitia Filialei Alba in Arnsberg-Germania
Expozitia Nationala de tineret, Baia Mare.
Expozitia Nationala de tineret, Galati.
1989 Bienala tineretului, Bucuresti.
Art of Today and Tomorrow-YoKaich Culture and Art Center, Japonia.
1989-1991 Expo Grup Sibiu, Baia Mare, Valbonne-Franta.
1996,1997,1998,1999,2000,2001,2002,2003,2004 Salonul Artei Transilvane, Alba
Iulia.
1997 Salonul “Lascar Vorel”, Piatra Neamt.
1999-2001,2003-2005 Saloanele Moldovei, Bacau, Chisinau.
2001 Bienala Internationala de desen, Arad.
2004 Bienala “Ion Andreescu”, Buzau.
2005, 2006, 2007, 2008 Salonul anual al filialei Alba
2008 Expozitia Filialei Alba la galeria de arta “FORMA” Deva
Adresa: str. Lalelelor, nr. 7, Alba Iulia, Tel. 0258-833.003
Sursa: http://www.uapalba.ro/ro/index.php?id=10022&lang=ro

Antoniu Ioana

I Antoniu 1I Antoniu 2

Prof. Univ. Dr. Ioana Antoniu este cadru didactic la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, unde a studiat în cadrul departamentului Arte textile, în intervalul 1983-1988 și este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Artista s-a remarcat printr-o activitate expozițională internațională, care include Franța (Grafică mică, Nancy, 1986), Olanda (Gijzenrooi Gallery, 1991), Suedia (Galeria Art Addiction, Stockholm, 1994), Budapesta (expoziția Korpus, Muzeul Vassarely), Germania (Documenta X, Kassel, 1997), Finlanda (Expoziție personală de pictură la Ambasada României din Helsinki, 1999), Italia (Galleria Spazio Mirionima, Macerata, 2010), Austria (Expoziția Motion-Emotion, Viena, 2012) și Polonia (Nowy Sacz, The Malopolska Art Center, 2014). Așa după cum sugerează câteva dintre titlurile expozițiilor sale, In The Mirror of Las Meninas, Essentia, Natural/ Artificial, Image sau cea mai recentă expoziție, Miraj (Muzeul de Artă Cuj-Napoca, 2016), Ioana Antoniu propune un metadiscurs, care dialoghează cu mijloacele de expresie ale picturalului.

I Antoniu 4I Antoniu 3I Antoniu 5

Anunțuri

27 comentarii (+add yours?)

  1. Beta
    Iun 16, 2017 @ 00:40:29

    Răspunde

  2. Beta
    Iun 17, 2017 @ 10:08:56

     photo morningle 4.gif

    În localitatea Cheia, din Prahova, la început de iunie, turiştii au parte de un spectacol al naturii, după ce pe Muntele Roşu din masivul Ciucaş a înflorit rododendronul. Oamenii locului spun că fenomenul este unic şi se bucură că floarea este ocrotită prin lege.
    Rododendronul, numit şi smârdar sau bujor de munte, înfloreşte în luna iunie, când Muntele Roşu oferă un fenomen unic în România.

    Potrivit directorul Centrului de Cultură din Măneciu, Lidia Pavel, muntele a fost denumit în acest fel chiar datorită acestui fenomen, rododendronul fiind de culoare roşie.

    „Înfloreşte la jumătatea lunii iunie sau chiar mai devreme, în funcţie de temperatură. Oferă un spectacol de culoare, prin versanţii roşii, plini de bujori de munte înfloriţi, de unde vine şi numele de Muntele Roşu. Odinioară, din petalele bujorului de munte, se făceau dulceaţă şi sirop, dar acum planta este ocrotită pentru a ne oferi un spectacol inedit”, a declarat Lidia Pavel pentru Mediafax.

    Pavel a mai precizat că Rododendronul reprezintă acum atracţie turistică, mii de turişti venind în Cheia în mod special pentru a vedea spectacolul naturii oferit de această floare.

    Pentru a ajunge în locurile în care creşte această plantă, turiştii şi localnicii trebuie să meargă pe jos, pe creste, aproximativ două ore.

    „E roşu, frumos. Creşte de jumătate de metru, e frumos mirositoare. Se obişnuieşte să se facă dulceaţă, e aromată… asta e floarea bujorului de munte. Dar numai acum e timpul ei. E foarte frumos, e incredibil cum miroase de frumos. E de mers două ore până să ajungi pe munte să-l vezi. Numai aici în Cheia îl vezi”, a declarat un localnic.

    Pentru horoscop :

    https://totceimaibun.wordpress.com/old/enjoy-10/comment-page-393/#comment-27330

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: