PLIMBARE PRIN ROMANIA pag.1

step0004 (14)

 

Baia, Arad
Baia este un sat în comuna Vărădia de Mureș din județul Arad, Crișana, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 140 locuitori.

Galerie de imagini – foto Țetcu Mircea Rareș

Drumul Slatina de Mureș-Baia






Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (1823)

interior

Bata, Arad

Bata este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Banat, România.

Localitatea Bata se află situată în zona de contact a Podișului Lipovei cu lunca Mureșului, respectiv în culoarul Brănișca-Păuliș, la o distanță de 67 km față de municipiul Arad.

Prima atestare documentară a localității Bata datează din anul 1367.
Economia localității cunoaște în prezent o dinamică puternică, cu creșteri semnificative semnalate în toate sectoarele de activitate.
Bata poate deveni și un areal de atracție turistică prin punerea în valoare a potențialului antropic și natural de care dispune. Dintre cele mai importante obiective turistice se pot aminti ruinele unei abații din secolul al XIII-lea. În cimitirul satului este mormântul generalului revoluționar maghiar Gaál László (neconfirmat), decedat aici în 1850, pe vremea când se afla în refugiu. Deasupra mormântului se înalță un monument de marmură ridicat în anul 1883.

Bătuța, Arad
Bătuța (în maghiară Battuca) este un sat în comuna Bârzava din județul Arad, Crișana, România. La recensământul din 2002, satul avea o populație de 96 locuitori. Satul are o stație de cale ferată. Biserica ortodoxă din sat a fost construită în anul 1884. (foto Oguszt )

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bârzava, Arad
Bârzava (în maghiară Marosborsa, alternativ Berzova) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. La recensământul din 2002, satul avea o populație de 974 locuitori. Prima atestare documentară a localității Bârzava datează din anul 1471.autor imagine László Paál

Belotinț, Arad

Belotințul apare menționat pentru prima dată în diplome din secolul XVII, sub diferite nume: Baillet, Beletháza și Belotincz. Conscripția Banatului de la 1717 menționează la rândul ei că localitatea este locuită. A fost proprietate erarială până la 1845, când este donată lui Tour Teodor. În 1873 a avut loc o epidemie de holeră care a luat viața a peste 250 locuitori.

În anul 2006 autoritățile județene au răspuns nefavorabil cererii localnicilor din Bleotinț de a deveni comună, deși potrivit sătenilor acestă soluție i-ar scuti de ocolul prin Lipova pentru a ajunge în reședința de comună. Cererii localnicilor din Belotinț li s-au alăturat cei din satele învecinate Chelmac și Lalasinț, aflați în aceeași situație.
Locuitorii au fost din totdeauna români. Cea mai numeroasă populație s-a înregistrat în 1890: 1.256 locuitori, din care 1.179 români (94%). Populația a scăzut constant. La recensământul din 2002 erau înregistrați 358 locuitori, din care 354 români.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxă. În trecut a existat o comunitate greco-catolică semnificativă. Trecerea unei părți din ortodocși la biserica unită a avut loc la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX (circa 18-20% din total).După interzicerea Bisericii Române Unite în anul 1948, parohia unită a fost desființată, iar credincioșii din localitate au folosit exclusiv biserica ortodoxă.

Belotințul a devenit cunoscut și din cauza conflictului interconfesional dintre Bisericile Ortodoxă și Greco Catolică, pe seama bisericii greco-catolice. Episcopiei Ortodoxe a Aradului a refuzat să restituie biserica greco-catolică aflată într-o stare avansată de degradare, propunând în schimb demolarea ei. (foto – Oguszt )

Birchiș, Arad
Localitatea Birchiș este situată în zona de contact a culoarului Mureșului cu Dealurile Lipovei, la o distanță de 81 km față de municipiul Arad.
Prima atestare documentară a localității Birchiș datează din anul 1596.
Economia este predominant agrară, cultura plantelor și creșterea animalelor fiind bine reprezentate.
Localitatea Birchiș este cunoscută atât în țară cât și în străinătate pentru obiectele de ceramică realizate de meșterii locali.


Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (1811)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

autor foto – Țetcu Mircea Rareș

Bochia, Arad
Bochia este un sat în comuna Beliu din județul Arad, Crișana, România.


Claudiu Mogahttp://claudiumoga.blogspot.com

Bodești, Arad

Edificii culturale de interes național – 

Bodrogu Vechi este un sat ce aparține orașului Pecica din județul Arad, Crișana, România. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1422, sub denumirea de Bodruch.

Claudiu Mogahttp://claudiumoga.blogspot.com


Bodrogu Vechi

Brazii, Arad
Brazii ( în maghiară: Raj) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România.
Localitatea Brazii este situată în sud-estul județului, la poalele Munților Zarandului, la o distanță de 111 km față de municipiul Arad.Prima atestare istorică este din 1553, cu numele Raj sau Ray.
Alături de agricultură, industria materialelor de construcții, industria exploatării si prelucrării lemnului au ponderi importante în economia așezării.
Alături de peisajele montane de o rară frumusețe, Brazii deține un fond turistic antropic de mare valoare. Dintre acestea se pot aminti și biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” construită în anul 1866

Țetcu Mircea Rareș

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Brazii, județul Arad

Brazii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bruznic, Arad

Bruznic este un sat în comuna Ususău din județul Arad, Banat, România.

Listă de învățători din Bruznic: Pop Aurel; Pecican Rozalia; Vâlceanu Victor; Stoienescu Traian; Madincea Aurelia; Miculiță Cornel; Rancu Aurel; Sârbu Ioan; Vancu Mircea; Zorlințan Maria; Stoian Maria; Achim Elisabeta; Pop Traian; Nedescu Adrian; Mihai Ioan; Potra Adriana; Iovescu Doina; Cândea Argentina; Avasilcăi Marcel; Szabo Mihai.

Galerie de imagini – Țetcu Mircea RareșOperă proprie

BruznicAR (47).JPG


Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”

Buceava-Șoimuș, Arad
Buceava-Șoimuș este un sat în comuna Brazii din județul Arad, Crișana, România.
Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – Țetcu Mircea Rareș

Imagini din Buceava (2013) – Țetcu Mircea RareșOperă proprie

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”

Imagini din Șoimuș (2009) – Țetcu Mircea Rareș



Biserica de lemn din Buceava-Șoimuș, județul Arad

BuceavaAR (2).JPG
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Budești, Arad
Budești este un sat în comuna Pleșcuța din județul Arad, Crișana, România.

Dan Dănuț

Biserica de lemn din Budești, județul Arad

Budești

Buhani, Arad
Buhani este un sat în comuna Dezna din județul Arad, Crișana, România.

Galerie de imagini – 

Țetcu Mircea RareșOperă proprie

Biserica ortodoxă din Buhani, județul Arad

Buhani


Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1924)

Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (nava spre iconostas)

Biserica „Duminica Tuturor Sfinţilor” (pictura interioară)


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bulci, Arad

Încă din perioada romană a existat un castru roman aparținând de Legiunea a XIII-a Gemina. Cărămizile castrului purtând inscripția legiunii, au fost folosite la construirea unei manastiri medievale. Clădirea medievală ce datează cel puțin din secolul al XIII-lea, care mai păstrează și astăzi urmele terasamentelor și în pământ părți de fundament, este Abația romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În șanțurile cetății s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat și ale cailor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci, distrusă de tătari, a fost refăcută de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. In secolul al XIV-lea mănăstirea devine un important centru de cultura, unde lucrau copisti, de la care s-a păstrat pâna astăzi un codice conținând texte ale istoricului roman Titus Livius. Mai târziu, în secolul al XVI-lea (1551-1552) Mănăstirea din Bulci este supusă atacurilor turcești din Transilvania, în urma cărora satul și locuitorii sunt distruși aproape în întregime. Care au scăpat cu viață au fugit în alte localități de pe Valea Mureșului, trăind peste o sută de ani departe de satul lor, păstrând totuși credința lor catolică. În anul 1749, călugărul Berecky Hiarion întemeiază noul Bulci, căutând pe urmașii celor care au părăsit satul în timpul năvălirilor otomane și reconstruind vechea biserică. Bulciul este declarat parohie romano-catolică. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea aduce în Bulci stăpânirea Regimului Regesc Maghiar.

Clădiri istorice

  • Castelul Mocioni

Familia Mocioni a avut mai multe proprietăți în Banat iar a doua ca mărime se afla la Bulci (com. Bata, jud. Arad), la numai câtiva kilometri de Căpâlnaș, Arad. Amplasat într-un parc imens, pe malul Mureșului, castelul Bulci este una din cele mai impozante construcții de acest fel. Pe două din fațadele clădirii se află terase cu blazoanele familiei sculptate în relief, care au supraviețuit distrugerilor de după al doilea război mondial. Corpul central are o frumoasă sală de arme, cu un splendid șemineu, iar în parc se afla o seră. Lânga castel, Anton Mocioni de Foen a zidit o biserică și o școală pentru copii din sat.

Domeniul Bulci a fost cumpărat în 1858 de catre Anton Mocioni de Foen. Domeniul și castelul au fost moștenite de Zeno (1842-1905), plătindu-i în schimb fratelui său Victor – care și-a petrecut viața în strainatate – o rentă anuală de 10 000 florini aur.

În timpul ultimilor doi proprietari – Anton și fiul său adoptiv Ioan Mocsony-Stârcea – castelul din Bulci a cunoscut o viață intensă, aici venind adesea la vânătoare regele Carol al II-lea, al cărui maestru de vânătoare era Anton. După 1940, au fost amenajate camere speciale pentru regina mamă Elena și regele Mihai I, care în 1943, prin intermediul lui Ioan Mocsony-Stârcea, va achiziționa castelul contelui Huniady de la Savârsin, aflat în apropierea domeniilor Mocioneștilor. Castelul de la Bulci a fost naționalizat și transformat în 1949 în sediu al G.A.S. din localitate. Ulterior, aici a fost amenajat un preventoriu TBC. La acest moment (2017) castelul este în paragină.

Burlan MariusOperă proprie

Fațada principală a castelului Mocioni

Vedere laterală a castelului Mocioni

Buteni, Arad
Buteni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România.
Localitatea Buteni se află situată în Depresiunea Zarandului , pe malul Crisului Alb , la poalele Dealurilor Cuiedului, la o distanță de 72 km față de municipiul Arad

Prima atestare documentară datează din anul 1387.

In scrierile medievale apare mentionat cu numele Butyn, Butean. Numele provine probabil de la vechea ocupatie a locuitorilor de a confectiona butoaie, numite si buti, bute .

In intervalul dintre secolul al noualea , respectiv al unsprezecelea , Buteniul a facut parte din Voivodatele lui Menumorut si apoi al lui Ahtum . In perioada stapanirii maghiare din Transilvania , intre secolul al unsprezecelea si al saisprezecelea, localitatea a apartinut Comitatului Arad, iar in timpul stapanirii otomane, probabil facea parte din Pasalacul Ineului.

Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțești, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crișului Alb, cu gândul de a părăsi Imperiul Habsburgic, fiind urmărit de autorități, intenție pe care o comunica printr-o scrisoare prietenului său Ion Ghica.

De asemenea , in Buteni a poposit si Aurel Grozda , deputat in parlamentul de la Budapesta si membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei dupa Marea Unire de la Alba-Iulia .

În anul 1728 a fost sfințită biserica de lemn cu hramul „Bunavestire” care devenind neîncăpătoare, în anul anul 1794, parohia cere aprobarea construirii unui nou lăcaș de cult. În 1802, protopopul Gavril Bucatos al Butenilor, sfințea noua biserică de zid. Biserica a avut un iconostas sculptat de Ioan Novacovici în anul 1809, mutat în biserica edificată intre 1927-1929, după planurile arhitectului Conrad Richter din Timișoara. Noul lăcaș de cult are hramul celui vechi.

Tradiția populară susține că el a poposit la Buteni ăn casa cu nr.194 sau 196. În clădirea de la nr. 164 este școala veche, una din primele școli românești de nivel mai înalt din acestă parte a țării. Între cei care au învățat aici, pe la 1876, a fost și compozitorul Ion Vidu. Școala dădea elevilor o educație adânc patriotică, folosindu-se în acest scop în vremea când a fost elev Ion Vidu și o hartă a Daco-României.

In toata perioada Medievala si Moderna , Buteniul a fost cea mai infloritoare asezare din Bazinul Mijlociu al Crisului Alb . Aici se afla sediul protopopiatului ortodox , judecatoria si vama dintre Transilvania si Ungaria

Cultură și tradiție

Localitatea are o merituoasă tradiție și pe linie muzicală, dispunând de un cor renumit pe plan național, în cei peste 90 ani de activitate caștigând numeroase premii și evidențiindu-se prin calitatea interpretării și repertoriului.

Pe lânga Caminul cultural, în afara celor 100 de coriști, mai activează o fanfară compusă din 45 persoane, o orchestră populară, grupuri vocale etc., încat se poate spune că aici toți oamenii cântă. Alături de faima cântecului, a străbătut întreaga țară frumusețea portului popular butincenesc, creație a meșterilor populari locali, care transmit din generație în generație arta țesutului, a cusutului, a broderiei, a renumitelor cojoace și șube răspândite în toată valea Crișului Alb.

Dintre tradițiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după care, primăvara, fiecare poartă este împodobită cu armindeni (crengi de tei cu frunze verzi), simbol al dragostei oamenilor față de rodul pământului.

Economia
Deși economia comunei este una predominant agrară, cu un sector zootehnic axat pe creșterea ovinelor, o însemnată pondere în economie o deține mica industrie, comuna fiind cunoscută în regiune ca un important centru meștesugăresc pentru producția artizanală.

Turism
Pentru viitor, turismul poate deveni o ramura economică preponderentă, ocupațiile și meșteșugurile tradiționale, portul și produsele artizanale alături de dezvoltarea agroturismului pot face din Buteni un areal de convergență turistică.

Imagini – Țetcu Mircea RareșOperă proprie


Biserica ortodoxă „Bunavestire” (1929)

Primă
ria
Monumentul Eroilor

Biserica baptistă (1936)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Căpâlnaș, Arad
Căpâlnaș, alternativ Căpălnaș, este un sat în comuna Birchiș din județul Arad, Banat, România.

Prima atestare documentară datează din 1569. Aici a fost o cetate cu val de pământ (földvar).

Clădiri istorice

  • Castelul Mocioni-Teleki (azi sanatoriu boli psihiatrice)

Autor foto RadufanOperă proprie

 Castelul de la Capalnas, Arad2.jpg

Căprioara, Arad

Căprioara este un sat în comuna Săvârșin din județul Arad, Banat, România.

Căpruța, Arad
Căpruța (în maghiară Kapruca) este un sat în comuna Bârzava din județul Arad, Crișana, România. La recensământul din 2002, satul avea o populație de 314 locuitori.

 

Chișineu-Criș
Chișineu-Criș (în maghiară Kisjenő, în trad. Ineul Mic) este un oraș în județul Arad, Crișana, România, format din localitatea componentă Chișineu-Criș (reședința), și din satul Nădab. Se află în partea de nord-vest a județului, la 43 km față de municipiul Arad și la 72 de km de municipiul Oradea. Conform recensământului din anul 2011, orașul Chișineu-Criș are o populație de 7.987 locuitori.

Chișineu-Criș este situat la 46° 32′ 3″ latitudine nordică și la 21° 38′ latitudine estică, pe cursul râului Crișul Alb. Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 119 km2 și se desfășoară în Câmpia Crișului Alb de-o parte și de alta a râului cu același nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparținător orașului Chișineu Criș.

Cât privește extremitățile orașului, respectiv teritoriul administrativ al orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei Șimand, la nord cu cel al comunei Zerind, iar la est cu teritoriul comunei Sintea Mare, cu satele Țipar, Adea și Zărand.

Orașul Chișineu-Criș este traversat de șoseaua națională AradOradea, din care înaintea podului peste Crișul Alb, în direcția AradOradea, se desprinde șoseaua națională spre punctul de trecere al frontierei Vărșand. Calea ferată AradOradea se află în partea de est, iar în partea de vest se găsește una din cele mai vechi căi ferate din țară: PădureniGrăniceri.

Prezența râului Crișul Alb, ce desparte orașul în doua părți, dă posibilitatea practicării unor culturi irigate, folosindu-se apa ca sursă de alimentare.

Digurile de protecție, înălțate și refăcute în perimetrul orașului și în aval, în anul 1974, împiedică inundarea localității mai ales primăvara după topirea zăpezilor.

Cât privește așezarea în Europa, orașul parte integrantă a României, face parte din Europa de Est având în general un statut de câmpie – tampon între Crișuri și Țara Zarandului.
Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 12021203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa Jeneusol. Sub denumirea de Nodob, satul Nădab este atestat documentar din anul 1334. Cele mai importante descoperiri arheologice care susțin continuitatea locuirii în acest areal au scos la iveală obiecte cu o vechime mai mare de 2500 de ani în mai multe locuri din vatra actuală a orașului. De importanță majoră sunt considerate siturile arheologice în care s-au pus în evidență două așezări datate ca fiind aparținătoare perioadelor cuprinse între secolele III-V și X-XI.

Deși economia orașului este una predominant agrară, în ultima perioadă sectorul economic secundar și terțiar au avut evoluții ascendende. Pentru cei mai mulți turiști, Chisineu-Criș este un oraș de tranzit spre centrul și vestul Europei. Cel mai atractiv element turistic al orașului este râul Crișul Alb cu malurile sale cuprinse de o explozie a vegetației, paradis al păsărilor și cu o faună acvatică de excepție.

Cele mai reprezentative fabrici sunt:

  • Maschio-Gaspardo – produce utilaje agricole, fiind și centru de export pentru intreaga lume, avand in prezent un număr de peste 250 angajați
  • Kromberg & Schubert Romania Na – construită la Nădab, în anul 2001, produce cabluri electrice pentru autoturisme, exportă în U.E., cu peste 2.500 angajați
  • Europlastic (2002) – specializată în injecție mase plastice (tălpi încălțăminte sport și accesorii) cu 110 muncitori
  • Nexans – produce cabluri pentru telefonie, cu 60 de angajați
  • Alkoa Europa (2004) – specializată în profile de aluminiu, cu 115 angajați
  • Thermopol – specializată în materiale de izolații cabluri
  • Atelmec (profil metal) – cu peste 100 de angajați, cu export în U.E.
  • SC TITUS SRL – produce componente electronice cu peste 100 de angajați

Bineînțeles că există și alte unități mai mici bine integrate în harta industrială a orașului.

Desigur că în următorii ani se așteaptă noi investitori, unii dintre aceștia (F.N.C.) și reprezentanții „Hock Metal Technologies” SRL (fabrică de SDV-uri, cu 200 locuri de muncă) sunt în curs de finalizare a proiectelor, terenurile fiind deja cumpărate de la Consiliul Local Chișineu-Criș.

La nivelul orașului Chișineu-Criș există un Centru de Sănătate, cu un număr de 40 paturi, cabinete private, cabinete ale medicilor de familie, precum și Spitalul privat „Sf. Gheorghe” cu un număr de 85 de paturi, având dotări excepționale inclusiv bloc de operații ultramodern.

Există, de asemenea, laboratoare de diagnostic și cabinete dentare private, care deservesc nu numai populația din oraș ci și cea din zonă.

Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa Jeneusol. Sub denumirea de Nodob, satul Nădab este atestat documentar din anul 1334.

Cele mai importante descoperiri arheologice care sustin continuitatea locuirii în acest areal au scos la iveală obiecte cu o vechime mai mare de 2500 de ani în mai multe locuri din vatra actuală a orașului. De importanță majoră sunt considerate siturile arheologice în care s-au pus în evidență două așezări datate ca fiind aparținătoare perioadelor cuprinse între secolele III-V. și X-XI.

 De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cil, Arad
Cil este un sat în comuna Almaș din județul Arad, Crișana, România.

Țetcu Mircea Rareș

Biserica ortodoxă din Cil, județul Arad

Monumentul Eroilor din primul război mondial, Cil, județul Arad – Țetcu Mircea Rareș

Ciuntești, Arad
Ciuntești este un sat în comuna Craiva din județul Arad, Crișana, România.

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Ciuntești, Arad

 

Conop, Arad
Conop (în maghiară: Konop) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România.
Localitatea Conop se află situată la poalele sudice ale Munților Zărand, în culoarul Mureșului, la o distanță de 50 km față de municipiul Arad.

 Prima atestare documentară a localității Conop datează din anul 1510.
Economia cunoaște în prezent o dinamică puternică, cu creșteri importante semnalate în toate sectoarele de activitate, Conop este cunoscută ca un important bazin pomicol al regiunii.
Conop poate deveni și un areal de atracție turistică prin punerea în valoare a potențialului antropic și natural de care dispune. Dintre cele mai importante obiective turistice puse sub protecție se poate aminti și conacul „Ștefan Cicio-Pop” din Conop, construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea – azi școală generală
Arheologul Vasile Boroneanț, considerat a fi ” patriarhul cercetărilor moderne de paleontologie s-a născut în anul 1930 în localitatea Conop.

Conop

 

Corbești, Arad
Corbești este un sat în comuna Petriș din județul Arad, Crișana, România.Prima atestare documentară a localității Corbești datează din anul 1743.

  • Biserica de lemn din sat cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” a fost construită în anul 1800 și este considerată monument istoric.

    Țetcu Mircea Rareș

    Biserica de lemn din Corbești-Arad

    Cristești, Arad
    Cristești este un sat în comuna Hălmagiu din județul Arad, Crișana, România.

    Cristești

    Cuied, Arad

    Cuied este un sat în comuna Buteni din județul Arad, Crișana, România.

    Cuied

    Curtici

    Curtici (în maghiară Kürtös) este un oraș în județul Arad, Crișana, România. Se află la o distanță de 17 km față de municipiul Arad.

    Curtici este situat în partea de vest a României, în imediata apropiere a frontierei de stat cu Ungaria, la o distanță de 17 km nord de Arad. Orașul se învecinează la nord cu Ungaria și comuna Macea, la est cu satul Andrei Șaguna, la sud cu Sânpaul și Șofronea, iar la vest cu comuna Dorobanți.
    Așezat în cuprinsul Câmpiei de Vest, teritoriul Curticiului este în general plan, cu mici denivelări ce nu depășesc 2 m. Altitudinea medie a câmpiei este de 110 m.

    Deși este un oraș de tranzit, Curticiul are un farmec și o liniște aparte care te fac să uiți de forfota triajelor și a vămii. În timpul verii ștrandul cu apă termală este principalul punct de atracție turistică al orașului, aici înregistrându-se de la un an la altul tot mai mulți turiști atât pentru recreere cât și pentru tratament.

    Clima este continental-temperată cu o nuanță submediteraneeană, cu ierni blânde și veri ceva mai calde. Temperatura medie anuală este de 10,8 °C.

    Prima atestare documentară a orașului Curtici datează din secolul al XVI-lea, respectiv din anul 1519, iar din 16 februarie 1968 localitatea este ridicată la rangul de oraș. În perioada interbelică a purtat temporar denumirea „Decebal”, dată de autoritățile române.
    Curtici se află în plină dezvoltare economică, datorită numeroaselor investiții, care se oglindesc din punct de vedere social în apariția a noi locuri de muncă. Zona Liberă Curtici Arad, cu o suprafață de 90 ha, din care platforma Curtici se întinde pe 75 ha – este singura zonă liberă amplasată pe un coridor rutier european, în apropierea a patru puncte vamale. În ZLCA își desfășoara activitatea peste 100 de firme cu investiții mai mari de 50 de milioane euro. Accesul în ZLCA se poate face pe cale rutieră, feroviară și aeriană.

    Potențialul agricol al zonei, poziția favorabilă de la granița de vest a României, apropierea de municipiul Arad, prezența magistralei de cale ferată ce face legătura cu Europa occidentală (gara Curtici a fost dată în folosință în anul 1921 odata cu crearea vamei) sunt principalele atuuri economice care fac din orașul Curtici un pol de convergență economică. Capacitatea de atracție a investitorilor este redată aici de crearea Zonei libere Arad-Curtici, este cel mai important punct de trecere al frontierei între România și Ungaria.

    Vedere panoramică a orașului Curtici

Anunțuri

36 comentarii (+add yours?)

  1. Beta
    Mai 21, 2017 @ 11:41:09

    Cu ocazia acestei sfinte sarbatori, va rog sa serviti ce va ofer cu drag in cinstea uneia din onomasticile mele si va multumesc pentru tot dar mai ales pentru prietenie.

    LA MULTI ANI ! onomastica fericita tuturor celor ce-si sarbatoresc onomastica si celor pe care-i sarbatoriti voi, dragi prieteni ! ❤

    Apreciază

    Răspunde

  2. Beta
    Mai 23, 2017 @ 10:01:36

    Cristos a Inviat!

    Va doresc o zi de marti numai cu ceasuri bune ! ❤
    Pentru horoscop :

    https://totceimaibun.wordpress.com/old/enjoy-10/comment-page-382/#comment-27257

    Apreciază

    Răspunde

  3. Beta
    Mai 24, 2017 @ 10:50:14

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow Betasare's Blog on WordPress.com
%d blogeri au apreciat asta: