LA BAZARUL CU DE TOATE !


a32bd371cd343d8f18e3b681fad79807

e351e3235c55b38f0494b87c45503f44












<a href=”http://www.imagehousing.com/image/comments/862961″><img src=”http://img1.imagehousing.com/11/f8a5d453b603bc78a04c77c119b4d390.gif&#8221; border=”0″ alt=”Comments”></a><br><a href=”http://www.imagehousing.com/image/comments/862961″>Comments</a&gt;




h//youtu.be/n8EB1-MuBQQ;



Free Image Hosting

PODUL LUI DUMNEZEU

Podul lui Dumnezeu. Legenda romaneasca
Scris la data 23/11/2011 de Letitia Chirita in Cultura

Image Hosting
Podul lui Dumnezeu este unul dintre cele 3 poduri naturale existente in lume si al doilea ca marime din Europa. Situat in comuna Ponoarele, langa Baia de Arama, jud Mehedinti, este singurul pod natural pe care se poate circula, fiind format din calcare, ca urmare a surparii tavanului unei pesteri.
Legenda Podului
Exista mai multe legende legate de acest pod natural. Se spune ca in pestera Ponoare locuia Aghiuta, Necuratul insusi, ocupandu-se linistit de rautatile sale. Insa oamenii l-au rugat intr-o zi pe Dumnezeu sa ii scape de diavol, iar acesta, ascultandu-le ruga, a lovit tavanul pesterii, prabusindu-l peste intrare. Aghiuta, priceput, a scapat prin a doua iesire a pesterii, agatandu-se cu ghearele de un deal si formand astfel cele doua campii denumite astazi Afrodita si Cleopatra. El vegheaza asupra oamenilor care viziteaza locul, fara a mai putea sa-si reia resedinta.
O alta varianta a povestii spune ca Sfantul Nicodim cauta cascada ce i s-a aratat in vis si deasupra careia voia sa construiasca o manastire. In drumul sau, a oprit la Ponoare, unde a fost, insa, acuzat de furt si alungat de sateni. Atunci, pentru a putea scapa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care sa-i usureze trecerea, printr-o miscare arcuita a mainii. Nicodim nu a fugit, insa, fara a lasa in urma lui un blestem, acela ca apele sa fie inghitite si sa nu permita niciunei vietati sa traiasca. Apa este, acum, inghitita de pestera, care o revarsa la ploile puternice, iar nicio vietate nu traieste in lacul de langa ea. Apoi si-a continuat drumul, urmandu-si destinul si construind manastirea Tismana.
Se mai spune si ca Podul ar fi fost construit de insusi Hercule, sau de Iovan Iorgovan, erou de basm, pentru a putea prinde Hidra. Malefica Hidra fuge de Iovan, acesta incercandu-si palosul pe o stanca, pe care o prabuseste, astfel formand Podul lui Dumnezeu. Ramasa fara unul dintre cele 5 capete, Hidra fuge prin munte, lasand in urma sa cheile de pe valea Cernei, sperand ca va ajunge la izvoarele termale ce-i pot reda puterile.
Se pare ca Dumnezeu ii protejeaza pe cel care trec podul care ii poarta numele. De-a lungul timpului, au trecut peste el soferi, biciclisti si motociclisti, dar nu a existat niciodata un accident grav in urma caderilor. Podul este, de asmenea, monument natural, si legenda sa este cunoascuta chiar si peste hotare.
Mit, fantezie, legenda, sau poate un sambure de adevar. Locurile frumoase din Romania au povestile lor, la fel de frumoase, povesti incarcate de mister si care ne fac cu atat mai mult sa le vizitam.

 

Free Image Hosting

I N I M A
























































 

Free Image Hosting

minune care ar putea schimba lumea: GRAFENUL

grafen-ww
Acest material este mai rezistent decât diamantul, deşi se întinde ca o gumă. Din punct de vedere vizual este invizbil, conduce electricitatea şi cădura mai bine decât orice sârmă de cupru, iar greutatea sa este aproape egală cu zero. Grafenul este un nou material uimitor care poate revoluţiona aproape orice parte a vieţii noastre.
Unii cercetători susţin că este cel mai important material care urmează să fie creat de la plasticul sintetic, realizat în urmă cu 100 de ani. Acest material poate duce la inventarea telefoanelor mobile care pot fi rulate şi aşezate în spatele urechii, la televizoare HD la fel de subţiri ca o coală de tapet, şi ziare electronice care se îndoaie pentru ca cititorii să le poată împături într-un mic pătrat, scrie Daily Mail .
Grafenul a fost descoperit în Marea Britanie în urmă cu doar şapte ani. Anul trecut le-a adus cercetătorilor de la Universitatea Manchester Premiul Nobel pentru fizică, iar săptămâna aceasta cancelarul George Osborne a promis 50 milioane de lire sterline pentru dezvoltarea de tehnologii care să se bazeze pe „această substanţă super puternică”.
Grafenul este realizat prin exfolierea şi procesarea chimică a grafitului, materialul ieftin folosit la creioane. La fiecare câteva luni oamenii de ştiinţă descoperă modalităţi noi şi mai ieftine de prelucrare în masă a grafenului, aşa că unii experţi cred că până la urmă va ajunge să coste mai puţin de 4 lire jumătate de kilogram.
Pentru un material atât de promiţător are o structură chimică incredibil de simplă. O foaie de grafen este alcătuită dintr-un singur strat de atomi de carbon, dispuşi într-o reţea hexagonală, având o structură rigidă. Acest lucru face grafenul să fie cel mai subţire material realizat vreodată. Pentru a atinge o grosime totală de un milimetru sunt necesare 3 milioane de straturi de grafen alăturate. Din cauza subţirimii lor foile de grafen luate separat sunt transparente.
Deasemenea, este şi materialul cu cea mai mare rezistenţă mecanică cunoscut de omenire. Potrivit unui calcul, pentru a trece prin acea foaie de grafen, un elefant ar trebui să se exercite o forţă incredibil de mare, balansându-se cât mai tare.
În ciuda rezistenţei sale, grafenul este şi extrem de flexibil şi poate fi întins cu aproximativ 20% mai mult fără a suferi o daună.
Este de asemenea un conducător de electricitate superb, cu mult mai bun decât cuprul folosit în mod tradiţional la cablare, şi este cel mai bun conducător de căldură de pe planetă.
grafit-web
Dar poate cea mai remarcabilă proprietate a grafenului este originea sa. Grafenul este format din grafit, iar un creion cu mina din grafit este alcătuit din milioane de straturi de grafen. Aceste straturi sunt „alipite” uşor între ele, de aceea alunecă unul de pe celălalt atunci când un creion este mişcat de-a lungul foii de hârtie.
Descoperirea grafenului a declanşat un boom pentru ştiinţa materialelor. Anul trecut existau 3000 de lucrări de cercetare asupra proprietăţilor sale şi 400 de cereri de brevet. Industria electronicelor este convinsă că grafenul va duce la realizarea gadgeturilor care vor face ca iPhone şi Kindle să pară nişte jucării din epoca trenurilor cu aburi.
Ecranele moderne cu touchscreen folosesc oxid de staniu şi indiu, o substanţă care este transparentă dar care poartă curenţi electrici. Dar acest oxid de staniu şi indiu este scump, şi gadgeturile realizate din această substanţă se sparg uşor atunci când sunt scăpate din mână. Înlocuirea oxidului de staniu şi indiu cu anumiţi compuşi pe bază de grafen ar putea permite dezvoltarea ecranelor pentru calculatoare şi televizoare flexibile şi subţiri ca o foaie de hârtie. Cercetătorii din Coreea de Sud au proiectat un ecran cu

atingere flexibil de 63,5 centimetri folosind grafenul.
grafen-02-web
Alţi cercetători privesc în viitor la multe modalităţi de a folosi grafenul în medicină.
Deasemenea, este considerat ca fiind o alternativă la caroseria din fibră de carbon a ambarcaţiunilor şi bicicletelor. Iar grafenul în componenţa cauciucurilor le-ar face mult mai puternice.
Unii chiar susţin că materialul va înlocui siliciul din componenţa cipurilor calculatoarelor. În viitor un card de credit realizat din grafen ar putea stoca la fel de multe informaţii ca şi calculatoarele actuale.
Însă există şi unele probleme în folosirea grafenului. Este atât de bun conducător de electricitate încât transformarea lui în dispozitive precum tranzistorii s-a dovedit problematică.
La începutul anului acesta IBM a recunoscut că „este dificil să ne imaginăm” ca grafenul va înlocui siliciul în microcipuri.
Experţii însă au încredere în acest material şi sunt dispuşi să urmeze calea în continuare. „Vorbim despre un număr impresionant de proprietăţi unice combinate într-un singur material, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. De aceea există atât de mulţi cercetători care lucrează la analiza acestuia”, au adăugat aceştia.

grafen-ww

Free Image Hosting

Iata unele dintre motivele pentru care japonezii sunt acolo unde sunt….

Despre Japonia si japonezi

Sa trecem in revista, mai jos, zece lucruri interesante despre Tara Soarelui Rasare, care ne ajuta sa intelegem mai bine o civilizatie impresionanta:

1.
La intrarea in fiecare casa japoneza, podeaua este ridicata cu aproximativ 15 centimetri, ceea ce indica faptul ca cei care intra trebuie sa se descalte si sa-si puna papuci. La intrarea in camerele cu podea din „tatami” (o podea traditionala facuta din paie de orez, cu margini din brocart), pragul este inaltat cu 2-5 centimetri, ceea ce inseamna ca si papucii
trebuie lasati la usa .

2.
Filmele de animatie japoneze reprezinta 60% din productia mondiala in domeniu. Si pentru ca Japonia are atata succes cu desenele animate, in tara exista aproape 130 de scoli pentru actorii care isi pun vocea pe aceste filme.

3.
Japonia are procentul cel mai mare de locuitori in varsta din lume, respectiv 21%.

4.
Arhipelagul japonez are in componenta 6.800 de insule. Peste 70% din populatia Japoniei locuieste la munte. Tara are, totodata, si 200 de vulcani.

5.
Primii locuitori ai Japoniei au trait in Paleolitic, in urma cu 30.000 de ani I.H.

6.
Speranta de viata a japonezilor este cu 4 ani mai mare decat a americanilor, respectiv peste 82 de ani.

7.
Japonia este a doua tara din lume cu cea mai mica rata a omuciderilor.
Cu toate acestea, tot in Japonia exista o padure recunoscuta in toata lumea pentru faptul ca este preferata de sinucigasi, perimetrul fiind impanzit de schelete umane.

8.
Japonia a dat 18 laureati ai Premiului Nobel, in chimie, medicina literatura si fizica.

9.
Carnea de cal cruda, denumita „basashi”, este o delicatesa in Japonia.

10.
Rata de scolarizare in Japonia este de 100%, in consecinta rata somajului este mai mica de 4%.

10 lucruri pe care poate nu le stiai despre GHEISE :

1.
Un lucru care ar trebui sa fie stiut despre gheise este acela ca primele gheise au fost barbati. Nu este deloc o gluma! Barbatii „gheisa” erau cunoscuti sub numele de Honko si dansau pentru clientii lor in baruri si restaurante sau in camerele unde se servea ceaiul.

2.
Termenul „gheisa” se traduce prin „persoana care iubeste arta”. Multi sunt de parere ca gheisele sunt de fapt prostituate. Nimic mai gresit.
Daca tastati pe google cuvantul „geisha” prima definitie care apare este „o femeie de nationalitate japoneza care obisnuieste sa distreze barbatii prin
conversatie, cantec si dans.”

3.
Aceste femei erau invatate sa aduca bucurie celorlalti si desi multe erau curtezane, nu erau cosniderate prostituate. De fapt, multe gheise
erau obligate sa participe la ceremonia numita Mizuage prin care unei Maiko (o gheisa
aflata in perioada invatarii) ii era cumparata viginitatea de catre cel care oferea cei mai multi bani. Era considerat un gest de onoare in acea perioada.

4.
Unul dintre lucruile pe care gheisele le invatau la cursuri era acela de a-si pastra intotdeauna anonimatul. Se pare ca acest fapt adauga un
tip de mister gheiselor, lucru adevarat.

5.
Momentul in care gheisa serveste ceaiul, iar maneca Kimono-ului ei abia ii descopera incheietura mainii, este de o senzualitate inexplicabila. Se pare ca are rolul de a-l starni pe barbat, care vede doar o mica parte din pielea ei alba, visand la mai mult.

6.
Ceea ce le face pe gheise speciale este faptul ca ele te determina sa-ti lasi imaginatia sa zboare, fapt esential al acestei culturi. Din pacate, acest lucru este tot mai rar intalnit la femeile din ziua de
azi care nu inteleg acest concept si unele continua sa-si arate in mod excesiv pielea.

7.
Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheise, acesta fiind creat sub propriile lor indrumari. Aspectul kimonourilor este diferit in functie de anotimp dar sunt absolut toate kimonourile sunt realizate din matase. Gheisele petrec aprozimativ 2 ore pentru a se machia, a-si aranja parul si a se imbraca in kimono.

8.
Gheisele muncesc in Okyva, unde si locuiesc pana cand patrund in aceasta lume, alaturi de Okasan (matroana lor) si surorile (celelalte gheise). Desi sunt platite pentru treburile de menaj realizate in diferite case, mare parte din banii adusi de ele ajung la Okyva. Banii sunt utilizati pentru a acoperi costurile intretinerii Okiva.

9.
In afara naturii sexuale a stilului de viata al gheiselor, nu numai ca ele nu pot fi considerate prostituate, dar nici nu au voie sa aiba
relatii de lunga durata, atata timp cat decid sa devina gheise. Daca se casatoresc trebuie sa renunta la aceasta meserie.

10.
Astazi numarul gheiselor este de aproximativ 1000-2000, pe cand in anul 1920 erau peste 80 000.

Tot din Japonia, 10 lucruri care au reţinut atenţia lumii după marele tsunami din 11 martie 2011

1.
CALMUL. Nici o imagine cu lovituri in piept sau durere sălbatica.
Durerea în sine a fost elevata.

2.
DEMNITATEA. Cozi disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest dur.

3.
CAPACITATEA. Arhitecţi incredibili! Exemplu: clădirile s-au legănat, dar nu au căzut.

4.
GRATIA. Oamenii au cumparat doar ceea ce aveau nevoie zilnic, încât toată lumea sa obţina ceva.

5.
ORDINEA. Fara jafuri în magazine. Fara claxoane şi depăşiri in trafic. Doar înţelegere.

6.
SACRIFICIU. Cincizeci de muncitori au rămas sa pompeze apa de mare în reactoarele N. Cum vor fi recompensati vreodată?

7.
TANDRETE. Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit era nefolosit. Cei puternici aveau grija de cei slabi.

8.
FORMARE. Toată lumea ştia exact ce să facă; batrani, copii … Şi au facut exact doar ce trebuia.

9.
MEDIA. A manifestat o magnifica reţinere în buletinele de stiri. Nimic senzational. Doar reportaje calme.

10.
CONSTIINTA. În cazul în care se intrerupe curentul într-un magazin, oamenii pun lucrurile înapoi pe rafturi şi pleaca în linişte.

Free Image Hosting

Din ciclul „Romanul s-a nascut poet”

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân’departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU …

Free Image Hosting

Interviu cu Daniel Reid, maestru taoist
American de origine, Daniel Reid s-a stabilit de mai mulți ani în Bali, unde ține prelegeri despre programele de detoxifiere împreună cu soția sa, Snow, o vindecătoare taiwaneză, la hotelul Bale, din zona Nusa Dua. Americanul de 64 de ani, care locuiește acum în Australia, și-a petrecut copilăria în Africa și cea mai mare parte a vieții în Asia. Este un pasionat al conceptului „ești ceea ce mănânci” și îndeamnă oamenii să postească periodic, pentru a elimina toxinele și a ajunge la restabilirea sănătății optime. Daniel Reid, care în anul 2006 tocmai își publicase ultima carte, Tao pentru dezintoxicare, i-a acordat în același an un interviu directorului ziarului The Bali Times, William J. Furney. Iată câteva extrase interesante din interviul respectiv: În prezent, cercetătorii blamează regimul alimentar ca fiind una dintre principalele cauze ale producerii cancerului. Ce să însemne asta? Că pe oameni îi omoară ceea ce mănâncă? Daniel Reid: Nu e neapărat din cauza alimentelor în sine. E vorba de ceea ce se întâmplă în corpul nostru. În urma digerării și metabolizării hranei, se acumulează deșeuri acide. Pentru că mâncăm alimente nepotrivite cu natura noastră și nu le eliminam corect, se creează o acumulare de deșeuri acide. Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931 de către dr. Otto Warburg, un om de știință german care a primit premiul Nobel pentru medicină. El a descoperit că apariția cancerului presupune, fără excepție, două condiții de bază: prea mult acid în țesuturi și insuficient oxigen. Știm cu toții ce se întâmplă cu deșeurile produse prin respirație: se produce arderea oxigenului, din care rezultă bioxidul de carbon. În procesul de metabolizare, se arde zahărul, se ard proteinele, se ard grăsimile. Care este deșeul rezultat? Acidul. E atât de simplu! E știință pură. Așadar, atunci când ingerăm alimente care produc mult prea mult acid – zahăr, cărnuri, produse lactate, precum și orice fel de chimicale – conservanți, pesticide, aditivi alimentari, coloranți, medicamente, aspartam – se produce o mare cantitate de acid. Prin urmare, devine evident că, din cauza modului în care ne hrănim astăzi (la care putem adăuga și poluarea) se produc o mulțime de reziduuri acide în corpul nostru și nu mai absorbim o suficientă cantitate de oxigen. Vreți să spuneți că oamenii nu știu ce ar trebui să mănânce pentru a fi sănătoși? Daniel Reid: Da, pentru că nu li se spune. De fapt, li se spune exact contrariul. Nu există sfaturi reale, totul e doar publicitate. În prelegerile și cărțile mele eu tot dau vina pe companiile de produse alimentare. Dar dacă oamenii sunt liberi de orice îngrădire să-și înceapă o afacere din care să iasă bani, ei vor face orice pentru a face bani, îți vor vinde și arsenic frumos ambalat, dacă sunteți dispuși să plătiți pentru el. Pe lângă acești producători, eu acuz în același timp iresponsabilitatea agențiilor guvernamentale care nu protejează oamenii, ci corporațiile. Doar în cele din urmă îl învinuiesc pe individ. E ca atunci când te duci la tribunal pentru încălcarea legii și judecătorul îți spune: „Ignoranța nu e o scuză când afirmi că nu ai știut că ceea ce ai făcut era împotriva legii”. Haideți să ne întrebăm: De ce în prezent un om din trei face cancer, în loc de unul din 100, ca în 1913? S-au cheltuit multe miliarde de dolari în „războiul contra cancerului” și lucrurile merg tot mai rău. Niciun tratament nu merge. Chimioterapia? Să fim serioși! Nu e nimic mai otrăvitor, nu exista producător mai mare de acid decât chimioterapia, care contribuie și mai mult la cauza principală a cancerului. Așadar, dacă un medic îi spune unui pacient cu cancer să facă ședințe de chimioterapie și el nu vrea, care ar fi alternativele lui? Daniel Reid: Oh, Doamne! Pot să vă dau o duzină de alternative, iar prima este dezintoxicarea. Opțiunile sunt foarte simple: în primul rând, informați-vă care sunt cauzele apariției cancerului. Din cauza toxicității acumulate în corp de-a lungul timpului, cancerul ajunge în faza finală. Ceea ce se întâmplă în esență este că țesuturile dv. fermentează, producând o înmulțire rapidă a celulelor canceroase, cu formare de tumori. Cum funcționează acest proces? La fel ca la fermentarea berii, vinului, iaurtului, brânzei. Puteți întreba pe oricine care produce aceste lucruri: Cum faci? Mai întâi, ai nevoie de un mediu acid. Cum îl obții? Închizi containerul, astfel încât să nu intre aer, oxigen. Apoi începe fermentarea. Deci, ceea ce se întâmplă în țesuturile canceroase este că ai prea mult acid și o totală lipsă de oxigen, țesuturile fermentând și producând astfel cancerul. Cunoașteți cazuri de suferinzi de cancer care au refuzat chimioterapia în favoarea detoxifierii și s-au vindecat? Daniel Reid: Absolut! Deci, dacă detoxifierea este calea de urmat, de ce nu o urmează toată lumea? Daniel Reid: Să-ți spun de ce. Statisticile arată – și este sută la sută adevărat, și spun acest lucru în toate cărțile mele – că oamenii care se îmbolnăvesc de cancer și nu fac absolut nimic să-l trateze trăiesc mai mult decât cei care merg la medic și le urmează tratamentul. Mă refer aici la fumătorii care nu se lasă de fumat, la băutorii care nu se opresc din băut, la oamenii care mănâncă zahar și carne și nu renunță la aceste alimente. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece tratamentul oficial al cancerului amplifică de fapt factorii care stau la baza producerii bolii. Temporar merge, deoarece omoară celulele canceroase, dar mai apoi omoară și ficatul și orice altceva. Prin urmare, atunci când ați încheiat tratamentul, sunteți într-o stare chiar mai proastă. Atunci, de ce nu procedează oamenii la detoxifiere? Daniel Reid: Oamenii sunt speriați cu perspectiva morții iminente de către medicii lor. Ei merg la medicul specialist și acesta le spune: „Într-o lună vei muri dacă nu faci asta și încerci altceva”. Ce credeți despre creșterea alarmantă a obezității în țări precum Statele Unite, Marea Britanie și Australia? Daniel Reid: Oamenii aceștia mor de foame. Oamenii grași mor de foame. Vrei să știi ce vreau să spun când afirm că mor de foame? Ei nu-și procură elementele nutritive adecvate organismului. Creierul are un centru de control al apetitului. Nu-ți este foame neapărat când nu ai ce mânca – omul poate trăi și 60 de zile fără să mănânce – ți-e foame numai atunci când corpul tău are nevoie de anumiți nutrienți, deci când nu ai proteine, vitamine sau minerale, ca să poți funcționa normal. Atunci începe să-ți fie foame și vei începe să mănânci. În cazul în care consumi alimente care nu au nici un fel de valoare nutrițională (junk food: chips-uri, pâine albă, prăjiturele… toate acele lucruri frumos ambalate) vei continua să mănânci fără încetare. Oamenii obezi mănâncă o cantitate enormă de alimente. Te uiți la ei și-ți spui: Cum intră atâta mâncare în stomacul lor? Creierul lor însă le spune: „Hei, nu am de ajuns din nutrienții de bază, așa că nu te opri din mâncat!”. Susțineți că giganții producători de alimente acționează de capul lor, chiar dacă produsele lor sunt dăunătoare pentru sănătatea omului? Dacă e așa, cum se poate scăpa de ei? Eu știu că publicul e protejat de agențiile guvernamentale. Daniel Reid: Din păcate, autoritățile protejează giganții alimentari. Organizația cea mai coruptă din guvernul american este FDA (Food and Drug Administration – Administrația pentru Alimente și Medicamente). Ei decid ce alimente vă este permis să consumați și ce medicamente trebuie să vă fie prescrise. Ei permit ca aspartamul să fie folosit pe piață. Această substanță chimică pusă în Coca Cola dietetică este o otravă mortală. Este cauzatoare de cancer la creier și nu numai. Bine, dar n-am văzut oameni să moară fiindcă au băut Diat Coke… Daniel Reid: Ba da, mor, dar încet. Cunosc cazul a doi bărbați care au murit de cancer la creier. Erau surferi în Australia. Făceau sport, stăteau la soare în fiecare zi și considerau că se hrănesc sănătos. Tipii ăștia erau dependenți de Diet Coke (beau 8-9 cutii pe zi). Chiar au recunoscut asta și au declarat că nu se pot opri să bea. Dar și Coca-Cola obișnuită are probleme: conține 9 lingurițe de zahăr alb la sticla de 500 de ml iar acidul fosforic e ingredientul ei de bază. Consumul de Coca-Cola produce cel mai mult acid posibil. Prin aceasta, se creează condițiile fundamentale de apariție a oricărui tip de cancer. Ce părere aveți despre regimul pe bază de carne? Daniel Reid: Azi am recomandat la seminarii ca persoanele care nu pot renunța la carne să mănânce măcar un singur fel de carne, și anume de miel. Carnea de porc e greu de digerat și produce foarte mult acid. Dar, în general vorbind, problema cu carnea din ziua de azi e modul în care e crescut animalul – cu hormoni, antibiotice, steroizi și cu hrana improprie care i se administrează. Multe medii sunt poluate cu emisiile provenite de la vehicule, centrale electrice și alte surse, care în mod inevitabil duc la problemele de sănătate. Dar există și o altă formă de poluare, cea pe care dv. o numiți „poluare invizibilă”: TV și transmisii de radio, turnuri de microunde pentru folosirea celularelor. Sunt acestea într-adevăr atât de periculoase? Daniel Reid: Mortale, aș putea spune. Port în permanență în jurul gâtului un produs Tesla, o placă cu molecule de titan, singurul produs pe care l-am găsit și care chiar te protejează (schimbă configurația undelor de energie electromagnetică). Compania producătoare (http://www.teslas.us/) face de asemenea butoane pentru telefoanele mobile și calculatoare. Telefoanele mobile slăbesc sistemul imunitar, dau probleme ale sistemului nervos și produc cancere. Bine, dar toată lumea are azi un telefon mobil… Daniel Reid: Eu nu. … chiar și în țările în curs de dezvoltare oamenii sunt dependenți de celulare… Daniel Reid: Se sinucid lent. Oriunde unde te-ai afla la distanță de un metru față de un telefon mobil, obții aceleași radiații, , așa că nu contează dacă scrii un mesaj la el, dacă ai telefonul la ureche sau folosești hands-free. E chiar de zece ori mai rău într-o mașină, pentru că rama metalică acționează ca un amplificator. Ce fel de probleme medicale legate de celular vă așteptați să vedeți în următorii 10-15 ani? Daniel Reid: Prevăd o explozie a cazurilor de cancer la creier. Garantat! Companiile de telefoane mobile vor fi acționate în justiție, iar poziția lor va fi: „Ei bine, guvernul le-a permis la momentul respectiv, iar standardele au fost stabilite de către guvern”. Vor arăta cu degetul la guvern, iar guvernul va arăta cu degetul la studiile care au spus că totul e în regulă, studii finanțate chiar de industriile respective și astfel totul se va învârti în cerc și oamenii vor continua să moară de cancer. Poate că telefoanele mobile vor fi interzise. Sau le vor face să respecte normele de siguranță. Să ne întoarcem la dietă. Ce mâncați de obicei? Daniel Reid: Eu am renunțat la cereale, deoarece consider că nu sunt alimentele cele mai potrivite pentru ființele umane. Pentru a testa un produs alimentar, ca să vezi dacă îi e indicat omului sau nu, trebuie să-l mănânci crud. Nu poți mânca orez sau grâu ca atare. Dar sute de milioane de oameni din Asia trăiesc cu orez. Nu poate fi așa de rău… Daniel Reid: Au și ei o mulțime de probleme de sănătate. Când oamenii au renunțat a mai fi vânători-culegători și nomazi și s-au stabilit pe un anumit teritoriu, singura modalitate de a hrăni o populație numeroasă a fost cultivarea cerealelor. Dar boabele sunt necomestibile dacă nu le gătești. Eu nu le recomand oamenilor să nu mănânce cereale, ți-am răspuns doar ce nu mănânc eu. Am descoperit acum doi ani, după ce am făcut o dezintoxicare puternică, că nu mai pot mânca cereale. M-au făcut să vomit. Corpul meu nu le-a mai acceptat. De altfel, cerealele sunt mari producătoare de acid. Soția mea, Snow, și cu mine mâncăm nuci și semințe, în special migdale și semințe de floarea soarelui. Pe acestea nu le poți digera uscate. Secretul de a le transforma în cel mai bun aliment de pe planetă e să le înmoi în apă peste noapte. Devin un alimentar viu, și este cea mai bună mâncare din lume. În afara de asta, mănânc legume, fructe, pește, carne de miel și ouă ecologice. Spuneți că postul face parte din programul dv. de dezintoxicare. Cât timp ar trebui să postim? Daniel Reid: Dezintoxicarea ideală prin post, pentru curățarea corpului este de 7 zile. Este timpul de care are nevoie corpul nostru pentru a-și purifica complet fluxul sanguin. Dar pentru că majoritatea oamenilor nu au timp și pentru că în 3 zile se eliberează suficiente toxine, o putem face în 3 zile, cu irigații ale colonului. Postul periodic este felul în care organismul este proiectat de natură pentru a se curăța și vindeca singur. Societățile primitive aveau ceea ce se numea casa bolnavului. Când te îmbolnăveai, erai dus la casa bolnavului și nu aveai voie să mănânci până când nu te făceai bine. Este un mecanism natural, dar oamenii de azi spun „Oh, nu pot sta nici măcar o jumătate de zi fără mâncare” și eu îi înțeleg. Cu toate acestea, cine urmează programul nostru se simte mult mai bine după 3 zile; iar când vede ce iese din corpul lui, e șocat… Ce părere aveți despre băuturile alcoolice? Sunteți total împotrivă? Daniel Reid: Eu nu sunt un puritan sau un călugăr. Îmi place să beau puțin uneori; și un trabuc din când în când. Vinul roșu și berea nu sunt bune, deoarece fermentează. Sunt mari producătoare de acid. Cei care spun că vinul roșu are antioxidanți folosesc o scuză pentru a bea vin roșu. Există mulți alți antioxidanți în natură. Ca băuturi, vi le recomand pe cele distilate: vodcă, rom, gin. Ce spuneți despre cei care iau produse contra îmbătrânirii? Această practică devine din ce în ce mai răspândită. Oamenii folosesc hormoni de creștere umană, injecții cu Botox etc. Dar despre toate celelalte metode pentru a-și prelungi viața? Daniel Reid: Nu există nici o metodă pentru prevenirea îmbătrânirii. Tot ce se poate face este de a încetini procesul. Ce se întâmplă azi e doar o cosmetizare. Să-ți spun despre hormonul de creștere: da, este remarcabil. Bărbații de 75 de ani au brusc prietene de 20 și le crește părul la loc. Plătești 10.000-15.000 $ pe an pentru injecții. Oprești injecțiile, te întorci imediat înapoi, la starea în care ai fost. Știi ce declanșează în mod natural producerea hormonului de creștere în glanda pituitară? Postul! Postul este un fenomen de auto-vindecare, nu numai de detoxifiere. Când te oprești din mâncat, glanda pituitară primește un semnal și se activează hormonul de creștere… gratuit. Deci, dacă postiți în mod regulat, se secretă hormonul de creștere, încep să se repare toate daunele în organismul dv. și se inițiază procesul de anti-îmbătrânire. Dar oamenii nu vor s-o facă în acest fel. Ei vor să tragă o dușcă după-amiază și apoi să iasă la o cină de lux la un Steakhouse noaptea. Pur și simplu, nu vor să renunțe la stilul lor de viață. Botox-ul este nesănătos. Să ne uităm chiar la cuvânt: -tox. E o toxină bacteriologică. Acționează prin paralizarea mușchilor. Să-ți injectezi fața cu o otravă care-ți paralizează mușchii, asta numești tu anti-îmbătrânire? De fapt, îți scurtezi viața. Și pentru ce? Una din învățăturile Tao este aceea că femeile sunt sexual superioare bărbaților, care sunt percepuți ca partea slabă a sexelor, buni doar pentru a fertiliza ovulele femeilor. Unii văd în aceasta un paradox, având în vedere că bărbații au încercat întotdeauna să-și afirme superioritatea în competiția dintre sexe. Să fie aceasta o evaluare justă? Daniel Reid: Din punct de vedere sexual, e absolut corect. Natura ne-a construit în acest fel: bărbatul asigură semințele și devine dispensabil. Femeia rămâne însărcinată, așa că nu mai poate face sex, iar în acest timp bărbatul păzește gura peșterii de colții tigrilor. Și apoi, dacă el piere, nu contează; femeia a procreat deja. Asta e natura. Femeile sunt mai puternice, prin natura lor, deoarece ele sunt cele care trebuie să îngrijească copiii și să perpetueze specia. Și să nu uităm că, datorită hormonilor lor specifici, femeile au un sistem imunitar mult mai bun; de aceea, de regulă, trăiesc mai mult decât bărbații. Natura a construit femeia mai puternică. Că ele ne sunt superioare și în alte privințe – în valori sau morală – face obiectul unui alt tip de discuție. În orice caz, dacă există bărbați misogini, care disprețuiesc sau asupresc femeile, aceasta se întâmplă pentru că în subconștientul lor, ei simt că femeile le sunt superioare. Vreți să spuneți că de aceea femeile sunt tratate ca cetățeni de categoria a doua în unele țări, iar în mai toate societățile sunt dominate de bărbați? Daniel Reid: Femeile au avut întotdeauna mai multe responsabilități, și bărbații au devenit geloși. Fiind mai puternici, le-au supus fizic. Bărbații au inventat căsătoria ca un drept de a spune: Această femeie îmi aparține. Asta nu l-a oprit pe bărbat să aibă și alte femei, ele îi aparțin. Cu cât ești mai puternic și mai bogat, cu atât mai multe femei poți avea, dar nu asta e calea naturii. Ce părere aveți despre modul în care sunt tratate femeile în Arabia Saudită? Daniel Reid: Este un exemplu extrem de șovinism masculin, în care bărbații se cred superiori. De fapt, nu sunt. Bărbații au câteva avantaje față de femei: sunt mai creativi, mai inventivi. Lasă femeia să se ocupe de casă și pune-l pe bărbat într-o colibă cu o grămadă de obiecte și el va inventa aproape orice. Bărbații au o capacitate remarcabilă de a-și concentra mintea asupra unui singur lucru. În acest sens, sunt superiori femeilor. Ce-aș mai putea spune e că bărbatul trebuie să învețe să respecte energia feminină, să respecte femeile pentru ceea ce sunt și să beneficieze de aceasta – mai ales în timpul actului sexual. Care sunt cele trei lucruri esențiale pe care le-ați spune cuiva care citește acest interviu și care nu se află într-o perfectă stare de sănătate? Daniel Reid: – Bea apă alcalină (apa îmbuteliată nu este alcalină). – Oprește-te din mâncat alimente care putrezesc. – Postește periodic. Articol publicat în ziarul The Bali Times, în 2006. Sursa: http://www.danreid.org/daniel-reid-interviews-articles-bali-times.asp

Free Image Hosting

Alexandru O. Teodoreanu (1894 – 1964), cunoscut şi sub pseudonimulPăstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene.
A rămas în literatura română prin epigramele sale.
A fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 – 1954) (La Medeleni, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia)

Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii…
Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!
Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti).
Posibil să fi fost ultima lui epigramă.
A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă.
Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
„Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă.”

La venirea ruşilor:

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!

Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai… prin faţă!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari

Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!

Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în… soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern….

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în … ce creaţi!

Steaua

Câte stele sunt pe cer
Toate pan’ la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră….

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii… turnători!

Drăgălaşe păhărele

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei ” Madera „,
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Prin anii ’30, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
” O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc..”

A doua zi Păstorel:

„Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din „Gazeta literară”
Dovedeşte elocvent
Ca în …..chestia matale…
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!”

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:

Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: – cu adevărat
O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel , îi răspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi , Codreanu’ cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci..
La restaurantul uniunii scriitorilor
Beau baietii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii. turnator

Lui Mihail Sadoveanu
Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: „Lumina vine de la Răsărit” în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit..
Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului…

A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)

Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!
Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident!

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii „Sexul de peste drum”:

Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

lui Iuliu Maniu

Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară -a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţara!

După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:

Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Caligula Imperator
A făcut din cal – senator,
Petru Groza – mai sinistru
A făcut din bou – ministru.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi…

Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat..

Free Image Hosting
10 lucruri uimitoare despre corpul uman

1. Se dezvoltă 11 kilometri de vase sanguine noi pentru fiecare jumătate de kilogram de grăsime în plus
Atunci când te îngraşi cu jumătate de kilogram de grăsime, corpul tău produce 11 kilometri de vase sanguine noi. Acest lucru înseamnă că organismul tău trebuie să muncească mai mult pentru a pompa sângele prin toate aceste noi vase, fapt care poate afecta sănătatea şi poate reduce oxigenarea şi reaprovizionarea cu substanţe nutritive a altor ţesuturi din organism. Din fericire, dacă slăbeşti 500 de grame, corpul tău va desface şi va reabsorbi noile vase inutile.download Descarcari

2. Majoritatea oamenilor respiră doar printr-o singură nară, trecând pe rând de la una la alta
Deşi ai două nări, aproximativ 85% dintre persoane respiră prin cate o singură nară pe rând. Ţesutul erectil din nas umflă uşor ţesutul dintr-o nară în timp ce îl micşorează în cealaltă, astfel că ajungi să respiri trecând automat de la o nară la alta, la fiecare patru ore.
În mod interesant, poziţia corpului, boala şi alţi factori pot influenţa prin ce nară să respiri, iar acest lucru poate avea un impact asupra sănătăţii tale. De exemplu, respiraţia prin nara dreapta poate determina folosirea unei cantităţi mai mari de oxigen, ceea ce poate creşte nivelul zahărului din sânge.download Descarcari

3. Poate fi benefic obiceiul de a băga în gură ceea ce găseşti în nas
Mucoasa nazală ar putea fi gazda unor cantităţi mici de contaminanţi (care acţionează ca şi antigeni) care pot “educa” şi stimula sistemul imunitar, atunci când sunt consumaţi. Aşadar, spre deosebire de convingerea populară potrivit căreia dacă mănânci muci te poţi îmbolnăvi, de fapt, această “practică” îţi poate ajuta organismul să lupte cu bolile.
download Descarcari

4. Unele femei văd mai multe culori
Multe femei au trei tipuri de receptori de culori care le permit să aibă vedere colorată. Cu toate acestea, unele femei au chiar patru receptori, care le permit acestora să vadă o gamă mai variată de culori decât o persoană obişnuită (un mic procent de femei au chiar şi cinci receptori de culori). De ce femeile? Receptorii de culoare roşie şi verde, care pot fi modificaţi pentru a permite o vedere mai variată, sunt localizaţi în cromozomul X, iar cei de culoare albastră în cromozomul Y.
download Descarcari

5. Amintirile funcţionează în moduri misterioase
Ai intrat vreodată într-o cameră şi ai uitat de ce te-ai dus acolo? Acest lucru se datorează faptului că, creierul tău percepe uşa ca pe o “limită a unui eveniment”, iar amintirile obţinute în camera din care tocmai ai ieşit sunt “depozitate” pentru a fi folosite atunci când ai nevoie de ele. Din acest motiv, atunci când te întorci înapoi de unde ai plecat îţi aminteşti ceea ce ai uitat!
download Descarcari

6. Zahărul poate ajuta la vindecarea rănilor
Zahărul vindecă rănile nu dacă îl mănânci, ci mai degrabă prin presărarea sa direct pe rană. Zahărul este higroscopic, ceea ce înseamnă că absoarbe apa de care bacteria are nevoie pentru a supravieţui. Această metodă era foarte populară în rândul vindecătorilor din Africa şi este utilă pentru tratarea ulcerului de decubit, a ulcerului varicos, în cazul amputaţiilor şi multe altele.
Un aspect nou în ceea ce priveşte această idee este utilizarea mierii de albine, care ajută la îndepărtarea lichidului de pe rană şi la suprimarea creşterii microorganismelor. Aspectele care oferă mierii aceste proprietăţi antibacteriene sunt o enzimă numită oxid de glucoză, pe care albinele lucrătoare o secretă în nectar (se întâlneşte doar în mierea de albine brută) şi prezenţa bacteriei benefice Lactobacillus, care poate lupta împotriva infecţiei (se întâlneşte doar în mierea de albine brută).
download Descarcari

7. Salivezi mai mult înainte de a voma
Şi există un motiv foarte bun pentru care se întâmplă acest lucru. Deoarece acidul stomacal poate fi dăunător pentru gât şi gură, saliva suplimentară ajută la diluarea şi îndepărtarea acestuia pentru a minimaliza orice tip de leziune provocată de vărsături.
download Descarcari

8. Singurătatea este dureroasă din punct de vedere fizic
În mod sigur, singurătatea este emoţional dureroasă, dar, în acelaşi timp este dureroasă şi din punct de vedere fizic. De fapt, atât singurătatea, cât şi durerea fizică sunt procesate în aceeaşi regiune a creierului, cortexul cingular anterior. Aşadar, aşa cum ai o dorinţă puternică de a evita durerea fizică, ai o dorinţă la fel de mare de a te întâlni cu alte persoane şi de a căuta companie, pentru a evita sentimentele dureroase ale singurătăţii.
download Descarcari

9. Ai două creiere
La fel cum ai neuroni în creier, ai neuroni şi în intestin, inclusiv neuroni care produc neurotransmiţători precum serotonina, care de asemenea pot fi găsiţi şi în creier şi sunt asociaţi cu starea de spirit. Literalmente, intestinul tău are rolul unui al doilea creier şi produce chiar mai multă serotonină, care are o influenţă benefică asupra stării de spirit.
Cu alte cuvinte, ai două sisteme nervoase: sistemul central nervos, alcătuit din creier şi măduva spinării şi sistemul nervos enteric, care este sistemul nervos intrisec al tractului tău gastrointestinal. Ambele sunt create din acelaşi tip de ţesut embrionar. În timpul dezvoltării fătului, o parte se transformă în sistemul nervos central, în timp ce cealaltă parte devine sistemul nervos enteric.
Pentru a explica şi mai clar acest lucru, probabil ai experimentat senzaţia de fluturi în stomac atunci când eşti agitat sau senzaţia de rău la stomac atunci când eşti nervos sau stresat. Şi procesul invers este adevărat, adică problemele din intestin pot avea un impact direct asupra sănătăţii tale mentale, ceea ce duce la apariţia unor probleme precum anxietate, depresie şi poate chiar a unor afecţiuni neurologice serioase, precum autismul.
download Descarcari

10. Nu poţi înghiţi şi respira în acelaşi timp
Practic, toate celelalte mamifere pot face acest lucru. Cu toate acestea, bebeluşii umani pot respira şi înghiţi în acelaşi timp până la vârsta de nouă luni. În jurul acestei vârste, cutia vocală coboară destul de jos în zona gâtului, ceea ce ne permite să avem o gamă largă de sunete necesare vorbirii, însă ne ia abilitatea de a respira şi de a mânca sau bea în acelaşi timp.
download Descarcari

Free Image Hosting

Free Image Hosting
NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA, IN TIBET, DE 12000 ANI!?
O alta enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după doua luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea „Inscripţii spiraloidale”, relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele „Science et vie”,”Nature” şi „Science Digest”. Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea „Deocamdată enigme”, scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: „Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile”. Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: „Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră”.

Din invataturile lui Dalai Lama

1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3 Respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea. Aminteşte-ţi să le zâmbeşti celor pe care-i iubeşti !
Free Image Hosting
Civilizatia de sub Marea Neagra
Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate in final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul in nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise. In urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume ceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive.
Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma vreunui cutremur – fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul
lac, transformându-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic.
Forta apei a depasit de 200 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii Negre, cateva specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 – 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, cativa membri ai echipei lui Ballard sustin ca acesta este convins ca actuala Mare nu a existat in urma cu 10 – 15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintul Atlantida.
Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt, “ un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin”, dupa spune insusi coordonatorul lucrarilor.
Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste ‘povesti’, cum le spun majoritatea românilor.
Si totusi, atunci cand aceste “povesti” sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului
Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri.
A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catadele ce par de neinchipuit pentru zilele noastre.
“In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit”. Robinson face mai mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea intre cele doua evenimente.
“Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a Pamantului”.
Padurea ingropata
La mijlocul anilor `80, autoritatile centrale de la Bucuresti au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate intregi de pe harta României, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul in
numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare – Bucuresti. Atunci, in mai putin de o saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii.
“Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au incarcat in camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamana, pe toti i-au urcat in camioane si nu i-am mai vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrini, nu si-ar gasi niciodata odihna”, spune cu obida Nicusor Tudor, un batrin de 74 de ani din Mihailesti, care inca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 – 6 metri in adancime, cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat in afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, este ceva. Si au chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor cand, continuin cu atentie sapaturile, au constatat ca la o adancime 15 – 25 de metri, se gasea nici mai mult, nici mai putin, decat o… padure preistorica. Mai mult, nisipul care le acoperise conservase atat de bine lemnul copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata si se puteau deosebi soiurile.
Marea inundatie glaciara
Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape.
Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune.
Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub
fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 milenii. Probabil ca dintre cei care catesc aceste randuri sunt multi care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea de nisip si mil care ramane dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20 – 30 de centimetri cel mult. Asta in conditiile in care apa ajunge sau chiar depaseste doi metri. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o intrebare: oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 – 20 de metri..
Calculati singuri si veti ajunge la o adancime a apei cuprinsa intre 100 – 150 de metri. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie?
Tsunami pe Arges?
Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si in alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus, prospectiunile arata ca se intinde mult in sud, aria terminindu-se, probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locatiile, rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit zonele intr-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au estimat-o la doar cateva saptamani.
“Ori asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra nu a fost lovita de vreu meteorit. Ori din ce stim noi, in perioada de acum 10.000 – 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamantul”, afirma
Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa insa, are o terorie foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi in care nici un popor din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori, daca Luna ar fi fost atunci in apropierea Pamantului, este imposibil ca acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii oamenilor. Si atunci, inseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul natural al Pamantului.
“Mai mult ca sigur ca in momentul in care Terra a atras Luna, Pamantul intreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate in Hawai atesta ca pe acolo au fost valuri ucigase – cum le spunem noi – sau tsunami, cum le numesc japonezii, inalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala”.
In sprijinul teoriei sale, domnul Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. “Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata pur si simplu intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii”.
Bizara fortificatie de lemn
Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Intr-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii.
Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura.
“Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele
marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona Agesului?”
Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie in sine, ci despre casa lui… Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit,
fortificata impotriva actiunilor unor animale. Unii oameni de stiinta sustin ca in perioadele de mari transformari continentale, animalele – si mai tarziu oamenii – paraseau unele zone periculoase pentru altele mai ferite de primejdii. Asa s-a intamplat, probabil, si cu fortificatia de lemn, locuitorii acesteia migrand, pur si simplu catre o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea Prutului.
Si… surpriza. au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datind din aceeasi perioada de timp, respectiv sfirsitul paleoliticului si inceputul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite
de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci una de cimpie.
“In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa?
A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?”
Copacii milenari
Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda in sobe. Pe ei nu-i impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape unice in lume. Lor le e frig si nu au cu ce se incalzi. Le e foame si trebuie sa gateasca inca pe plite, pastrate si acestea din batrini, dar niste batrini mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care au cativa metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, imi spune:
“Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrini spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe.” Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta. Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca incearca sa supravietuiasca distrugand urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui.
Free Image Hosting
Celebrii … nespălaţi

Articol de: Emil Goga
Cele mai noi bancuri spun ca NASA a decis să trimită români pe Marte, că ei oricum nu folosesc apa. E adevărat că suntem codaşii Europei în această privinţă şi că cu mai puţin de 100 de ani în urmă, jandarmii îi alergau pe ţărani cu furtunul ca să-i spele, dar până de curând nici cealaltă parte a continentului nu excela la acest capitol. Ciuma, tuberculoza şi alte boli apărute din cauza lipsei de igienă făceau ravagii prin oraşele care azi se spală cu şampon şi te uimesc cu curăţenia lor.

henrich_618503548
Henric IV

Oraşele şi palatele nobililor, cele mai murdare
În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar. Resturile care nu puteau fi prelucrate şi refolosite continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevarate şuvoaie şi torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice. Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon. În palatul francez Luvru, nu exista nicio toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase să se ridice şi, extrem de relaxate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.Oamenii nu făceau notă distinctă
Dar asta nu este tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele lor. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret regal. Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur si simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a dinţilor. Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei. Dacă ne referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime, bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţi cu ierburi aromatice, iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoperi cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că acestea adună toată mizeria corporală. Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de “miresmele” transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă! Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta sa. Maria Stuart primeşte următoarele sfaturi de la mama ei: „Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap”.
Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi. Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: „Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl! “.Din cauza mizeriei în care trăia, papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare.
Henric IV
Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi el un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o elegan
ţă deosebită – îşi schimba cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni sexuale cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmărind prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un starv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat, efectiv, cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.
Ludovic XIV
Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină – e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de „măcelarie” – Ludovic a refuzat o intervenţie la un picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit.
Frederic cel Mare
Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, „muzica” plăcută urechilor sale ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda cu iluminiştii francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa dar pe de alta parte era extreme de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat.
Charles Howard, duce de Norfolk
Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi acceptat, de bună voie, să se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept „Dirty Duke”. Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare…
Harald I al Norvegiei
La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământ că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întreaga Norvegie sub sceptrul sau. A reuşit acest lucru, dar abia peste zece ani, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios.
Ludwig van Beethoven
Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista „nespălaţilor celebri” şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul: Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile pe care apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles – nu doar la figurat ci şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine şi a devenit un mizantrop dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat.
Karl Marx
Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui sânge, pretinzând că, prin durerile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului.
Mao Zedong
Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.
Che Guevara
Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea „Chanco” (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

Free Image Hosting
Autorul DAN MIHAESCU este celebrul scriitor al schetch-urilor „periculoase” de pe vremea Teatrului Tanase din socialism – deci mereu pe faza!

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc.
Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule!
Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple.
Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion”?
Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!
Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini.
Suntem o ţară penală, meştere!
De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.
S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”
Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!
Unde este Rică Venturiano cu „Angel radios”? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!
Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.
Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.
Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste.
Prezidentul vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un preşedinte care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă.
În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?.
Altminteri e „criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului, schiţa „1 aprilie”, Justiţiei „Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice – „D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă”. Bravos naţiune!
Egzistă nişte unii care zice că suntem „Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.
Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel.
Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.
În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
Free Image Hosting
Cand exista har, poti face arta chiar si cu o frunza. Ceva minunat.
viewer (2)viewer (3)viewer (4)viewer (5)viewer (6)viewer (7)viewer (8)viewer (8)viewer (11)viewer (13)viewer (14)viewer (15)viewer (16)viewer (17)viewer (18)viewer (19)viewer (20)viewer (21)viewer (23)viewer (24)viewer (25)viewer (26)viewer (27)viewer (28)viewer (29)viewer (30)viewer (38)viewer (88)viewer (89)viewer (90)viewer (91)viewer (92)viewer (93)

Free Image Hosting
februarie 7, 2013
Mesajul secret pe care l a transmis Michelangelo prin frescaCrearea lui Adam crearea-lui-adam4

Mesajul secret pe care l-a transmis Michelangelo prin fresca”Crearea lui Adam”
Dintre toate picturile de pe tavanul Capelei Sixtine, “Crearea lui Adam” este cea mai impresionantă opera a lui Michelangelo. Marii critici de artă au adus numai cuvinte de laudă acestei fresce, Vasari descriindu-l pe Adam doar la superlativ, “Adam, al cărui frumusețe, postură și contururi sunt atât de perfecte încât pare că a fost creat de Supremul Creator însuși și nu de pensula unui muritor de rând“. Efectul vizual este unul senzațional, în partea stângă, Adam, creația pură a lui Dumnezeu, întinde mâna spre cea mai înaltă energie din Univers. În acest fel prinde viață și puritatea emanată ne face să credem că încă nu a căzut în păcat.
La prima vedere fresca este de-o simplitate ieșită din comun, dar trebuie să ne amintim că Michelangelo nu a fost doar un pictor oarecare ci un om complex cu foarte multe cunoștințe pe care a dorit să le transmită umanității. Complexitatea pictorului se observă din mesajul ascuns în creația sa, mesaj care depășește puterea de înțelegere a celor mai mulţi dintre oameni.
Magnifica operă de artă a fost creată între anii 1508-1512 şi a fost comandată chiar de Papa Iulius al II-lea. Michelangelo a pictat-o fără asistență şi fără a ține cont de părerile celor din jurul său. Aceasta este cauza pentru care diverse opinii contradictorii s-au născut în cercurile oamenilor de știință. Scânteia sau fluxul energetic dintre degetul creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine încât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuțioasă s-a constatat că sfera în care este pictat creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt?
crearea lui adam4 Mesajul secret pe care l a transmis Michelangelo prin frescaCrearea lui Adam
crearea-lui-adam2
crearea-lui-adam2
Printr-o comparație simplă a contururilor celor două imagini(forma creierului uman cât şi forma sferei din care provine Dumnezeu) realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe Pământ.
O altă ciudățenie este glanda pituitară, care se observa atât de bine în fresca din Biserica Sixtină şi care este înfățișată de piciorul unui înger. Se pare că Michelangelo a omis voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine această componentă importantă a creierului uman.
crearea lui adam2 Mesajul secret pe care l a transmis Michelangelo prin frescaCrearea lui Adam
Glanda pituitară este o structură mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul, suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele) . I se mai spune și glanda maestru (conducătoare) pentru că îşi produce proprii hormoni, dar influențează de asemenea secreția hormonală a altor glande. Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi splina.
Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât care este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi simplu creatorul este doar în mintea umană?
— Mih

Free Image Hosting

Natalia Beketova – femeia cu 120 de vieti

La prima vedere, Natalia Beketova pare o persoana obisnuita. Are 31 de ani si lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din statiunea Anapa, aflata in regiunea ruseasca Krasnodar, de pe coasta de nord a Marii Negre. Insa clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca, indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea are un dar cu totul special: cunoaste 120 de limbi straine

Ora de matematica

Natasa s-a nascut in 1979 in Polonia. Tatal sau facea parte din trupele sovietice stationate pe teritoriul polonez, in cadrul Tratatului de la Varsovia. Peste cativa ani, s-a mutat impreuna cu familia inapoi, in Rusia. La scoala nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. “Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: “Beketova! Te dau afara!”. M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata intr-un ritm accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu. Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau”. Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. “Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce nu era rusa si parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: “Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell””.
Natasa a fost internata de urgenta la spital, dar dupa 24 de ore a fost externata. Starea ei fizica era normala. Fapt uimitor, din ziua lesinului, Natasa nu mai stia o boaba ruseste. Isi uitase complet limba materna. In schimb, in mintea ei rasareau zilnic noi si noi cuvinte din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic, caci Natasa parea absolut normala.
La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Toti acesti oameni de stiinta se aflau in fata unei enigme care nu se lasa elucidata. Insa o concluzie se impunea cu certitudine: Natalia Beketova nu era un om bolnav psihic, nu mintea si, cu siguranta, era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. Iar cu atat mai neobisnuit este faptul ca in memoria ei “traiau” limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii impreuna cu filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe alte limbi antice.
Lingvistii de la Universitatea din Moscova, impresionati de numarul fabulos de limbi straine pe care Natasa il vorbea, au cercetat pana si Cartea Recordurilor. Ei au aflat ca omul care cunoaste cele mai multe limbi straine din lume este Ziad Fazah, nascut in Liberia. In Guiness Book, este consemnat ca acesta vorbeste 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna. Deci, Natalia Beketova cunoaste de doua ori mai multe!

Discul din Phaistos

In plus, Natasa cunoaste limbi ale unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba vorbita de un trib din Polinezia, Ngoba, ce a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pentru a-si demonstra cunostintele, Natasa a fost supusa unui test, de catre un grup de experti in limbi antice. Astfel, i s-a dat un text inscris pe legendarul disc Phaistos, pe care, in doar cateva ore, Natalia Beketova a reusit sa il descifreze.
Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse.
Natalia Beketova – femeia cu 120 de vieti

Discul din Phaistos

Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala.
Dupa doar cateva ore de studiu, Natalia Beketova a realizat ceea ce multi altii inaintea ei nu au reusit, poate in ani. Desi oamenii de stiinta nu au posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, totusi ei nu o pot nici contesta. Un fragment din acest text suna asa: “Nu este demon cel care m-a subjugat… Caci caznele, durerile si tortura cu care mi-am pedepsit dusmanul s-au intors impotriva mea, inrobindu-ma”.

Atingerea miraculoasa

Iata ce povesteste un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin: “Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita”. Scriitorul a relatat cum Natasa l-a analizat atent pentru cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte. “Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept”. Este bine cunoscut faptul ca o asemenea operatie la ochi nu este vizibila, nu lasa urme, aceasta fiind efectuata cu laserul. Mihail Recikin a confirmat si faptul ca Natasa ii “ghicise” perfect dioptriile ochilor.
Dupa intoarcerea in Rusia, Beketova a reusit sa absolve un colegiu si s-a angajat ca sora medicala la un spital din Moscova. Aici si-a descoperit o alta capacitate uimitoare, pe care probabil o capatase tot in urma socului din adolescenta. Ea vindeca diverse afectiuni, doar atingand pacientii. Drept marturie stau inregistrarile video din timpul sedintelor ei terapeutice. “Cand asisti ca doctor la o asemenea vindecare miraculoasa, ai senzatia ca esti victima unui sarlatan”, declara medicii specialisti ai clinicii. Participand la sesiunile terapeutice, ei au constatat uluiti cum Natasa, doar prin puterea mainilor, vindeca bolnavii internati in clinica. In aceste momente, in jurul capului ei aparea un cerc luminos alb, care catre finalul sedintei se transforma intr-unul de culoare violet. Cu toata aparatura moderna a medicinii din ultimii ani, specialistii clinicii nu si-au putut explica in nici un fel fenomenul miraculos. Cert este ca, in timp, si-a pierdut aceasta capacitate, poate pentru ca si-a epuizat resursele.

Sufletul zburator

Natasa are o explicatie proprie a intregii sale experiente: reintruparea. “Constiinta mea este ca o foaie alba de hartie, pe care o mana nevazuta a desenat niste semne necunoscute. Dar intr-o clipa, ca prin minune, mintea mea le-a recunoscut. Cele 120 de limbi care brusc mi-au devenit ca limbi materne provin din cele 120 de vieti traite de mine anterior. Am amintiri fragmentare, din aproape fiecare dintre ele, dar imi este imposibil sa refac totul. Consumul energetic este imens, dupa numai cateva minute de sfortare ma simt complet epuizata”. Ea sustine ca sufletul ei a traversat timpul, de la civilizatiile primitive, pana la istoria secolului XX.
Natalia Beketova – femeia cu 120 de vieti

Budha, relief in piatra din Borobudur – Indonezia. Simbolul reintruparii

“Imi amintesc ca am facut parte dintr-un trib primitiv, purtam haine din piele de animale si locuiam intr-un fel de iurta. Filmul se deruleaza si ma aflu in Japonia… Sunt pe marginea unui lac, imbracata intr-un kimono roz, privind in zare. Apoi ma vad in uniforma armatei napoleoniene, ma numesc Jan Dever. Am si imaginea propriei morti: la varsta de 21 de ani, strapuns de baioneta unui soldat al Imperiului tarist. In ultima viata am murit de tifos la 13 ani, in Germania”.
Relatarile Natasei par a fi fragmente dintr-un puzzle ce se dovedeste greu de imbinat. Tatiana Grigorieva, profesor doctor la Institutul de Studii Orientale, a incercat sa rezolve aceasta engima. Dupa opinia ei, intreaga evolutie si transformarea Natasei dintr-o persoana cu o educatie modesta intr-un poliglot erudit, s-a produs odata cu socul emotional din adolescenta. Acest fenomen se poate asocia cu procesul numit anamneza, adica amintirile ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara. Exista o teorie destul de vehiculata in zilele noastre, potrivit careia creierul uman foloseste doar 10% din intreaga sa capacitate. Profesorul Tatiana Grigorieva sustine ca anamneza Natasei a aparut ca urmare a stresului si, practic, a “trezit” restul de 90%.

Enigma metempsihozei

Conceptul de metempsihoza, potrivit caruia sufletul traverseaza un lung sir de vieti, de-a lungul a mai multe secole sau chiar milenii, se regaseste in mai multe religii. Aceasta “roata a vietilor” multiple se intalneste cel mai adesea in budism si hinduism, dar si in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la unele popoare precrestine. In religia crestina nu exista reincarnare, asa cum sta scris in Biblie, Epistola catre Evrei cap. 9.27-28: “Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa si Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, celor care Il asteapta, nu in legatura cu pacatul, ci pentru mantuire”.
Natalia Beketova – femeia cu 120 de vieti

In tot mai multe clinici rusesti se practica terapia prin hipnoza, pentru activarea subconstientului

Marturiile oamenilor cu privire la amintirile din vietile lor anterioare au fascinat oamenii de stiinta. Se pare ca cel mai adesea aceste amintiri apar brusc, aceasta experienta uimitoare fiind intalnita de obicei la copii. Adeptii teoriei explica aceasta prin faptul ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar memoria sa nu a fost inca “rescrisa” cu evenimentele actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca vieti trecute o fac, cel mai adesea, ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi un soc puternic sau o lovitura la cap.
Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia, din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care si-a dedicat intreaga cariera studiului reincarnarii. El considera ca notiunea de reincarnare ar putea-o completa pe cea a ereditatii si ar putea sprijini medicina moderna, pentru a intelege aspecte necunoscute ale comportamentului uman. Stevenson considera ca reincarnarea este triumful sufletului asupra mortii trupului, desi niciodata nu a sugerat ca exista un proces fizic prin care personalitatea cuiva ar putea supravietui mortii.

Franturi din memoria Universului

Poate cel mai celebru caz studiat de specialistul american a fost acela al baietelului Sujith, din Sri Lanka. Se spune ca abia invatase sa vorbeasca, cand Sujith le-a povestit parintilor ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase. Dupa o cearta cu sotia sa, Sammy plecase de necaz la carciuma, sa se imbete. Catre miezul noptii, la intoarcerea catre casa, fusese lovit de un camion si omorat. Micul Sujith isi batea la cap periodic parintii sa-l duca la Gorakana, localitatea unde traise Sammy. In plus, baietelul vadea o pasiune nefireasca la varsta lui pentru tigari si arak, bautura spirtoasa specifica zonei.
Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene macar cu descrierea lui Sammy. Totusi, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una condusa de profesorul Ian Stevenson, au putut confirma ca cel putin 60% dintre afirmatiile facute de Sujith erau reale. Cand, in cele din urma, baietelul s-a intalnit cu rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint.
Pe o perioada de mai bine de 40 de ani, profesorul Ian Stevenson a calatorit in toata lumea, investigand cazurile a peste 2000 de asa-zisi “reincarnati”. Intamplator, prin anul 1995, a cunoscut si cazul Natasei. Cercetatorul nu a fost deloc mirat de capacitatile speciale ale tinerei, explicatia lui fiind una relativ simpla. Conform spuselor sale, chiar daca posibilitatea reincarnarii s-ar exclude, totusi Natasa, prin socul suferit, a reusit cumva sa se conecteze la memoria colectiva a Universului. Acest “izvor” adormit, alcatuit din memoria tuturor fiintelor vii, fie ca sunt oameni, animale sau chiar plante, se afla undeva in afara spatiului si timpului. Profesorul Stevenson sustine ca Natalia Beketova a sorbit din picurii acestui izvor nesecat de amintiri colective.

Un final mereu amanat

“Fenomenul Natalia Beketova”, asa cum a fost numit de catre specialistii rusi, ramane o enigma. Totusi, Natasa sustine ca dupa experienta din adolescenta, viata i s-a transformat intr-un cosmar. Dintr-un om simplu, a carui existenta de pana atunci nu anunta nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase. Dincolo de concluziile acestor dezbateri, un fapt ramane cert: viata Nataliei nu s-a schimbat in bine. Fiind in centrul atentiei, a fost nevoita sa suporte reactii mai mult sau mai putin prietenoase, priviri iscoditoare sau agresive. Ea admite ca unii cercetatori au ajuns sa o admire si ca experienta ei este in continuare subiectul unui studiu de caz. Altii, pur si simplu, nu o cred, si considera ca intreaga ei poveste este inventata pentru a atrage atentia. “Eu imi amintesc cu siguranta ca am trait in Germania si ca am murit la 13 ani, de febra tifoida. Si acum, cand inchid ochii, pot simti flacarile si ghearele mortii. Este ca si cum as vedea un film de groaza. Doar ca este propriul meu film. Nu stiu exact cati ani am, poate ca am 5 ani, poate ca am 500. Imi doresc ca filmul acesta sa se termine si sa duc o viata normala. Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Mi se mai intampla uneori ca oamenii sa intre in magazin nu pentru cumparaturi, ci doar pentru a se holba la mine. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi”.

Free Image Hosting

Haremul – inchisoarea femeilor favorite I10440_479664802073654_35332400_n
Chiar daca este cel mai adesea asociat societatilor medievale arabe, care i-au dat de altfel si denumirea („harim”, in limba araba, inseamna „locul interzis”), haremul reprezinta un fenomen social larg raspandit in Asia, marturii despre existenta unor asemenea palate ale placerilor provenind din China si India antica. In India, ele se numeau purdah sau zenana, in vechea Persie, andarun. Se spune ca regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifra desigur exagerata, dar care ne da o idee despre importanta acordata acestei institutii. Peste aceasta armata de femei era stapana favorita regelui, frumoasa Sussondi, care il cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor… Regii persi aveau si ei haremuri cu sute de fete si devenise o traditie ca, dupa o expeditie de prada, satrapii sa trimita suveranilor cele mai frumoase femei capturate.

Saracii eunuci bogati…

Desigur, cele mai cunoscute haremuri au apartinut sultanilor turci, iar aceasta institutie, care de multe ori a dictat politica unui intreg imperiu, nu va dispare decat in 1909, odata cu abdicarea ultimului sultan, Abdul al-Hamid al II – lea. La ora actuala, oricat ar parea de curios, exista inca haremuri in unele tari arabe, dat fiind faptul ca religia islamica permite barbatilor sa aiba mai multe femei, functie de avere. Va imaginati, asadar, de ce „colectii” pot dispune bogatii seici petrolisti ai Arabiei… Haremul sultanilor turci adapostea sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodata sa treaca prin patul stapanului, mucezind pana la batranete dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea stricta a mamei sultanului, care alegea ea insasi favoritele pentru fiul sau, dintre cele mai frumoase si mai distinse tinere din harem, si a eunucilor. Acestia erau barbati care devenisera impotenti prin mutilarea sau indepartarea totala a organelor genitale externe. De obicei, lor li se taiau, inca din copilarie, testiculele, dar initial, in antichitate, solutia adoptata era una mult mai radicala: copiilor de sex masculin destinati sa devina eunuci nu li se mai dadea voie sa bea apa trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascutit, toate organele sexuale, legate cu o sfoara. Pentru a nu se infecta, rana era arsa cu fierul rosu si deasupra se presara cenusa. Timp de alte cateva zile, li se umezeau doar buzele cu apa, apoi, cand rana de sub pantece prindea coaja, li se administrau mari cantitati de apa. In cele din urma, lichidul venit pe tractul urinar reusea sa „sparga” coaja, intr-un loc, si de atunci inainte, bietii oameni urinau doar pe acolo… Putinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau in slujba suveranilor.

Ultimul eunuc al ultimului imparat

Desi sunt asociati haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai intai in societatea romana si cea bizantina (termenul eunouchos este de origine greaca si inseamna „pazitorii camerei de culcare”). Intr-adevar, in Roma imperiala, eunucii aveau ca sarcina paza imparatului si a sotiei acestuia, precum si educatia tinerelor lor odrasle. Si in China, unde eunucii au o traditie milenara, ei erau insarcinati cu supravegherea femeilor din casa imperiala. Interesant e faptul ca multi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau in castrarea fiilor lor o cale de a-si sluji imparatul. Privati de placerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriase si deseori deveneau mai puternici decat stapanii lor. In secolul XVII, bunaoara, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, inchizandu-l pe imparat in harem! Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America inaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit in 1996, la venerabila etate de 94 de ani, dupa ce-l slujise cu credinta pe ultimul imparat, Pu Yi….

Organizare si diversificare

Revenind la harem, sa spunem ca, in afara sotiilor si concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai gazduia si fiii naturali ai sultanilor, ce nu implinisera inca varsta maturitatii. De altfel, acesta era si scopul haremului: sa ofere cat mai multi potentiali urmasi la tron, intr-o perioada cand nivelul mortalitatii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplara si regulile respectate cu strictete. Imparatii chinezi dispuneau de o sotie principala – care purta titlul oficial de imparateasa, trei prime-concubine, noua sotii de rang secund, 27 concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici, in total 121 de femei aflate permanent la dispozitia lor. Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau in ordine inversa decat la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcasera o singura data cu stapanul, cele de rangul trei treceau frecvent prin patul acestuia si in sfarsit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele daruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciata era cea care ii oferea suveranului primul nascut de stirpe barbateasca. Daca micutul devenea candva, la randul sau, sultan, mama lui era numita sultana „valide”, primind puteri discretionare asupra intregului harem.

Odaliscele au inventat jocul de carti

Spre deosebire de femeile din haremurile turcesti, care puteau fi si sclave sau prizoniere de razboi, imparatii chinezi nu acceptau decat fete de rang inalt, provenite din randurile aristocratiei si beneficiind de o educatie fara cusur. Femeile sultanilor primeau aceasta educatie abia in harem, ele avand dascali eunuci care le invatau sa scrie, sa citeasca, sa cante la instrumente muzicale, si fiind initiate in arta placerilor de catre concubinele mai experimentate, in asa fel incat sa stie cum sa trezeasca simturile sultanului. Ca o anecdota, sa adaugam ca tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de carti, probabil din plictiseala… Femeile care ii daruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau inconjurate de armate intregi de servitoare si eunuci si adunau averi fabuloase. La turci, ca si la chinezi, sultanul isi alegea partenerele nu vazandu-le direct, ci admirand tablourile acestora, pictate de artistii de la curte. Abia dupa ce parcurgea o intreaga asemenea „expozitie”, sultanul era in masura sa decida daca o femeie merita sau nu sa fie aleasa…

Recorduri incredibile

Printre cele mai numeroase hareme atestate ca atare un loc fruntas il ocupa cel al seicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit in secolul XV. Pana la varsta de 50 de ani, cand a preluat tronul, la moartea tatalui sau, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vanatoarea si strangerea cat mai multor femei in harem. Daca auzea despre existenta vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lasa pana nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forta armelor, declansand adevarate razboaie din aceasta cauza. Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lauda si el cu 9000 de sotii si concubine, care locuiau intr-un oras special construit pentru ele, Nang Harm (Orasul femeilor cu val). Inconjurata de ziduri puternice, asezarea nu gazduia decat femei si eunuci, orice barbat in putere care indraznea sa patrunda acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare ca, avand o asemenea „baza de reproductie”, suveranul siamez a lasat in urma 66 de copii… Un alt campion in domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau inlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere si proaspete.

Haremul – inchisoarea femeilor favorite II

Atunci când auzim cuvântul harem, imaginatia ne poarta imediat catre tarâmuri exotice, catre palate fabuloase, desprinse parca din “o mie si una de nopti”, catre frumoase diafane, cu trupurile invaluite in valuri stravezii si cu chipurile ascunse privirii muritorilor de rând, lasând sa se vada doar ochii migdalati… Adevarul este insa mai putin romantic decât aceasta imagine languroasa, intrucât de-a lungul vremii haremurile au reprezentat locuri unde s-au tesut cele mai mârsave intrigi si s-au comis cele mai groaznice crime. O istorie a acestor stabilimente fascinante si in egala masura terifiante ne-am propus sa va infatisam in rândurile ce urmeaza…
Suveranul se culca in fiecare noapte cu o fecioara
Marele cuceritor mogul Akbar (1542-1605) a dobândit, de-a lungul domniei sale asupra Indiei, mii de sotii si concubine. Luminatul suveran nu era deloc pretentios in ceea ce priveste vârsta lor sau aspectul fizic, intrucât singurul lucru dupa care se ghida era importanta politica a acestor “achizitii”. Asa se face ca in haremul sau convietuiau fetiscane abia iesite din copilarie, cu femei aproape batrâne, dar care se inrudeau cu stapânitorii regatelor invecinate, asigurându-i astfel abilului rege aliati puternici.
Mai mult decât atât, Akbar si-a format chiar o garda personala de “amazoane” din Rusia si Abisinia, care-l aparau cu indârjire de orice tentativa de asasinat – si acestea nu au lipsit. Desi se declara un musulman fanatic, Akbar nu avea nici un fel de retinere in a incalca regulile impuse de Coran, intretinând peste 300 de neveste “cu acte in regula” cum am spune noi. Un supus al lui Akbar, nobilul Ismail Quli Khan, intretinea, la rândul sau, un harem de 1200 de femei. El era atât de gelos, incât, neincrezator in eunuci, poruncea ca ferestrele palatului unde locuiau frumoasele sale concubine sa fie sigilate, peste zi. Grija exagerata pentru femeile lui i-au atras insa ura acestora, iar Quli Khan a pierit otravit.
Si regele Marocului, Mulai Ismail (1646-1727), manifesta o apetenta deosebita pentru sexul slab, adapostind in palatul sau aproape 4000 de tinere fete. Istoricul britanic Ockley scrie, citând surse apropiate suveranului african, ca acesta “se culca in fiecare noapte cu câte o fecioara”. Haremul sau era probabil cel mai cosmopolit din câte se cunosc, caci aici se regaseau fete din Spania, Italia, Georgia, Arabia, Anglia, Franta, Rusia si din multe alte tari. Pentru a nu veni in contradictie cu preceptele musulmane, fetele erau convertite – la nevoie, prin tortura – la Islam.
Pe “scaunul placerilor”
Tot un conducator cu vadite deviatii de comportament si cu un apetit sexual insatiabil a fost si imparatul chinez Yang Ti, din dinastia Sui (569-618), posesor al unui harem de 3000 de femei. Printre metodele sale de a face amor se numara si asa-numitul “scaun al placerilor”, inventie a mestesugarilor de la curtea sa. Indata ce o femeie se aseza pe scaunul respectiv, se trezea imobilizata de niste catuse metalice, ce ieseau din el, picioarele ii erau departate iar un mecanism ii impingea trupul in fata, expunându-l astfel poftelor imparatului. Când calatorea, acesta avea permanent la dispozitie zece fetiscane goale, plimbate in trasuri deschise, inaintea sa, gata oricând sa-l satisfaca.
Sahul persan Firuz, ce a domnit intre 1351 si 1388, si-a neglijat total atributiile de conducator, lasând guvernarea tarii in seama vizirilor sai si dedicându-se “colectionarii” de femei. Negustorii lui strabateau lumea in lung si-n lat, selectând cele mai frumoase femei si trimitându-le stapânului, care nu se uita la bani… Trecând la islamism, el a consultat invatatii musulmani si, când a aflat ca religia ii permite sa se insoare cu 300 de femei, a facut nunta cu toate 300 intr-o singura zi. In ciuda exceselor sale sexuale, sahul a trait pâna la 80 de ani, având o sanatate de fier si o vedere excelenta, dovada certa asadar ca lipsa activitatii sexuale duce la orbire…
Misteriosul palat Topkapi
Revenind la sultanii turci, cei mai faimosi posesori de haremuri din lume, sa spunem ca initial, pâna la stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopole-Istanbul, femeile nu aveau un palat special destinat, ci traiau in apartamentele sultanului ori il insoteau pe sultan in expeditiile sale razboinice, alaturi de o numeroasa suita. Abia dupa caderea Bizantului, Mehmed al II-lea va ridica palatul Topkapi, resedinta suveranilor turci pentru urmatoarele patru secole. In limba turca, Topkapi inseamna “poarta cu tunuri”, trimitere la faptul ca palatul era puternic fortificat, fiind inaltat pe o colina, intre Bosfor, Cornul de Aur si tarmul Marii Marmara.
Nu trebuie sa ne imaginam insa ca Topkapi era un palat destinat exclusiv haremului. Initial, el adapostea intreaga curte otomana, aproape patru mii de sclavi, functionari si militari, dedicati trup si suflet slujirii sultanului. Daca in aripa palatului numita “selamlik”, barbatii aveau acces, caci aici sultanul isi primea oaspetii si se sfatuia cu ministrii sai, in harem nimeni, in afara eunucilor albi sau de culoare, nu putea patrunde. Cele mai apreciate odalisce proveneau din Caucaz si erau faimoasele sclave circaziene. Dar nici europencele nu erau de lepadat.
Roxelana – o odalisca, ajunge stapâna Imperiului
De altfel, mama lui Mehmed Fatih a fost o sclava provenita de pe coasta Adriaticii, Dobra, o fiica a doamnei Chiajna (apriga vaduva a lui Mircea Ciobanu) a fost daruita sultanului Murad al III-lea, iar Roxelana, sotia lui Soliman Magnificul, era rusoaica. Aceasta femeie apriga a condus practic destinele Imperiului Otoman in perioada lui de apogeu; dupa ce l-a convins pe Soliman sa-l numeasca pe Ibrahim-Pasa, favoritul ei, mare vizir, aceeasi Roxelana, vazând ca demnitarul nu-i mai asculta ordinele, a tesut intrigi, determinându-l pe sovaielnicul Soliman sa ordone executarea lui. Când noul vizir, Lufti-Pasa, l-a avertizat pe sultan ca niciodata in istoria Imperiului nu se mai pomenise ca femeile din harem sa dicteze decizii politice, s-a trezit si el inlaturat.
Roxelana a manevrat in asa fel incât fiul ei preferat, Mehmed, sa fie numit succesor al sultanului, in locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânar sârguincios si talentat, caruia toti ii prevesteau o domnie glorioasa. Intrigile Roxelanei l-au facut insa pe Soliman sa-si piarda capul si sa porunceasca decapitarea lui Mustafa… Dar curând, si Mehmed, beizadeaua aleasa, a murit si in locul sau va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, “cel betiv”. El si-a dedicat viata placerilor, intretinând un numeros harem si schimbându-si deciziile, ca si Soliman, in functie de influenta favoritelor sale. Unul dintre sultanii cei mai ahtiati dupa placeri carnale a fost Murad al III-lea (1546-1595), care a preferat sa-si petreaca viata izolat intre zidurile haremului, in vreme ce imperiul cladit de Baiazid, Mehmed Fatih si Soliman se risipea…
Placerea cea mai mare a acestui sultan era sa priveasca zbenguiala odaliscelor, pe când acestea se imbaiau, goale, inaintea lui. Se pare ca acest act de voyeurism avea un efect deosebit de excitant, de vreme ce sultanul a lasat in urma nu mai putin de 103 odrasle, care s-au macelarit apoi intre ele, slabind considerabil forta otomanilor. De altfel, timp de aproape sapte decenii, pâna in 1656, Imperiul va fi guvernat nu de sultani, ci de concubinele lor, aceasta perioada ramânând in istorie sub denumirea de “sultanatul femeilor”.
Cum aratau insa frumoasele de ai caror nuri se bucurau sultanii? Erau frumoase, trebuie sa o spunem, dupa standardele musulmane, caci ambasadorii straini care aveau ocazia rarisima de a le vedea le considerau “munti de grasime”, din simplul motiv ca pentru musulmani frumusetea era data si de numarul kilogramelor. Ca urmare, femeile din harem nu doar ca erau epilate, parfumate si date cu henna, un fel de praf de carbune, cu care li se pictau pleoapele si partile intime, dar si supuse unui regim barbar de ingrasare, fiind indopate cu carne grasa si dulciuri!

Free Image Hosting

Beţi cafea?
Cel mai mare cafegiu din Bucureşti vă învaţă cum să preparaţi o excepţională cafea dimineaţa

De vorbă cu Gheorghe Florescu, autorul cunoscutei cărţi “Confesiunile unui cafegiu”

După o viaţă de om trăită şi învârtită în jurul cafelei (de la vârsta de 8 ani, pe când ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şI până la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curând), Gheorghe Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şI rafinate boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie, putând povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şI preparării magicei licori şI până la marii oameni ai lumii pasionaţi în exces de parfumata fiertură. ŞI dacă, totuşi, nu poate divulga secretul profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemână.

Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”
000C05zQxIF
Când intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetii din Bucureşti, olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual, realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine, fac ca papilele gustative s-o ia razna, creând pofte de nestăvilit. Dincolo de tejghea, coborât parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadâr, din piesa “Tache, Ianche şI Cadâr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să interacţioneze amical şI şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă. “Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şI se porneşte discuţia. “Minunat şI recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul. ŞI să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea beau de la 8 ani”

“Balzac bea 50 de cafele pe zi”

Cu o tichie tradiţională armenească pe cap, primită recent din Nagorno-Karabakh (de care e mândru nevoie mare!), aşezat comod, cafegiul deapănă povestea cafelei: “După părerea mea, Europa n-ar fi evoluat până la stadiul unde este acum dacă n-ar fi fost bobul de cafea. Marile revoluţii din Europa s-au făcut sub imboldul cafelei, căci, indirect, bobul de cafea a influenţat aceste mişcări de mase, pregătirile revoluţiei franceze făcându-se în cafenelele Parisului. Cafeaua socializează. Prima cafenea din lume s-a înfiinţat la Mecca, în 1517. Guvernatorul cetăţii nu prea a fost de acord cu asta, că musulmanii de acolo beau cafeaua cu sacul şI deveneau mai agitaţi. Cu credinţa că nu ofensez distinsele doamne, afirm hotărât că cea mai bună cafea o fac bărbaţii, fie că o fac pentru ei, fie că o fac pentru iubitele lor. Gingis-Han îşi prepara cafeaua singur. Napoeon avea şapte ibrice deodată puse pe jar. Balzac bea 50 de cafele pe zi, Robespierre era mare băutor de cafea, iar Jean Jaques Rousseau adulmeca în primul rând aroma cafelei de dimineaţă şI abia apoi celelalte arome ale naturii. De la noi ştiu sigur că guvernatorul Mugur Isărescu îi prepară cafeaua soţiei, iar Rebengiuc îşi face de-o viaţă singur cafeaua de dimineaţă”.

Secretul preparării cafelei la domiciliu

Comerciant de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei (150.000 lei vechi) până la 160 lei (1.600.000 lei vechi) pe 100g de cafea şI cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin chiar şI la preţul de 2.400 lei (24.000.000 lei vechi), produse care de găsesc la vânzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna calitatea, sunt preţuri internaţionale. Dar vreau să spun pentru cititorii Jurnalului Naţional cum se face cea mai bună cafea, din cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia ibricul şI se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârşit, mierea nu trebuie fiartă. Când apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pâine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vârf nici rase, obişnuite. Se amestecă şI se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vârf de linguriţă de cafea şI se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă. Acest vârf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot şI se pune peste caimacul din ceaşcă. Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean. Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume”, încheie cu zâmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat pe-o şa/Şi v-am spus povestea cafelei aşa.
Free Image Hosting
Gradina Meditatiei Cosmice – Scotia

Deschisa o singura zi pe an, gradina are drept sursa de inspiratie… matematica, dar si stiintele exacte.

Este unica in lume ca design. A fost amenajata in 1989 de Charles Jencks si sotia sa Maggie Keswick in apropiere de Dumfries ( Scotia ).
downloadg
Modul in care sunt grupate plantele este prea putin important, ceea ce aduce un surplus de originalitate acestei gradini sunt sculpturile si ansamblurile metalice care “mobileaza” spatiul si care ii indeamna pe vizitatori, bineinteles, la meditatie.
Gradinile Keukenhof – Olanda

O explozie de flori multicolore face ca Gradinile Keukenhof sa fie percepute ca o adevarata opera de arta. Faimoase in intreaga lume, ele reprezinta una dintre cele mai populare destinatii turistice din Olanda. Gradinile adapostesc nu mai putin de 7 milioane de lalele de diverse specii, cea mai pretioasa fiind laleaua neagra importata din Rusia denumita “Baba Yaga”.downloadi
Suan Nong Nooch – Thailanda

Acest incredibil parc situat in Pattaya, Thailanda, impresioneaza prin frumusetea si complexitatea arhitecturii peisagiste.

Initial, proprietarii si-au dorit sa foloseasca cei 600 de acri de pamant cumparati in 1954 pentru a face o plantatie de pomi fructiferi, dar au sfarsit prin a pune la punct cu multa maiestrie o gradina de plante tropicale si de flori ornamentale spectaculoase. In prezent, gradina este vizitata zilnic de circa 2.000 de iubitori ai plantelor.
downloadn
Versailles – Franta

Probabil cele mai faimoase in intreaga lume, gradinile palatului Versailles au fost amenajate in timpul imparatului Louis XIV. Dimensiunile impresionante au necesitat o munca pe masura pentru a trasa liniile unice in lume, care se disting atat de bine de la ferestrele palatului.

Mii se specii de plante au fost cu grija tranplantate aici de adevarate “regimente” formate din sute de gradinari priceputi.e
Gradinile Butchart – Canada

Gradinile Butchart sunt in topul celor mai impresionante gradini ale lumii, fiind numite si “poarta catre Paradis”.

Desi acopera o zona mai mica, de doar 50 de acri, frumusetea lor este rapitoare, atat vara cat si pe timpul iernii.l
Gradina Yuyuan – China

Gradina Yuyuan a luat fiinta in urma cu peste 400 de ani. Construita in stil traditional chinezesc, cu numeroase stanci, podete si dragoni sculptati, gradina are numeroase zone distincte si pavilioane speciale.

Razboiul civil de la mijlocul secolului XIX a produs stricaciuni imense, dar in 1956 edilii orasului Shanghai au decis sa ii redea frumusetea si gratia.

Gradina a fost redeschisa publicului in 1961, iar de atunci atrage sute de mii de turisti in fieare an.

gradinadownloady

Free Image Hosting
noiembrie 23, 2012
Ce este dragostea? viewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewer
Free Image Hosting

Fara stres!

TESTUL BANANEI !!!

O zi placuta si fara enervari inutile…fac riduri!

Nu va enervati, toata lumea pica testul!

NU TRISA ! Testul BANANA
avem un palmier foarte foarte înalt şi 4 animale:

un leuATT000221 un cimpanzeuATT000252 o girafãATT000283şi o veveriţãATT000314

decid împreunã sã facã un concurs sã vadã cine este cel mai rapid sã prindã banana care
stãtea drept în vârful copacului. Cine crezi tu cã va învinge??
Rãspunsul tãu va reflecta personalitatea ta. De aceea gândeşte-te bine.
Rãspunde în 30 secunde.
Ai rãspunsul???

aici dedesubt vor fi analizãrile rãspunsului tãu

dacã rãspunsul tãu este:
leu = eşti obtuz,
cimpanzeu = eşti nebun,
girafã = eşti complet idiot,
ATT000345
veveriţã = eşti fãrã speranţã.
Un palmier nu are banane.

Sigur esti stresat din cauza serviciului.
Ia-ti o pauzã si relaxeazã-te!

Free Image Hosting

Nu ma sperie batranetea !

viewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewerviewer

Photo Sharing

“Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa . Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.”
Stai jos, relaxeaza-te si citeste randurile astea, fara graba !417408_402455279814226_259563172_n
Eu Cred…
Ca nu trebuie sa ne schimbam prietenii,
Daca intelegem ca prietenii se schimba.ATT00145Eu Cred…
Ca o adevarata prietenie continua sa creasca,
Chiar si la distantele cele mai mari.ATT00142Eu Cred…
Ca imi ia foarte mult timp
Sa devin persoana care as vrea sa fiu.ATT00148Eu Cred…
Ca poti merge in continuare,
Mult timp, dupa ce ai crezut ca nu mai poti.ATT00151Eu Cred…
Ca suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simtim.ATT00157Eu Cred…
Ca prietenul meu si cu mine
Putem face orice sau nimic
Si totusi sa ne distram de minune.ATT00157ATT00154Eu Cred…
Ca suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simtim.ATT00160Eu Cred…
Ca uneori, oamenii de la care te asteptai sa te loveasca,
Atunci cand ai cazut,
Vor fi aceia care te vor ajuta sa te ridici.ATT00163Eu Cred…
Ca maturitatea are mai mult de a face
Cu genurile de experiente pe care le-ai incercat,
Decat cu cate aniversari ai sarbatorit.ATT00166Eu Cred…
Ca nu intotdeauna este suficient
Sa fii iertat de ceilalti.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.ATT00169Eu Cred…
Ca trecutul nostru si circumstantele
Poate ca au avut influenta asupra a ceea ce suntem acum,
Dar numai noi purtam raspunderea pentru cine vom deveni.ATT00172Eu Cred…
Ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand un prieten te cheama in ajutor,
Vei gasi in tine forta sa-l sustii.ATT00178Eu Cred…
Ca diplomele atarnate pe perete
Nu te transforma automat intr-o fiinta umana decenta.cropped-post-2-1256969957.jpgEu Cred…
Ca ar trebui sa trimiti gandurile astea
La toti oamenii in care crezi, eu tocmai am facut-o.815271665_1110601
Oamenii cei mai fericiti nu au parte
De lucrurile cele mai bune
Dar pot obtine totul din cele pe care le auATT00181
Îngrijorarea priveşte în jur, Părerea de rău priveşte înapoi, Credinţa priveşte în sus. Acest înger a fost trimis să te protejeze…
ATT00181

Photo Sharing

O poveste de dragoste frumoasa, trista si adevarata.
Elena Negri a fost pasiunea cea mai mare şi cea mai romantică a lui Alecsandri. Dragostea aceasta i-a inspirat poeziile din volumul “Lăcrămioare”, care, prin suflul lor liric, ating culmea eroticii şi elegiei lui.
Elena Negri era fiica lui Petrache Negri, Agă, şi a Smarandei Negri, născută Donici, şi sora lui Costache Negri, gentilomul, bine ca om şi mare ca român, cu care semăna mult.
Mai întâi frumuseţea ei recunoscută de toţi. “Când intra la serate, însoţită de sora sa Catinca, gătite amândouă şi împodobite în rochii de bal, se năştea în jurul lor un murmur de admirare. Una brună, delicată, cu surâsul pe buze, alta blondă, cu figura deschisă burboniană şi plină de mândrie”.
Un portret al ei de pe la 1844, de Rosental, înfăţişează capul frumos, cu zulufi scurţi după moda timpului, cu două cărări în mijloc, în loc de una, aşa numita pieptenătură en coeur, părul negru şi mătăsos, ochii mângâioşi şi negri ca şi sprâncenele, nasul şi gura potrivite. Ea ţine o haină uşoară, un fel de algeriană învrâstată, strânsă la sân cu o mână superbă şi cu o mişcare graţioasă. Privirea ei limpede te urmăreşte blând. Un alt portret mai simplu ca toaletă, tot de Rosental, aminteşte pe Gioconda lui Da Vinci, în surâsul şi privirea ei enigmatică.
Sufleteşte văzută, ea era de o inteligenţă cu totul deosebită, de o conversaţie plăcută şi interesantă, afectuoasă şi atrăgătoare în manierele ei, discretă şi blândă, muzicantă, cu dragoste mare de poporul român şi cu milă de cei umili, de “cei orfani de soartă”, cum le zicea ea. Prin firea şi nobleţea aspiraţiilor ei spirituale, era suflet din sufletul lui Alecsandri. Ea fu cea dintâi femeie din aristocraţia Moldovei care-l admiră sincer şi-l felicită, scriindu-i, la primele lui poezii şi la piesele lui de teatru, pe care le recomanda cu entuziasm societăţii ieşene. “Elena Negri, zice Ion Ghica, ne susţinea în societate.” Tânără încă, despărţită de un bărbat ce nu ştiuse să-i inspire iubire, ea răspunse idealului celui mai înalt de femeie al lui Alecsandri şi el o iubi cu toate puterile inimii lui.
Alecsandri întâlni această femeie la cea mai frumoasă vârstă a lui, la 23 de ani. El era atunci un tânăr svelt şi potrivit de înalt, de o frumuseţe distinsă, cu faţă albă, pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă şi senină, cu ochii buni şi vorbitori, cu un surâs plăcut, bine crescut şi pe deasupra, autor deja a 2-3 piese de teatru, jucate cu succes, fiind chemat şi ovaţionat pe scenă în serile de reprezentaţie, adică şi cu un început de glorie, pe care îl depuse, ca un prezent rar, la picioarele acestei femei, calităţi cu care o atrăsese şi o subjugase pentru totdeauna.
El o cunoscu mai de aproape la Mânjina pe la 1844, în casele fratelui său, la o serată, în care se făcea muzică, căci toţi ai casei erau muzicanţi; Costache Negri cânta din vioară, Elena din gură şi Caterina, sora ei, pianistă. Seara în care o auzi Alecsandri cântând pentru întâia oară, a rămas pentru poet ca una din cele mai frumoase din viaţa lui; în versurile scrise de el la Mânjina se vede farmecul înamoratului la cântecul femeii iubite :
…Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte
Ce revărsa în lume armonioase şoapte,
Şi multe glasuri blânde în inimi deştepta,
O noapte de acele ce nu le poţi uita,
Care aprind în suflet scânteia de iubire
Şi pun pe frunte raze de îndumnezeire.
De-odată-un glas de înger, o sfântă armonie
Plutind uşor în aer ca vântul ce adie,
Se scoborî prin stele din leagănul ceresc:
Duios era şi gingaş acordul îngeresc,
Ferice de acela ce c-o simţire vie
Slăveşte armonia şi’nalta poezie !…
Elena Negri îl invită la moşia ei, la Blânzi. Moşia era frumoasă şi întinsă, iar casa spaţioasă cu un etaj şi cu un interior aranjat de ea în chip simplu şi rustic, dar cu mult gust. Aici ei petrecură mai mult timp în atenţii de logodnici, în cetiri, în poezie, muzică şi în planuri de viitor minunat. În serile de primăvară, ieşeau pe cai şi se plimbau, lăsând frâiele pe coame până noaptea târziu, voind să prelungească la nesfârşit plăcerea acelor ceasuri. Aici a scris el mai multe poezii din care străbate entuziasmul lui de atunci. Starea lui sufletească se vede în poezia intitulată “8 Martie 1845″, în care poetul îşi învoacă sufletul şi nălucirile ca să se bucure toate de fericirea iubirii lui:
Întinde cu mândrie aripile-ţi uşoare,
O sufletul meu vesel, o suflet fericit !
Înaltă-te în ceruri şi zbori cântând la soare,
Căci soarele iubirii în cer a răsărit
Şi-n cale-mi s-a oprit.
Veniţi năluciri scumpe, dorinţi, visuri măreţe,
Ca păsări călătoare la cuibul înflorit,
Veniţi de-ngânaţi vesel a mele tinereţe,
Căci steaua fericirii în ochi-mi a lucit,
Iubesc şi sunt iubit…
Dar… ca totdeauna un dar… peste un an numai, în 1846, doctorii recomandară Elenei Negri, delicată ca sănătate, să petreacă câtva vreme în ţările calde şi, în luna lui mai din acelaşi an, ea plecă în Italia, cu făgăduinţa lui Alecsandri că o va urma. La despărţire poetul îi zise:
Te duci iubită scumpă în tărmuri depărtate…
Gândeşte-te că-n lume nimic nu e mai mare,
Mai gingaş, mai puternic, mai sfânt, mai cu înfocare
Decât simţirea vie ce tu mi-a-i insuflat…
O lună după plecarea ei, prin iunie, plecă şi dânsul spre Italia. El luă drumul Mării Negre, trecând prin Constantinopol, Brusa, Atena şi urcându-se la Veneţia. La Constantinopol cântă de fericire:
Gândul meu la tine zboară
Ca o pasăre uşoară
Către cuibul înverzit.
În primele zile de septembrie ajunge la Venetia şi-şi regăseşte iubita pe pământul frumoasei Italii. Alecsandri, poet, om delicat, avut, având lângă el acolo o femeie iubitoare şi simţitoare la tot ce e frumos!… Îşi închipue cineva lesne romanul lor sentimental în leagănul acela al atâtor pasiuni mari, unde petrecură frumoasele luni de toamnă, retraşi ca într-un cuib de dragoste, în palatul Benzonus!… Plimbările lor alături, braţ la braţ, pe dalele vestitei pieţi San-Marco; plimbările cu gondola, noaptea pe lună, mână în mână, având de martori numai stelele, care licăresc la tot pasul în poeziile lui de atunci farmecul lor în faţa palatelor pline de legende, al serenadelor ce auzeau şi al atâtor altor lucruri minunate, făcute parcă anume să înfierbânte închipuirea şi pasiunea! El ne spune într-o scrisoare că cele mai fericite zile din viaţa lui au fost acelea. Lumina şi căldura lor încântătoare au rămas în versurile lui de atunci ca niste flori presărate într-o carte de amintiri.
Din Veneţia străbat lungul Italiei, prin Florenţa şi Roma şi în ianuarie 1847 sunt la Neapole, dinaintea golfului pe care se plimbară, ca şi la Veneţia, legănaţi de valuri şi de aceleasi iluzii …
În fine ajung la Palermo, unde Elena Negri se stabileşte cu poetul şi cu Nicolae Bălcescu în Vila Delfina afară din oraş. Pe acea terasă, aşezată pe coloane de marmură, Alecsandri îşi făcea împreună cu ea proiectele lui literare şi citea piesele pe care le scria. Seara ieşeau în liniştea aerului, sub suflul blând al mării şi priveau Vezuviul în flăcări.
Într-o dimineaţă de aprilie însă, Alecsandri fu deşteptat din acel vis. Boala Elenei Negri, “durerea de piept”, care până atunci nu fusese decât ca o umbră aruncată de un nor şi care le făcuse dragostea şi mai scumpă, se arătă îngrijorătoare. Din ce în ce mai palidă, cu ochii mai strălucitori, ea lăsa la cei ce o înconjurau o impresie tristă.
La începutul lui mai plecă cu Alecsandri spre ţară pe la Constantinopol, unde era fratele ei, Costache Negri. Dar, când intrau în Cornul de Aur, Elena Negri muri pe vapor în braţele lui Alecsandri. Poetul simţi pe inima lui inima ei încetând de a mai bate… Ea fu înmormântată în curtea bisericii greceşti din strada Cabristan. O piatră simplă deasupra mormântului, cu numele şi data morţii, arăta încă până mai acum câtva timp locul rămăşiţelor ei. Alecsandri intră în ţară bolnav şi-şi căută mult timp sănătatea ca să se poată restabili.

N. Petraşcu, Icoane de lumină, vol.I, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1935

Photo Sharing
Mail
Instructiuni pentru a imbratisa un bebelus:
1. Inainte de toate..… gasiti un bebelus:.
2. In al doilea rand, asigurati-va ca ceea ce ati gasit este cu adevarat un bebelus, utilizand tehnici de mirosire de ultima genereatie.Mail
3. Trebuie sa-l faceti pe bebelus sa se simta in largul lui inainte de a incepe procesul de
imbratisare.Mail
4. Punet-va piciorul in jurul bebelusului si pregatiti-va de un posibil prim cadru…
Mail
5.. In final, dar nu in ultimul rand, daca exista un aparat foto in zona, trebuie doar sa executati cu adevarat dificilul “imbratiseaza-zambeste-priveste-la-aparatul-foto“, pentru a obtine cea mai faina fotografie!Mail

Photo Sharing

Iubiri de scriitori

Poetul Ion Vinea a avut peste zece mii de femei, în timp ce colegul său de breaslă Ion Barbu şi-a trecut în agendă doar cinci mii de amante. Altfel, Camil Petrescu s-a iubit cu Monica Lovinescu, Nichita Stănescu cu Gabriela Melinescu, Preda cu Aurora Cornu şi Nina Cassian, Piru cu (mai toate) studentele sale, Dinescu şi Iaru cu Denisa Comănescu.

Iubirea – cea mai veche temă prezentă în literatura şi în mitologia universală – şi poveştile de dragoste au învolburat imaginaţia oamenilor de la începuturi până în zilele noastre. Despre pasiunile amoroase ale scriitorilor, cele care au inspirat personaje şi pagini de neuitat ale literaturii, s-ar putea întocmi voluminoase antologii. Ţinând cont de spaţiu şi context, noi vom încerca doar o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre relaţiile/iubirile marilor scriitori români de ieri sau de astăzi.
Campionul campionilor, Ion Vinea
Ion Vinea, mare poet şi prozator, autorul romanului „Lunatecii”, se lăuda că a avut în aşternut, de-a lungul vieţii, aproximativ zece mii de femei. Apropiaţii spun despre virilul om de litere că nu vorbea chiar aiurea. Vinea scrisese relativ mult şi publicase în toate revistele, dar era atât de prins de caznele amorului, încât, până în momentul morţii, nu tipărise niciun volum. Abia când se afla pe patul de moarte, prietenii i-au strâns poeziile în volumul, celebru în literatura română, „Ora fântânilor”. I-au dus repede cartea de la tipografie, iar muribundul a ţinut în mână, înainte de a pleca pe cealaltă lume, primul său volum de poeme.
Ménage à trois
Acelaşi Ion Vinea (bătrân) şi prozatorul Petru Dumitriu (tânăr şi în ascensiune) trăiau cu aceeaşi femeie – Henriette Yvonne Stahl. Un tihnit şi voios ménage à trois. Într-o zi vine la Dumitriu, care era director la o mare editură, un scriitor şi îl roagă să-i publice o nuvelă. Şocat, Petru Dumitriu observă că este chiar povestea cu Henriette şi că nu e scrisă tocmai elegant. Dumitriu şi-a zis atunci: „Nuvela asta e despre mine şi Henriette. Dacă nu i-o public, se face vâlvă. Nuvela e proastă, iar dacă o tipăresc, nu va avea niciun ecou”. Ceea ce s-a şi întâmplat. În anii puterii populare, Vinea nu avea drept de semnătură. Făcea traduceri, dar le semna… Petru Dumitriu, care încasa banii şi îi ducea amicului său. Uneori, Dumitriu, beat fiind, îl suna pe Vinea să-i spună că a cheltuit toţi banii pe cadouri pentru Henriette.
Ion Barbu nu ierta nimic
La rândul său, poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a bucurat de dezmierdările a cinci mii de femei. Moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. Era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului era slăbit din pricină că se droga cu eter – obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter. Ion Barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. Una dintre tinerele nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă Nina Cassian, o fată destul de urâţică și care, la finele anului 2010, s-a autocaracterizat astfel: „Până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!”. Mare amatoare de plăceri trupeşti, Nina ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.
Urâta şi bestiile (tinere)
Despre apetitul sexual al Ninei Cassian aflăm câte ceva şi de la scriitorul Cristian Teodorescu. Acesta, într-un articol postat pe blogul său, o numeşte/alintă pe celebra şi venerabila poetă drept cea mai frumoasă femeie urâtă din lume: „Prin 1985, am luat cu împrumut de la Ovid S. Crohmălniceanu, mare admirator al autoarei lui «Nică fără frică», două cărţi de poezie de-ale Ninei, cum îi spunea profesorul care fusese îndrăgostit de ea, cam fără speranţe. Când i le duc înapoi, mă întreabă Croh cum mi s-au părut. Mai ştiind una-alta despre aventurile ei erotice, zic: « Cam frigide, dom’ profesor!». Croh, serios şi contrariat: «Vorbeşti serios?! Dar ai cunoscut-o pe Nina?». O văzusem odată pe Calea Victoriei şi rămăsesem cu ochii după ea – nu cu vreun interes de cotoi, dar sclipea. După ’90, am stat de vorbă de vreo două ori, pe vremea când încă întorceau bărbaţii capul după ea pe stradă. Mi-a răspuns, zâmbind, la tot soiul de întrebări neruşinate, cerându-mi s-o tutuiesc, cât mai provocator. (…) Totuşi, pentru că orgolioasa poetă simţea că mă uitam la ea cu tot interesul, în ciuda diferenţei de vârstă de mai bine de 30 de ani dintre noi, ne-am despărţit amical”.
Patul lui Camil Petrescu
Camil Petrescu, autorul „Patului lui Procust”, a fost amantul tinerei scriitoare şi critic literar Monica Lovinescu. Aceasta l-a pasat unei nimfomane pe care, în cele din urmă, prozatorul a luat-o de nevastă. Soţia lui Camil Petrescu, care aducea fără nicio jenă bărbaţi în casă, l-a chinuit pe scriitor până în clipa morţii sale, survenită la vârsta de 63 de ani. A decedat la spital, din pricina unei boli de circulaţie a sângelui, după ce şi-a smuls din vene perfuziile care îl ţineau în viaţă. Cum Camil nu avea încredere în medici, se trata singur cu halva, fiind convins că astfel sângele îi va circula mai lesne prin artere. Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu și verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu, s-a căsătorit, mulţi ani mai târziu, cu poetul Virgil Ierunca.
Un cvartet cu nuvelişti sentimentali
Zaharia Stancu avea o aventură cu Lydia Manolovici, dar făcea mofturi în faţa lui Anton Holban şi a lui Octav Şuluţiu, care, din neţărmurită dragoste, îi dedicaseră, fiecare, câte un roman. Părea, în fapt, un banal trio amoros, Anton Holban-Octav Șuluțiu-Lydia Manolovici, cu suferinţele, chinurile şi leşinurile lui foarte artistice – cum povesteşte Ioana Pârvulescu în „Întoarcere în Bucureştiul interbelic”. În realitate era un ditamai cvartetul, căci frumoasa, jucăuşa, „l’allumeuse Dania”, după numele literar pe care i-l dăduse Holban, îi aţâţă erotic pe ce doi, dar îl preferă pentru lucrurile mai serioase pe un al treilea, mai teluricul Zaharia Stancu (în romanul cu cheie al acestuia, „Oameni cu joben”, ea se lăsa sărutată de personajul care-l travesteşte pe Holban doar pentru a vedea „cum sărută un nuvelist sentimental”).
Şi totuşi, fermecătoarea evreică Lydia
Tot despre Lydia (Manolovici), Stancu, Holban şi Şuluţiu scrie minunat şi Şerban Tomşa, într-o scrisoare imaginară trimisă lui Anton Holban. „Primul scriitor care a cunoscut-o pe Lydia a fost Octav Şuluţiu. Era sărac şi urât, dar Şuluţiu era nebun după ea. Scria în jurnal, îi făcea declaraţii înflăcărate şi i-a dedicat romanul «Ambigen». Pe urmă, Lydia v-a întâlnit pe dumneavoastră şi, pentru Şuluţiu, au început chinurile geloziei. Niciunul dintre dumneavoastră nu ştia că, în tot acest timp, fermecătoarea evreică se culca, fără prea multe mofturi, cu Zaharia Stancu, ţăran viguros, distins, şchiop, dar, se pare, foarte viril. Lydia Manolovici a găsit pe cineva mai cinic decât ea. Zaharia Stancu s-a insinuat în casa prosperei familii de evrei, a făcut amor pe săturate cu fata, a înregistrat amănunte compromiţătoare, a scris un roman, «Oameni cu joben», în care a trecut toate detaliile şi a încercat să-l şantajeze pe tatăl muzei. Cum bătrânul n-a cedat la şantaj,
Stancu a publicat romanul! Lydia a avut, în cele din urmă, ceea ce a meritat! Tatăl său a măritat-o cu un englez bogat, după cum intuiserăţi dumneavoastră cu mult înainte.”
Nichita Stănescu, iubitul nebun al Gabrielei Melinescu
În tinereţe, Nichita Stănescu a avut o relaţie extrem de pasională cu Gabriela Melinescu, o încântătoare poetă din generaţia lui. Ajunsă în Suedia, Melinescu l-a promovat mult pe neasemuitul poet pentru a obţine Premiul Nobel, deşi se despărţiseră de multă vreme, iar ea se căsătorise cu un suedez. Când erau iubiţi, Nichita o încuia pe Gabriela în apartamentul său şi pleca la beţii care durau câteva zile. Uneori, ea suna disperată la instalatori care veneau să spargă uşa, salvând-o astfel de la moarte prin inaniţie.
Preda şi Aurora Cornu
Cât timp a fost căsătorit cu poeta şi prozatoarea Aurora Cornu, Marin Preda a scris foarte intens. Ea, mai tânără cu 12 ani decât el, era inteligentă şi îi dădea sugestii în legătură cu construcţia cărţilor şi cu pasajele care ar fi trebuit să fie eliminate.
„Moromeţii”, partea întâi, îi datorează enorm Aurorei Cornu. După divorţ, Preda a început să-şi construiască naiv şi schematic romanele („Delirul”, „Marele singuratic”) şi să se irosească în amoruri ieftine. Printre altele, prin dormitorul lui Preda a trecut şi necruţătoarea Nina Cassian.
Păunescu şi Ana Blandiana
Însurat cu poeta Constanţa Buzea, poetul Adrian Păunescu avea o relaţie de dragoste cu o altă poetă a acelor vremuri, Ana Blandiana (Otilia Coman, pe numele său real). Despre această legătură vorbeşte chiar Constanţa Buzea, prima soţie a lui Păunescu: „Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu Otilia, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa . Mirosind a zăpadă, au descărcat în mijlocul mesei noastre rotunde o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire. În vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu Nana, îmbrăţişându-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea”.
Manolescu – profesorul şi cuceritorul
Nicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şi realizatorul de televiziune Marina Constantinescu. Întrebată în ce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a trăit-o în anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescu a răspuns: „Cred că acea poveste, care a durat ani buni, m-a marcat fundamental. Este relaţia care m-a maturizat, din toate punctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul”.
Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acesta le dădea chiar şi lecţii de agăţat. Odată, fiind la un festival împreună cu optzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva poeţi pe străzile Iaşiului. La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeie trăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din prima”, a spus Manolescu. „Vă băgaţi?” „Mai încape vorbă?!”, au răspuns în cor poeţii. Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spus câteva vorbe şi au plecat împreună. În noaptea respectivă, criticul n-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun despre stimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste de dragoste cu prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără, de cancer, după ce se despărţise de Manolescu), că era atât de admirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţele studentelor şi ale nevestelor prietenilor.
Alţi cuceritori de seamă ai literaturii române
Alexandru Piru, critic şi istoric literar, rector la Craiova fiind, avea enorm succes la studentele sale. Cei care l-au cunoscut îndeaproape spuneau că era atât de perseverent şi de docil, încât reuşea să facă faţă cu succes tuturor solicitărilor.
Nici prozatorul Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai optzecismului şi postmodernismului, nu făcea nazuri când venea vorba despre sensibilitatea şi frumuseţea sexului opus. Autorul „Tratamentului fabulatoriu” obişnuia să se prefacă beat ca să fie condus acasă de câte o frumoasă domnişoară trupeşă. Florin Iaru, un alt poet visător şi zăpăcit, nematurizat pe deplin nici astăzi (este căsătorit cu mai tânăra scriitoare Cecilia Ştefănescu), i-a suflat-o, pe vremuri, pe Denisa Comănescu lui Mircea Dinescu. Vădit supărat pe fapta amicului său, Dinescu a scris atunci: „De când am aflat că Denisa Comănescu umblă cu Florin Râpă (numele adevărat al lui Iaru), o pasăre-mpuşcată a ţipat în mine.”La 60 de ani, Mihail Sadoveanu şi-a părăsit familia pentru tânăra Valeria Mitru (20 de ani). I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele”), care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.

Photo Sharing

Paharul lui Pitagora

Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta … pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.
Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):
Sectiune pahar
Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:
Multumeste-te/Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.
Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru:
· Cel ce lucreaza de dimineata pana seara isi pierde sanatatea si libertatea,
· Cei plecati afara la munca aduna mai multi bani dar isi pierd familiile,
· Cel ce sta acasa asteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-si bucuria de-a trai.
· Cei ce se relaxeaza si socializeza mereu la baut cu prietenii isi pierd spiritualitatea si nu mai evolueza profesional/personal.
a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting

viewer (4)viewer (5)viewer (6)viewer (7)viewer (8)Island_zmeinyiGE-132F1_largeviewer (11)Atlantis_Drainage_Mapviewer (12)viewer (13)viewer (14)viewer (15)viewer (16)viewer (17)viewer (18)viewer (19)viewer (20)viewer (21)photo_verybig_118352viewer (23)viewer (24)

a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting viewer (25)viewer (26)viewer (27)viewer (28)viewer (29)viewer (30)viewer (31)viewer (33)viewer (34)viewer (36)viewer (37)viewer (38)viewer (39)viewer (40)viewer (41)viewer (42)viewer (43)viewer (44)viewer (45)viewer (46)viewer (47)viewer (48)viewer (49)viewer (50)

Photo Sharing

FILTRUL LUI SOCRATE

viewer (4)viewer (5)viewer (6)viewer (7)viewer (8)viewer (15)viewer (16)viewer (17)viewer (18)viewer (19)viewer (20)viewer (21)viewer (23)viewer (24)viewer (51)5581_4754730789473_2019402162_n

Photo Sharing

Sa ne amuzam un pic ❗
Perechea primordiala.viewer (2)viewer (3)viewer (4)viewer (5)

Photo Sharing

Vorbe celebre

viewer (6)viewer (7)viewer (8)viewer (11)viewer (12)viewer (13)viewer (14)viewer (15)viewer (16)viewer (17)viewer (18)viewer (19)viewer (20)viewer (21)

Photo Sharing

„Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!”
Mircea Eliade – „Pilotii orbi”, articol publicat in ziarul Vremea, 1937

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an.
Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”!
Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi.
Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri.În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut !

„Mergeţi cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!” (urare getică straveche)
FERICIREA sta in Puterea de INTELEGERE

Photo Sharing
Scari
image002 (1)
Scarile cascadei
Unde se afla? In Padurea Neagra, Wurzburg, Germania.
Unde duc? Iesite parca dintr-o poveste de Hans Christian Andersen, intunecate si marete, acestea se indreapta spre o cascada si prilejuiesc o panorama fotografiata in fiecare an de mii de turisti.
image003
Treptele Canionului
Unde se afla? In Ecuador, la cascada Pailon del Diablo.
Unde duc? Concepute sa coboare pana in fundul uneia din cascadele cele mai renumite din America de Sud, pe un drum in cea mai mare parte invaluit in ceata, sunt o priveliste in care se poate experimenta un efect spectacular, insotit de colibrii, pescarusi si alte pasari locale.
image004
Fantana de la Chand Baori
Unde se afla? In India.
Unde duc? Coborarea acestor trepte duce la o fantana uriasa, construita in secolul al X-lea pentru a aduna caderile de ploaie din regiune si a le acumula in lacuri temporare. Structura detine un total de 3.500 de trepte si coboara pana la o adancime de 30 metri. Dupa care intri la apa, desigur.
image005
Scarile din Elbsandsteingebirge,
Unde se afla? In Sächsische Schweiz, Germania.
Unde duc? Unele tepte sunt taiate direct in piatra acestor munti. Dateaza din secolul al XIII-lea si au fost erodate de vant si apa, dar asa au ramas, fiind folosite zilnic de turisti. 487 de trepte, credeti sau nu, au fost restaurate si argite in secolul XVIII pentru a facilita tranzitul.
image006
Coltul de stanca din Guatape
Unde se afla? Antioquia, Columbia
Unde duce? Coltul este un monolit autentic de piatra cu o inaltime de 220 metri. Scarile au fost construite din ciment, direct pe piatra, efectuandu-se o crapatura ciudata care faciliteaza asezarea structurii. Ca sa ajungi in varf, trebuie sa urci cele 702 trepte.
image007
Scara Haiku
Unde se afla? In Oahu, Hawai.
Din ce este? din metal.
Unde duce? In mica insula Oahu exista aceasta extraordinara scara de 3922 de trepte care se intinde, suind si coborand o colina de 850 metri. A fost creata pentru a facilita instalarea unei antene in 1942. In mare parte din lemn, a fost modernizata in 1950, dar din 1987 este inchisa pentru public.
image008 (1)
Drumul Incas
Unde se afla? in Peru.
Unde duce? Un vechi drum comercial care uneste Cuzco de orasul Machu Pichu.
Din cauza accidentatei geografii a zonei, drumul incas trebuia sa aiva curbe si serpentine pentru a se putea urca intre munti si masive. Rezultatul: kilometri si kilometri de trepte, in unele locuri foarte nesigure, cum ar fi de pilda vestitele trepte flotante.
image009
Scara Drumul Crucii
Unde se afla? In Bermeo, Tara Bascilor, Spania.
Unde duce? Aceasta retea nesfarsita de trepte leaga impreuna cu coasta stanca unde se afla o mica biserica datand din secolul al X-lea, pare-se de origine templiera. Ca sa ajungi la schitul San Juan de Gaztelugatze trebuie urcate 231 de trepte si exista goluri intre trepte care sunt identificate a fi urmele pasilor Sfantului Ioan, carora li se atribuie anumite puteri curative. De exemplu se aseaza piciorul pe ele pentru vindecarea monturilor, sau se ating cu palarii, ca sa vindece durerile de cap.
image010
Scara melcata din muntii Taihang
Unde se afla? Pe granita dintre provinciile Shanxi si Henan din China.
Unde duc? Aceasta scara melcata de aproximativ 100 metri inaltime a fost instalata recent cu intentia de a atrage anual mii de turisti la frumosii munti Taihang.
Inainte de efectuarea ascensiunii se cere vizitatorilor sa completeze formulare in care sa dea asigurari ca nu au probleme cu inima sau cu plamanii si ca au varsta mai mica de 60 de ani . Si asta pentru ca o simpla alunecare pe scara metalica atat de ingusta te poate ridica fara indoiala la ceruri, cum spune cantecul celor de la Led Zeppelin.

DSCF1174.JPG
13908_571553686202887_1774457607_n
Wayna Pichu
Unde se afla? La Machu Pichu, Peru.
Unde duce? Unele trepte taiate in stanca incoroneaza o ascensiune de 360 metri deasupra orasului propriuzis Machu Pichu. In unele sectoare, ascensiunea se complica, trecand prin portiuni inguste, cu trepte mici si erodate. Se permite zilnic ascensiunea a doar 400 de turisti si se inchide accesul de la ora 1 noaptea.134798235_9619305_15926725
DSCF1174.JPG
a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting
Suntem nebuni ? Raspuns: – Da!

Apa plata este la acelasi pret cu berea .

Branza e mai scumpa decat carnea (branza telemea 19 lei, branza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei).
Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
Portocalele mai ieftine decat merele.
Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata.
Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari.
Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita.
Vinul este mai ieftin decat strugurii.
Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
Si se mai presupune ca omul este o fiinta rationala…
Si ca o incununare … :
Oamenii neinstruiti sunt mai „scumpi” decat oamenii valorosi care, pentru a supravietui, se „vand” ieftin.

Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut 😦

ATT000161

Statia metrou L’ENFANT PLAZA d in Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.

On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,

majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,

apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist

dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii

iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:

El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese

scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston .

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social

asupra perceptiei gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata

pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,

Oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

Nonvaloarea stapaneste astazi lumea !

Photo Sharing

Când savanţii se relaxează – fapte adevărate
O doamnă, rugându-l pe Albert Einsetin s-o cheme la telefon, a precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.
-Ce vedeţi greu în asta?!? se miră savantul. Două duzini şi 19 la pătrat, nimic mai mult!

Matematicianului David Hilbert îi aparţine următoarea frază, rostită într-o prelegere universitară:
-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un punct; iar atunci omul acela zice: „Iată punctul meu de vedere!”

Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Demult, îi scrisese marelui cineast:
– Filmul dumneavoastră „Goana după aur” e înţeles în lumea întreagă şi veţi deveni negreşit un mare om.
Chaplin i-a răspuns:
– Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.

Matematicianul David Hilbert a fost o dată întrebat despre unul din foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.

Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu pe unul din studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la asemenea ceas târziu.
– Lucrez, zise studentul.
– Dar ziua ce faci? reluă savantul.
– Bineînţeles, lucrez.
– Nu cumva lucrezi şi în zori?
– Ba da, zise studentul, lucrez şi în zori.
Întunecându-se la faţă, Rutherford îl întrebă iritat:
– Atunci, tu când mai gândeşti?

Odinioară, pregătindu-şi examenul de doctorat, fizicianul Max Born şi-a ales ca materie secundară pentru examenul oral astronomia.
Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a întrebat pe candidat:
– Ce faceţi când vedeţi o stea căzătoare?
Born ştia că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelaţia în zona căreia l-a observat, de asemenea, direcţia mişcării, lungimea traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria aproximativă.
Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm:
– Mă gândesc la o dorinţă.

Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la Gottingen, nu avusese răgaz să se pregătească suficient pentru un colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant, nepierzandu-se cu firea, a răspuns însă:
– Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât vă rog să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.

Descoperitorul celui de al treilea principiu al termodinamicii, Walter Nernst, se îndeletnicea în orele libere cu o crescătorie de crapi.
Cineva a remarcat în prezenţa savantului:
– Ciudată ocupaţie! Chiar creşterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă.
Dar Nernst a răspuns imperturbabil:
– Mă ocup cu creşterea unor animale care sunt în echilibru termodinamic faţă de mediul incojurator. A creşte însă animale cu sânge cald înseamnă a încălzi cu bani proprii spaţiul cosmic.

Albert Einstein avea un şofer pe care îl lua la toate conferinţele şi discursurile lui, ca să nu îl lase să aştepte în maşină. După ani buni de participare la discursuri ale geniului, şoferul a învăţat pe dinafară tot ceea ce spunea Einstein, aşa că i-a cerut să îl lase şi pe el să ţină un discurs în locul lui. Acesta a fost de acord.
La discurs, după ce termină tot de spus şi este aplaudat, un domn îi pune o întrebare foarte încâlcită şi complicată. Şoferul, nepierzandu-se cu firea a răspuns fără să ezite:
– Să ştiţi că această întrebare este atât de uşoară încât şi şoferul meu, care se află acolo (arătând spre Einstein), vă poate răspunde.

a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting
„În ziua în care m-am iubit cu adevărat” – de Charlie Chaplin
charlie

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește… Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consuma energia.
La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.
Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește… Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit… Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață.
Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeşte… Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Și toate acestea înseamnă… Să ştii să trăiești cu adevărat.

a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting

Se povesteste ca presedintele Obama a iesit cu sotia sa intr-o seara sa serveasca cina intr-un restaurant obisnuit pt a mai iesi din rutina. Pr oprietarul restaurantului ceru voie b o d ygarzilor sa se apropie pt a o salute pesotia presedintelui. Si asa se intampla. Cand s-a retras patronul restaurantului Obama a intrebat-o pe Michelle: Ce interes a avut acest om sa te salut e ?
Sotia sa ii raspunde: In adolescenta mea, acest om a fost foarte indragostit de mine mult timp.
Presedintele ii raspunde: asta inseamna ca daca tu te-ai fi casatorit cu el , azi ai fi fost patroana a c estui restaurant!!
Michelle il respunse: Nu scumpule, daca eu m-as fi casatorit cu acest om el ar fifost azi presedintele Statelor Unite ale Americii!!

a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961″&gt;Free Image Hosting
Amantii evrei …in_love_sml
Ei stau in cabinetul terapeutului.
Terapeutul: Ce pot face pentru dvs?
Barbatul: Sunteti asa de bun sa ne priviti in timp ce facem sex?
Terapeutul se uita mirat la ei, dar aproba.
Când perechea a fost gata, terapeutul face remarca:
Îmi pare rau, dar nu am vazut nimic deosebit la Dvs.. si cere onorariul de 80 € pentru sedinta…
În urmatoarele saptamâni se repeta povestea, de doua ori pe saptamâna vine perechea… sex… 80 de euro..
Peste câteve saptamâni întreaba terapeutul:
Ma scuzati de intrebare, dar ce incercati dvs sa descoperiti?
Barbatul: Nimic! Dar ea este casatorita, la ea nu putem. Eu sunt casatorit, nici la mine nu putem. În Holliday Inn vor 150 € pentru o zi, în Radisson 360 €, pe când daca venim aici, avem un alibi, costa numai 80 € si mai primim de la asigurarea medicala 67,50 € inapoi..

Photo Sharing

viewer (54)viewer (53)viewer (51)viewer (50)viewer (49)viewer (48)viewer (47)viewer (46)viewer (45)viewer (44)viewer (43)viewer (42)viewer (41)viewer (40)viewer (39)viewer (38)viewer (37)viewer (36)viewer (34)viewer (33)viewer (31)viewer (30)viewer (29)viewer (28)viewer (27)viewer (26)viewer (25)viewer (24)viewer (23)viewer (21)viewer (20)viewer (18)viewer (17)viewer (16)viewer (15)viewer (14)viewer (13)viewer (11)viewer (7)viewer (6)viewer (5)viewer (2)

Photo Sharing

„Când bordelul e o mănăstire”, de Ileana Vulpescu

„Despre postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc !
Un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, avea insa un defect de vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şi noi. HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, cu ecrane imense; dacă stai într-o casă mică, n-ai unde să le bagi. Ce să facă lumea care are aparate care nu-s, totuşi, de 100 de ani? Să le arunce pe geam, doar pentru că n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligă să le cumpărăm, deşi n-avem bani de ele? E incorect ! La noi în bloc n-are nimeni aşa ceva. Iarăşi, foarte enervant este că în timp ce rulează un film, apare o bandă care anunţă ce va urma. Probabil că cineva face o afacere pe banii noştri, din care-şi ia şi comision. „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!” ! Acestea sînt încălcări flagrante ale drepturilor internaţionale ale audio-vizualului. Altă problemă: de ce nu mai prindem, din ţară, TVR Internaţional? E un post care emite de pe teritoriul meu şi am dreptul să mă uit la el. Reprezintă alt tip de abuz la care sîntem supuşi de televiziunea publică!
Alt subiect. Despre cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară. A cui e vina? „Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se şti că româna e o limbă de origine latină . Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat: „Da, dar e atît de înrudită cu slava!” – „Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”.
Alt caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia „Slave”. Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea: „Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!”. Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse foarte puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sunt scoase în evidenţă însă cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunând: „Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”. E o demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară . Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd cu această notiune noua de „corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”.
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui?
Tîmpenia din America , cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni. „Romiada”, în loc de „Ţiganiada”? „Cânticele ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cântice rome ?” Ce-o zice şi săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cântece ţigăneşti” ? Ce are insultător cuvîntul „ţigan”? E numele unei naţii. Care e deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan.”
Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd „În liceu se aflau doisprezece fete”. Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că „doi” şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaţie”, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat „perineul” de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea : „Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! „…
Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi.
Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi, nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui „Gai de Mopezan”. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: „Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele?” Răspuns: „Doamnă, dar e moda anglizantă!….”. E moda tâmpeniei şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc.
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul „brînză bunăcioasă”, „piersică gustăcioasă”, „marea ieşeală” etc. Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume.”. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită „fără doar şi poate”, care e de fapt „fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact şi mai corect”. Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unşpe trecute fix”?”
– S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
„Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de „brandul de ţară”. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este „brandul de ţară”. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”.
Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări „Gramatica greşelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul „lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată. Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mănăstire faţă de politică şi cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi, cînd se cultivă doar incultura ?

a href=”http://www.imagehousing.com/image/862961”&gt;Free Image Hosting
mistere-8x6
1. Valea Oamenilor Fara Cap
Aceasta vale cu nume macabru este, de fapt, Parcul National Nahanni din nord-vestul Canadei. Accesul in aceasta zona poate fi realizat doar cu avionul sau cu barca, pe raul Nahanni. Un loc plin de mistere, valea este presarata cu gheizere si cascade uriase, printre altele. Numele sinistru de Valea Oamenilor Fara Cap i-a fost oferit dupa anul 1908, cand au avut loc primele evenimente ciudate, cand fratii MacLeod au pornit intr-o expeditie in aceasta zona, din care nu s-au mai intors niciodata. La un an distanta, trupurile lor decapitate au fost gasite in valea Nahanni. Ulterior, numeroase alte cazuri de acest tip au mai fost inregistrate.
Valea-Oamenilor-Fara-Cap-8x6
2. Harta Creatorului
In 1995, Aleksandr Chuvyrov, profesor de stiinte fizice si matematice la universitatea Bashkir din Rusia, pornea un studiu privind migratia chinezilor spre Siberia si muntii Urali. Cercetarile ulterioare s-au dovedit a fi spectaculoase, asta pentru ca profesorul a aflat despre niste placi de piatra descoperite prin secolul XVII, undeva prin sudul muntilor Urali, intr-un sat numit Chandar.
Ajuns acolo, Aleksandr a cautat in van placile. Cand speranta, care ce-i drept moare ultima, chiar era pe moarte, un batran a venit la profesor, conducandu-l pana in spatele curtii sale, unde se aflau cateva placi impresionante. Ele aveau sculptate harti si mesaje intr-un limbaj necunoscut.
Pe lespedea de piatra sunt trecute cu o precizie incredibila cele trei rauri principale – Belya, Ufimka si Sutolka, cat si canionul Ufa . Dupa ce a fost studiata cu atentie, cercetatorii au descoperit ca aceasta infatiseaza un sistem urias de irigatie, cu canale avand o latime de 500 m, cu 12 baraje, fiecare avand o latime de 400m, o lungime de 10 km si o adancime de 3 km
Hartile aratau regiunea Ural modificata, cu baraje uriase si sisteme de irigatii pe toate cele trei rauri principale. Cireasa de pe tort a fost reprezentata de analiza materialului: trei straturi de roci diferite, dintre care ultimul un portelan special cu rol de protectie. Profesorul Chuvyrov a marturisit uimit ca acele placi nu puteau fi facute manual, ci cu anumite masinarii.
Testele efectuate au indicat faptul ca piatra are o vechime de circa 120 de milioane de ani si ca este imposibil ca lespedea sa fi fost sculptata manual, data fiind precizia liniilor. Cum a fost realizata aceasta lespede, de cine si care este scopul ei, ramane un mister.

Harta-Uralilor-8x6
3. Anii pierduti ai lui Iisus
Un mister greu de deslusit este acela al perioadei cuprinse intre 12 si 30 de ani din viata lui Iisus Hristos. Biserica sustine ca faptele din acea perioada nu sunt relevante pentru Biblie, prin urmare, au fost omise. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, numeroase teorii au incercat sa afle ce s-a petrecut in toti acei ani cu Iisus Hristos. Una dintre cele mai raspandite sustine ca Iisus s-ar fi alaturat unei caravane care se indrepta catre Orientul Indepartat si ca, printre altele, ar fi trait si invatat alaturi de calugarii budisti timp de 6 ani.
Exista unele marturi care spun ca a luat calea orientului, mergand spre Irak si Pakistan, apoi pana in Tibet, unde a petrecut sase ani. Au fost sase ani de invataturi, Iisus intorcandu-se plin de pilde in Ierusalem. In 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns in Tibet , unde a descoperit o scriere veche de cel putin o mie de ani. In ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre calugari. Intrebandu-l pe lama ce inseamna Issa, acesta i-a raspuns „Iisus”.
Notovich a scris si o carte intitulata „Viata secreta a lui Iisus”. Mai mult, exista Bhavishya Maha Purana, o scriere indiana veche, in care Printului Casmirului relateaza despre intalnirea sa cu un om cu plete, imbracat in alb si foarte intelept, care spunea ca este nascut dintr-o virgina, nu este iubit de poporul sau si este fiul lui Dumnezeu…

Anii-pierduti-ai-lui-Iisus-8x6
4. Catacombele din Malta
Un alt mister mai putin cunoscut este legat de Malta . Mai precis, in 1902, aici a fost descoperit un complex de galerii subterane datand din perioada preistorica, mai precis de acum circa 3000 de ani. De atunci, locul a intrat in patrimoniul mondial UNESCO. Cercetarile aprofundate intreprinse au dezvaluit scheletele a mai bine de 30.000 de oameni – partea cu adevarat surprinzatoare, insa, este legata de dimensiunea craniilor acestora, mai mari decat ale oamenilor obisnuiti. Ulterior, povesti conform carora acestea ar fi ramasitele unei specii umane care traia in subteran, au inceput sa se raspandeasca.
downloadM
5. Avionul vechi de mii de ani
India a fermecat o lume-ntreaga. De la noi, cele mai bune exemple sunt Eminescu si Eliade, care s-au contopit cu cultura indiana , cautand niste raspunsuri. Scrierile vechi sanscrite sau hindu contin informatii pretioase din toate domeniile, de la astronomie si pana la matematica. Anumite texte, vechi de mii de ani, vorbesc despre Vimana, o masinarie capabila sa zboare. Exista planuri detaliate, studii despre energia nucleara, despre electricitate, despre vortexuri cu ioni si invizibilitate.
Poate ar trebui sa ne uitam in trecut ca sa mergem spre viitor? Mai mult ca sigur. Textele descriu un avion nuclear, lucru imposibil pentru acele timpuri. Cu toate acestea, exista informatii despre Mohenjo-Daro, un oras care a fost ras de pe fata pamantului acum 3000 de ani. Studiile moderne au aratat ca acolo exista un nivel inalt de redioactivitate, iar oasele gasite sunt incarcate cu nivele mult mai mari fata de cele de la Hiroshima sau Nagasaki . Sa fi avut popoarele vechi de-a face cu energia nucleara?

vimana-8x6

viewer200viewer201viewer202viewer203viewer204viewer205viewer206viewer207viewer208viewer209viewer210viewer211viewer212viewer213viewer214viewer215viewer216viewer217viewer218viewer219viewer220viewer221viewer222viewer223viewer224viewer225viewer226viewer227viewer228

Photo Sharing

viewer111viewer112viewer113viewer114viewer115viewer116viewer117viewer118viewer119viewer120viewer121viewer122viewer123viewer124viewer125viewer126viewer127viewer128viewer129viewer130viewer131viewer132viewer133viewer134viewer135viewer136viewer137viewer138viewer139viewer140viewer141viewer142viewer143viewer144

Photo Sharing

viewer (24)viewer (25)viewer (27)viewer (28)viewer (29)viewer (30)viewer (31)viewer (32)viewer (56)viewer (34)viewer (36)viewer (37)viewer (38)viewer (39)viewer (40)viewer (41)viewer (42)viewer (43)viewer (44)viewer (45)viewer (46)viewer (48)viewer (49)viewer (50)viewer (51)viewer (53)viewer (54)viewer (55)viewer (56)

ATT000345

  • ALIMENTATIA IN AFECTIUNILE CANCEROASE

    marţi, 8 iunie 2010 la 12:56

    Cancerul apare ca urmare a unor modificari in structura ADN si ARN. Ele se datoreaza, in principal, stresului si alimentatiei necorespunzatoare.

    Pentru a ajuta organismul in lupta impotriva cancerului este indicat sa se schimbe modul de alimentatie. Printre alimentele necesare unui om cu afectiune canceroasa se numara : cerealele, legumele, fructele, sucurile obtinute din acestea, lactatele, produsele apicole si plantele medicinale. Cerealele contin fibre vegetale, minerale, un complex de vitamine si foarte putine grasimi. Se recomanda folosirea in alimentatia zilnica a orzului, porumbului, secarei, meiului, graului incoltit, a semintelor de susan sau a uleiului din astfel de seminte. Majoritatea legumelor sunt bogate in substante nutritive; ele au atat efect de detoxifiere, cat si efect protector fata de cancer. Dintre legumele cu un aport semnificativ in distrugerea celulelor canceroase amintim: fasolea verde, soia, mazarea, rosiile, ardeiul iute, usturoiul, patrunjelul, pastarnacul, telina, vsrza alba, ridichile, hreanul, lintea, sfecla rosie, morcovul, cartoful, ceapa. Fructele, pe langa continutul bogat in substante nutritive, au avantajul unui continut mare de vitamina C cu rol in metabolismul celular, in formarea hormonilor glandelor suprarenale (au rol major in combaterea tumorilor maligne), eliminarea toxinelor, etc. Coacazele , macesele, catina alba, alunele, merele, ananasul, bananele, portocalele, strugurii, perele, prunele, piersicile, nucile, migdalele, curmalele, stafidele, ciresele sunt cateva dintre fructele care combat cancerul. Produsele lactate asigura necesarul de calciu si proteine atat de folositoare organismului: laptele dulce, chefirul, zerul si iaurtul.
    Printre produsele apicole se numara : mierea, propolisul, polenul, laptisorul de matca, fagurii si pastura.
    Ultimele studii arata ca organismul poseda niste enzime anticancerigene care sunt activate de catre complexul de vitamine si oligoelemente existente in produsele enumerate mai sus. Dar, mare atentie, aceste substante anticancerigene au efect atat timp cat nu sunt izolate si prelucrate chimic. Din acest motiv este bine ca produsele sa se consume ca atare sau sub forma de suc. Toate aceste alimente este bine sa fie tocate, astfel incat suprafata de contact cu mucoasa intestinala sa fie cat mai mare, deci si proportia de substante active absorbite va fi pe masura.. Procesul de masticatie ar trebui sa dureze cateva minute pentru fiecare bol alimentar in parte.

  • CEVA DE LUAT IN SEAMA

    duminică, 30 mai 2010 la 02:00

    Recunoscand faptul ca, in prezent, comunitatea internationala se afla in fata unei dileme (impactul asupra mediului produs de cresterea economica vertiginoasa de dupa 1945), istoricii nu mai pot lua ca fir calauzitor al disciplinei lor doar evolutia civilizatiei. Cei care abordeaza istoria universala trebuie sa aiba ca tema principala implicatiile ecologice ale acestei evolutii si sa analizeze evenimentele istorice tinand cont de mediul in care s-au produs, mai exact, de ecosistemul Pamantului. Pentru ca discursul lor sa fie echilibrat si adecvat, specialistii in istoria universala trebuie sa ia in calcul mediul natural si nenumaratele moduri in care acesta a afectat si a fost afectat de activitatile omului.
    _J.Donald Hughes -Privire asupra Pamantului , mediului natural si istoria l
    umii.Oamenii se pot mobiliza pentru construirea unui viitor viabil numai daca devin constienti de pericolele carora le poate da nastere pastrarea tendintelor actuale. Inca din 1972,U.Thant, secretarul general thailandez al Organizatiei Natiunilor Unite, a incercat sa previna opinia publica si liderii guvernelor cu privire la aceste pericole:
    „Nu vreau sa para ca exagerez, dar, din informatiile pe care le detin in calitate de secretar general, nu pot decat sa conchid ca membriiONU au la dispozitie aproximativ zece ani pentru a-si rezolva vechile diferende si pentru a lansa un parteneriat global care sa urmareasca franarea cursei inarmarilor, imbunatatirea mediului de viata, reducerea cresterii explozive a populatiei si oferirea sprijinului necesar pentru eforturile de dezvoltare.Daca un astfel de parteneriat nu va fi demarat in urmatorul deceniu, atunci ma tem ca problemele pe care le-am mentionat vor dobandi o asemenea amploare, incat omenirea nu le va mai putea face fata.”
    Douazeci de ani mai tarziu, in 1992, un grup de 1.6oo de oameni de stiinta din 70 de tari au intocmit un manifest intitulat „Avertismentul oamenilor de stiinta din intreaga lume adresat umanitatii”.”Oamenii si mediul natural sunt pe cale de a intra in coliziune. Activitatile omului au produs deteriorarea grava si de multe ori, ireversibila a mediului si a resurselor naturale vitale.Daca nu sunt revizuite, multe dintre practicile curente pun in mare pericol viitorul pe care ni-l dorim pentru comunitatea umana, pentru animale si plantele de pe Pamant, in plus, aceste practici ar putea modifica planeta in asa fel, incat aceasta sa nu mai poata sustine viata la fel ca pana acum.Daca vrem sa evitam coliziunea pe care actuala tendinta a umanitatii o va provoca, trebuie facute schimbari urgente.”
  • FEMEILE „DOCTORATE IN …”

    luni, 10 mai 2010 la 16:09

    Nu te preocupa daca nu poti da copiilor tai ce e mai bun din toate.
    Da-le ce ai tu mai bun.Intr-o zi, o femeie numita Anne, isi lua carnetul de sofer.
    Cand au intrebat-o care era profesia ei, ea avu un dubiu. Nu stia cum sa se considere. Functionarul insista : „Ceea ce v-am intrebat este daca aveti un serviciu”.
    „Sigur ca da, am un serviciu”, exclama Anne, „sunt mama”.
    Noi nu consideram asta un serviciu. O sa consemnez casnica, spuse functionarul cu raceala.
    O prietena a ei, Marta auzi cele intamplate si cazu pe ganduri catva timp. Intr-o zi, se afla in aceeasi situatie. persoana care o interoga era o functionara de profesie, sigura si eficienta. Formularul enorm si interminabil. Prima intrebare era: Care este ocupatia dumneavoastra?
    Martaa se gandi putin si fara sa stie cum, raspunse:
    – Sunt doctora in dezvoltarea infantila si in relatiile umane.
    Functionara facu o pauza si Marta trebui sa repete cu pauze, emfatic, apasand cuvintele mai semnificative.
    Dupa ce a notat totul, tanara vru sa verifice. Pot sa va intreb, ce inseamna ce faceti, mai exact?
    Fara pic de neliniste in glas, cu mult calm, Marta explica: Desfasor un program pe termen lung, inauntru si in afara casei. Gandindu-se la familia ei, ea continua:
    – Sunt raspunzatoare de o echipa si am primit deja patru proiecte. Muncesc in regim de dedicare exclusiva. Marea exigenta este de 14 ore pe zi, uneori chiar pana la 24 ore.
    Pe masura ce-si descria responsabilitatile, Marta observa cresterea tonului de respect in vocea functionarei.
    Cand se intoarse acasa, Marta fu primita de echipa sa : o fetita de 13 ani, alta de 7 si alta de 3. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi pe cel mai nou proiect al ei : un bebe de 6 luni, proband o noua tonalitate a vocii. Fericita, Marta lua pe bebe in brate si gandi la gloria maternitatii, cu multitudinea de responsabilitati si orele interminabile de dedicatie. „Mama unde-mi sunt pantofii? Mama, ma ajuti sa-mi fac o funda? Mama, bebe nu inceteaza din plans. Mama, ma astepti la sfarsitul orelor? Mama, vii maine sa ma vezi dansand? Mama , mergi la cumparaturi? Mama…..” Stand in pat, Marta se gandi: Sunt doctor in dezvoltarea infantila si in relatiile umane, dar bunicile ce-or fi ? Si apoi am descoperit un titlu pe ele : Doctore superioare in dezvoltarea infantila si in relatiile umane. Strabunicile, doctore executive superioare. Matusile, doctore asistente. Si toate femeile, mamele, sotiile, prietenele si colegele, doctore in arta de a face viata mai buna.
    Intr-o lume unde se da atata importanta titlurilor, in care se cere mereu cea mai mare specializare in domeniul profesional, transforma-te intr-o specialista in arta de a iubi.Que tengas un bello dia …
  • Prietenia

    joi, 6 mai 2010 la 04:42

    Blanco Veracruz – Richard Bach
    Invataturi pentru suflete avansateCum se impaca ceilalti cu ceea ce iti este dat tie nu este treaba ta, ci a lor. Pentru a putea incepe sa inveti orice, trebuie sa lasi la o parte siguranta pe care ti-o da ignoranta.. Tu esti cel care a cerut sa fie lasat aici, pe acest pamant, astfel incat sa poti face ceva remarcabil, ceva care conteaza pentru tine, pe care nu ai fi putut sa-l faci nicaieri altundeva si nici altcandva. Singurele lucruri care conteaza cu adevarat la sfarsitul sejurului tau pe acest pamant sunt : Cat de frumos ai iubit?
    Care a fost calitatea iubirii tale?
    Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi in nedreptate si in tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii adevaratul maestru numeste fluture. Cum anume vrei sa fii in urma acestei experiente – in ce fel vrei sa te fi schimbat in urma ei? Nimeni nu te obliga sa inveti. Ai sa inveti cand ai sa vrei chiar tu. Pentru ca tu sa te schimbi, e nevoie de o miza mare. Pacatul originar este limitarea Sinelui. Sa nu o faci. ia aminte la ce iti spune viata. Ea iti arata tot ce trebuie sa stii despre ceea ce poti sa devii. Ceea ce te inspira, te si ghideaza si te si apara. Argumenteaza in favoarea propriilor limitari si, fara indoiala, le vei avea. Singura datorie pe care o ai, oricand, in cursul oricarei vieti, este sa-ti fii loial tie insuti. Daca alegi siguranta in locul fericirii, o vei avea, insa cu acest pret.
    Credinta eronata este sa accepti reguli fara sa fi reflectat intai asupra lor, cand mergi inainte pentru ca stii ca asta asteapta altii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinte pe parcursul vietii daca nu esti atent. Cati isi traiesc vietile fara sa descopere vreodata ceea ce stiu sau ce iubesc? Multi. este datoria ta sa nu iti ingadui sa ajungi ca ei. Nu e nimic de iertat cad stii ca ai chemat la tine toate experientele din viata ta. De ce te-ai incrunta la cei care iti aduc cee ce ai cerut? Cel mai mult ai de invatat cand joci impotriva cuiva care te poate invinge. Esti maestru in ceea ce ai trait, artizan in ceea ce traiesti si amator in ceea ce urmeaza a fi trait. Cand traiesti cu maxima intensitate, nu mai conteaza deznodamantul jocului. Orice s-ar intampla, este bine. O viata este sansa ta de a exprima Sinele in cel mai palpitant si creativ mod cu putinta.
    Ti-ai reglt capacitatea de perceptie la o anumita frecventa si numesti tot ceea ce poti vedea „lumea”. te poti acorda, oricand la frecvente noi. O viata creativa si plina de iubire pentru ceva, orice, este o viata sanatoasa. Cand faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare si siguranta. Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoza este sa constientizezi ca ai fost in stare de hipnoza. Nu exista paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfarsite pe care tu insuti le creezi, pana in momentul cand vei gasi solutia. Nu exista lucru caruia sa nu-i poti da consimtamantul. Nu exista nimic din care sa nu te poti retrage. Garantia pt. o viata grea si fericita :1. Afla ce iubesti, sa faci mai mult pe acest pamant.
    2. Fa-l indiferent de ce iti sta in cale
    3. Daruieste ceea ce ai castigat in urma acestei iubiri, acelora care se arata interesati.
    Impartasindu-ti iubirea, ve fi purtat catre o viata magica, a fericirii interioare, pe care altii, neimpartasind-o cu tine, nu o pot cunoaste. daca darurile iti sunt mici, recompensa iti va fi pe masura. Daca daruiesti universuri intregi, recompensa iti va fi imensa. Invata ceea ce stie magicianul si nu iti va mai parea magie. Orice rau ar fi sa-i faci altcuiva, fati-l intai tie insusi. Fa ceea ce ai visat intotdeauna , sa faci, si nu va mai ramane loc pt. regrete. Pentru orice intrebare imagineaza-ti cel mai ciudat raspuns, total opus celui la care te-ai putea astepta. Oare este valabil? Unii spun sa induri, unii spun sa slujesti, unii sa te detasezi. Dar cine iti spune sa gasesti ceea ce este cu adevarat bine pentru tine?
    Sa inveti inseamna sa descoperi ceea ce stiai deja. Sa faci inseamna sa demonstrezi ca, intr-adevar, stii. Sa-i inveti pe altii inseamna sa le amintesti ca si ei stiu, la fel de bine ca si tine. Sunteti, cu totii, invatacei, muncitori, invatatori. Fiecare persoana, intamplarile vietii tale, toate sunt cu tine pentru ca tu le-ai atras spre tine. Ceea ce alegi sa faci cu ele este treaba ta. Cel mai bine stii sa ii inveti pe ceilalti lucrurile pe care tu insuti trebuie sa le inveti cat mai bine.
    Sinele este viata, iubire, acel ceva Magnific din centrul fiintei tale. Sinele nu cunoaste limitarile impuse de spatiu-timp, la fel cum nu cunoaste tot ce inseamna griji, temeri sau credinte in viata ta. Acel ceva nu te priveste ca pe o fiinta bipeda de pe suprafata celei de-a treia planete a unui mic soare de la marginea unei micute galaxii dintr-un univers neinsemnat, inghesuit, pe o clipita, intre miliarde si miliarde de alte universuri. Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-i propria imagine si tit ofera libertatea totala de a face tot ce iti doresti, in afara sa mori. pentru a aduce ceva in viata ta, imagineaza-ti ca este deja acolo.
    Un dezastru inseamna o schimbare. este o sansa deghizata, in straie prea lungi. esti liber sa iti schimbi dimensiunea constiintei la intamplare, prin invataturi sau la vointa. Nu iti este insa permis, sa refuzi sa exprimi viata. Nu exista o problema care sa nu iti lase un dar dupa ce trece. Cauti problemele pentru ca au nevoie de darurile lor. destinul nu te forteaza sa mergi intr-o directie pe care nu vrei sa o urmezi. Tu esti cel care alege. destinul tau este in mainile tale. Esti o fiinta a luminii. ai venit din lumina, te vei intoarce in lumina; la fiecare pas te inconjoara lumina fiintei tale nelimitate.
    Imagineaza-ti universul minunat si desavarsit. Apoi fii sigur de urmatorul lucru: Sinele si l-a imaginat putin mai bine decat ai facut-o tu. Continua sa eviti problemele si nu vei fi niciodata cel care le-a depasit. Nu ti se va trimite niciodata o dorinta fara sa-ti fie daruita si puterea de a o realiza. S-ar putea insa sa fie nevoie sa depui efort pentru aceasta. Nu exista greseli. Intamplarile pe care le atragi asupra ta, oricat de neplacute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu sa inveti ceea ce trebuie sa stii. Fiecare pas pe care-l faci este necesar pentru ca tu sa ajungi la telul pe care ti-l-ai propus. Ti-ai dat propria viata ca sa ajungi cine esti astazi. A meritat? Viata EXISTA. Acolo te duci atunci cand ai nevoie de vindecare, alinare, energie, perspectiva. Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea. Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar. Motivul esential pentru care nu ai primit raspunsuri este ca nu ai pus intrebarile. Principiile se schimba greu, pe nesimtite si nu stii niciodata ca s-au schimbat pana cand, la un moment dat, ceva ce inainte era bine, acum nu mai pare a fi asa.
    Daca pentru o clipa D-zeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa, in mod categoric, as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As darui putin dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secole de lumina. As merge cand ceilalti se opresc, m-as trezi cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata de ciocolata!
    Daca D-zeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vedere tuturor nu numai corpul ci si sufletul meu. Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata n-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat, spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.Oamenilor le-as demonstra cat se inseala, crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traisca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa sa uite-n jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Spune totdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
    Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe D-zeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data, pana la infinit….
    Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, ti-as spune „te iubesc” Nu mi-as asuma , in mod prostesc gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da, de fiecare data, alta oportunitate pentru a face lucrurile bine…..dar daca cumva gresec si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!
    Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi . Cand ii vezi pe cei pe care ii iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa azi tot ce poti, deoarece, daca ziua de maine nu va mai veni. In mod sigur vei regreta ca nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut…. sarut… si ca ai fost prea ocupat pentru a le indeplini… o ultima dorinta. sa-i tii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui : imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Dopmnului puterea si intelepciunea pentru a le exprima. Arata-le prietenilor tai, cat de importanti sunt pentru tine si toate acestea AZI, pentru ca maine poate fi prea tarziu…
    • lenizamfir Foarte frumos si adevarat.
      joi, 6 mai 2010 la 07:24
  • O cupa de sampanie pt. prietenii mei

    luni, 19 aprilie 2010 la 19:18

    l. O cupa pt. sanatatea voastra pt. ca toti banii din lume nu o pot cumpara.
    2. Pentru dragostea voastra, pentru ca viata ne este data pt. iubire, nu pt. ura.
    3. Pentru norocul de a nu ne lipsi nimic in viata.
    4. Pentru visuri, pt. ca ele sa nu ne paraseasca niciodata.
    5. Pentru Curajul de-a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba…
    6. Pentru regasire.
    7. Pentru legaturile trainice ale unei familii unite.
    8. Pentru a avea succes in toate proiectele voastre.
    9.Pentru a fi pace in Lume, intre noi si in noi.
    10. In semn de recunostinta ca-am mai primit o noua zi sa fim impreuna.
    11. Pentru imaginatia voastra care-mi da siguranta ca nu veti uita nimic.
    12. Pentru lucrul cel mai de pret Binecuvantarea Cereasca pentru fiecare zi pe care o traim.
  • DECALOGUL MANIPULARII

    marţi, 5 august 2014 la 10:05

    DECALOGUL MANIPULARII
    Politica si manipularea merg mana in mana. Aflati secretele puterii politice pentru a nu va mai lasa manipulati!
    Secretele puterii politice după A.N. Chomsky Secretele puterii politice după A.N. ChomskyAvram Noam Chomsky (n. 1924) este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
    În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a guvernelor altor mari puteri. Drept care este considerat şi o personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite.
    Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit „Decalogul Chomsky”.Decalogul Chomsky:1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
    Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
    2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
    Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.
    Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.
    3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
    Pentru aceasta: Mecanismele propagandei „albe” (oficială, integral asumată de guvern), „gri” (parţial asumată) şi „negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
    4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
    Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
    5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
    Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.
    6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
    Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
    7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
    Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.
    8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
    Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
    9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
    Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.
    10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
    Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
  • Tezaurul Romaniei: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea s

    luni, 30 iunie 2014 la 10:05

    Prin anii ’60-70, cand Ceausescu il intreba pe Brejnev (prin Al. Barladeanu) despre Tezaur, rusul raspundea ca nu stie;
    – in anii ’90, o carte a lui Grigore Mihail Romascanu („Tezaurul de la Moscova&quot:) aduce prima lumina, prin prezentarea de documente franceze, care dovedeau ca Tezaurul Romaniei era o garantie pt. Romania Mare, deci asta era pretul…;
    – materialul de fata merge mai departe si arata destinatia finala a Tezaurului: Paris si Londra! Cum era de asteptat!
    Tezaurul Romaniei: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea sa le aflati
    19 februarie 2014
    Un secol de zvonuri peste o tacere de aur: soarta Tezaurului Romaniei este, probabil, unul dintre cel mai bine pastrate secrete ale istoriei secolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii in care curge mult sange decat cerneala. Insa, atat cat a spus cerneala in tratatele de pace din ragazul dintre razboaie, ar fi suficient pentru un cercetator atent ca sa reconstituie traseul aurului, cu totul neasteptat, pe care il veti regasi in cronologia din ancheta pe care am initiat-o.Studiind problema datoriei istorice a Germaniei fata de Romania de 18 miliarde de euro, am gasit in arhive o conexiune cu totul neasteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh(1875-1959) scrie in Memoriile sale „DergoldenePflug Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 7 mai 1918.Iata, raspunsul poate fi gasit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles.
    Daca ne-am afla intr-un roman de Agatha Christie, poate chiar in „Orient Express”,am exclude din start ipoteza ca cele 93.400 kg aur incarcate in vagoane intr-un decor de iarna, ar putea fi, in continuare, la Moscova. Voi demonstra, intr-o serie de articole, care completeaza si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franta.
    O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca romanii sa o cunoasca.
    Problema tezaurului a fost resapata periodic, asemeni unei povesti cu zane, adica fara vreo finalitate concreta, de politicienii Romaniei. Pentru ca suna bine. Pentru ca 90% dintre romani cred ca problema tezaurului este importanta. Pentru ca un secret nu este niciodata suficient de bine ascuns daca asupra subiectului se asterne o tacere absoluta. Pentru inceput, iata traseul cronologic al istoriei Tezaurului.23 noiembrie 1916: Capitularea Bucurestilor, Capitala Romaniei, in fata trupelor de ocupatie germana.In zilele urmatoare, Statul Major si Comandatura germana au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace.12-14 decembrie 1916: Tezaurul este incarcat, la Iasi, in vagoane, cu directia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul Romaniei (o cantitate de 93.400kg aur) detinut sub forma de lingouri, monede diverse si bijuterii.Porneste catre Moscova al doilea transport cu valorile Bancii Nationale a Romaniei din care, aur efectiv in valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg aur). In total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, in cele doua transporturi. Au disparut exact 93.540 kg de aur.
    Retineti cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regasi, cu o precizie uluitoare, in paienjenisul armistitiilor si tratatelor de pace de dupa Primul Razboi Mondial: transportata de la Moscova la Berlin si apoi in somatia Antantei catre Germania de a restitui „aurul Romaniei sau al Rusiei”.18 decembrie 1916 (1 ianuarie dupa calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, in Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupatie) este urmatorul: ei emit indefinit, pentru a plati soldele si tot restul. Pe masura ce se emite, tezaurul acopera la Berlin in marci.
    — Eu: „Dar reglementarea cu Romania?”. El (n.r. generalul Petersen, seful delegatiei germane la Bucuresti): „Vom vedea la pace”. Cu alte cuvinte, administratia germana tiparea moneda in Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul Romaniei, pe care Guvernul roman refugiat la Iasi il evacuase din tara.
    5 ianuarie 1917: Banca Nationala e pusa sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, noteaza politicianul roman. Dupa care adauga ca, Banca Nationala a fost redeschisa a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.
    5 martie 1917: O alta ordonanta a administratiei de ocupatie anunta ca Banca Nationala a fost pusa sub sechestru si inchisa pana la noi ordine. „Ordonanta vizeaza faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.
    6 martie 1917: Liderul conservator afla continutul imputernicirilor semnate de Col. Hentsch, noul sef de Stat-Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-sechestrii trebuie sa se puna in posesia Bancii Nationale; sunt autorizati sa exercite toate actiunile pe care Banca le poate exercita si sa dispuie de tot avutul Bancii”(…) Spiess crede ca germanii vor sa se puna la adapostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iasi” (http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-…).Octombrie 1917: Marea Revolutie in Rusia. Comunistii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul si angajamentul Germaniei cu intentia sa incheie Frontul din Est.
    13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotararea de a rupe relatiile diplomatice cu Romania, articolul 3 al acestei hotarari stipuland ca: „Tezaurul Romaniei, aflat in pastrare la Moscova, se declara intangibil pentru oligarhia romana”.
    3 martie 1918: Rusia si Germania semneaza Tratatul de la Brest-Litovsk, marcand astfel iesirea Rusiei din primul razboi mondial, ca sa inlature astfel de pe Frontul de Est.
    7 mai 1918: Romania semneazaTratatul de Pace de la Bucuresti, un document umilitor,dintre Romania pe de o parte si Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de alta parte. Dincolo de cedarile teritoriale impuse, Romania a cedat controlul activelor Bancii Nationale catre trupele de ocupatie germane. Din interpretarile asupra acestui tratat rezulta ca Romania ar fi renuntat la Tezaur, o data cu documentele referitoare la acesta aflate in custodia BNR. Profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti. Se pare ca Romania ar fi renuntat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-…).27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat in continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de razboi si compensari pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea si sechestrarea averii germane in Rusia. Compensarile in aur facute de Rusia in contul Germaniei se efectueaza, conform tratatului, in doua transe: prima de 42.860 kg aur si a doua de 50.676 kg aur. In total: 93.540 kg aur.Sunt singurele transe prevazute concret in tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat sa o trimita catre Berlin (circa 245.500 kg aur) si, totodata cantitatile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.
    10 septembrie 1918: se efectueaza primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin
    30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-…).11 noiembrie 1918: Armistitiul de la Compiegne marcheaza infrangerea Germaniei si anuleaza Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german si Tratatul de Pace de la Bucuresti. Conform armistitiului semnat intre Germania, Franta si Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in custodie pana la semnarea unui acord de pace. Formularea exacta din armistitiu este: „Restituirea aurului rusesc sau romanesc capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Este clar ca textul din armistitiu se refera la cele 93.536kg aur transportate de la Moscova la Berlin in septembrie (cantitate echivalenta cu cea a Tezaurului Romaniei trimis, spre pastrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-…).5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistitiului din 29 noiembrie, o cantitate formata din doua transe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536kg aur) pornesc, in doua vagoane, pe linia ferata Mainz – Saarbrücken catre caile ferate controlate de Aliati, pe riscul Guvernului francez. (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-…).
    ianuarie 1919: In memoriul delegatiei romane de la Conferinta de Pace de la Paris, se arata ca, in ce priveste chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie de despagubiri, dar dl. Danielopol considera ca faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”.23 iunie 1919: I.I.C.Bratianu se intereseaza intr-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim ministru al Frantei), ministrului francez de Finante Klotz si maresalului Foch daca aliatii au primit de la germani vreo cantitate de aur in contul Romaniei. Raspunsul ministrului francez de finante este negativ. (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Te…)

    28 iunie 1919: se semneaza Tratatul de la Versailles, iar Rusia, desi NU participa la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretentii de despagubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodata inapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin in septembrie,in baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistitiul din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-…).

    16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaste Rusia sovietica. Totodata Germania renunta conform art. 2 al tratatului la orice pretentie de despagubire impotriva Rusiei (Atentie: pretentii admise la Brest-Litowsk si anulate ulterior de Aliati) cu conditia ca nici Rusia sa nu despagubeasca tari terte pentru confiscarile si nationalizarile pe urma revolutiei din Rusia.Reamintim ca, initial, Romania a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat initial la Moscova in urma sechestrarii acestuia de catre regimul instaurat de Lenin. Dupa ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor in vigoare(Tratatul de la Versailles) sa despagubeasca Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit dupa Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunta conditionat la pretentii de despagubire din partea Rusiei pentru averile confiscate de catre Rusia tarista si bolsevica. Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc ca Rusia nu ar fi intentionat sa ne restituie tezaurul si sa se oblige din nou la plata fata de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk . Mai multi delegati ai statelor participante, printre care si Bratianu, condamna acest tratat pentru ca favorizeaza Rusia. A platit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germana cu aurul romanesc? (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-…)

    Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Maresalului Ion
    Antonescu, unul dintre cei mai inversunati adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, pana la Odessa, insa nu scoate nici un cuvant despre restituirea Tezaurului de catre Moscova.

    1956: Rusia a trimis catre autoritatile comuniste din Romania, aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnata vreodata din Tezaurul care a luat drumul Moscovei in decembrie 1916. Si, cel mai probabil, singura care mai era depozitata, la acea, data, la Moscova. Daca scadem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns initial la Moscova, in cele doua transporturi, obtinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantitatii stipulate in Acordul financiar germano-rus si cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania catre Franta, conform documentelor aferente armistitiului de la Compiegne.
    ASADAR, AURUL ROMANIEI SE AFLA IN GERMANIA!!! Nu intamplator la data de 02 octombrie 2012 Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei hotaraste: Romania NU va primi Tezaurul inapoi de la Rusia! Ei stiu de ce!!
    Hotărârea Consiliului Europei: România NU va primi TEZAURUL înapoi de la Rusia!

    ..
    Dați mai departe pentru a crea presiune pe forurile europene decidente în acest caz!

  • Cine este Klaus Werner Johannis

    miercuri, 4 iunie 2014 la 19:45

    “Justitiarul” nu este un blog,
    ci o revista de investigatii la care lucreaza mai multi jurnalisti!
    A se face diferenta intre genul acesta de presa si presa de scandal,
    fiindca noi nu scriem daca nu avem dovezi (probe).
    Daca va intereseaza subiectul
    “Iohannis Klaus Werner”,
    aveti aici linkuri spre mai multe articole acuzatoare la adresa primarului sibian,
    toate aceste materiale jurnalistice fiind insotite de documente probatorii!http://www.justitiarul.ro/jaf-imobiliar-la-sib…http://www.justitiarul.ro/este-incontestabila-…http://www.justitiarul.ro/porumbacu-a-scapat-p…http://www.justitiarul.ro/ce-nu-stie-ani-despr…
    • felicia_ghe Indiferent cum îl cheamă, nu-mi trezește niciun fel de interes și nu-mi este deloc simpatic. Cred că există un ROMÂN în stare să conducă această țară. Părerea mea? IONAHNIS = BĂSESCU!
      marţi, 10 iunie 2014 la 13:05
  • CHINA IN PREZENT SI IN VIITOR!

    vineri, 30 mai 2014 la 17:47

    CHINA IN PREZENT SI IN VIITOR!
    În viitor, China va angaja milioane de muncitori americani și
    va domina mii de comunități mici peste tot în Statele Unite.
    Achizițiile chinezesti in afacerile din SUA au stabilit anul
    trecut un nou record all-time, și este pe cale de a bate acest
    record in anul curent.
    Un exemplu este achiziționarea cu suma de 4,7 miliarde
    de dolari a firmei: ”Smithfield Foods”. Smithfield Foods este
    cel mai mare producător de carne de porc și procesor
    din lume. Dispune de facilități în 26 de state din SUA si
    are zeci de mii de angajati americani. Detine direct 460 de
    ferme și are contracte cu alte aproximativ 2.100 de ferme.
    Dar acum aceasta companie este chinezească. Ca rezultat,
    chinezii vor fi acum cel mai important angajator din zeci
    de comunități rurale în toată America.
    Din cauza deficitului nostru comercial masiv in relatia
    cu China, chinezii au de cheltuit mii de miliarde de dolari.
    si, încep acum, să-și arate muschii lor economici.
    Este important să se țină cont de faptul că, nu este nici-o
    diferență între guvernul chinez și multe corporații
    chinezesti. În 2011, 43 la suta din toate profiturile din
    China au fost produse de către companii în care guvernul
    chinez detine controlul.
    Anul trecut, o companie din China a cheltuit 2.6 miliarde
    dolari pentru a achiziționa ”AMC divertisment” unul dintre
    cele mai mari lanțuri de cinematografe din Statele Unite.
    firma chineză controlează acum mai multe vânzări de
    bilete de film decât oricare alta companie din lume.
    Dar China nu se bazeaza doar pe achiziții ca să-și extindă
    puterea sa economică. China ocupa acum poziții in multe
    domenii abandonate de economia americana. De exemplu,
    Golden Dragon Precise Copper Tube Group Inc a platit
    recent 100 milioane dolari pentru o fabrica din Thomasville,
    Alabama. Mulți din locuitorii orasului Thomasville, Alabama
    sunt acum bucurosi să aibă locuri de muncă, adaugandu-se
    la alte multe comunitati din SUA, dependente acum de China
    comunistă.
    Și ghici, unde isi mai intind radacinile companiile chinezesti?
    In Detroit.
    Companiile cu capital chinezesc investesc în
    companiile americane și in noile tehnologii de vehicule,
    vanzand totul, de la centuri de siguranță la amortizoare
    de șoc, în magazine de vânzare cu amănuntul,și angajeaza
    ingineri cu experiență și designeri într-un efort de a absorbi
    talentul și expertiza auto interna și furnizorii lor.
    Dacă ai achiziționat recent un vehicul american aproape
    sigur gasesti in el un numar mare de componente chinezesti.
    China pare deosebit de interesata în achiziționarea de resurse
    energetice in Statele Unite ale Americii. De exemplu, China face
    minerit de cărbune în munții din Tennessee. Guizhou
    Gouchuang Energy Holdings Group a cheltuit 616 milioane de
    dolari pentru a achiziționa Triple H cărbune Co în Jacksboro,
    Tennessee. La momentul respectiv, achiziția a trecut neobservata,
    dar acum un grup de conservatori din Tennessee încearca sa-i
    impiedice pe chinezi sa arunce muntii lor in aer ca sa exploateze
    carbunele.Și, destul de curând, China va putea dori să construiască
    orașe întregi in Statele Unite la fel cum acestea o fac acum
    în alte țări.
    Chiar acum China construieste un oraș, mai mare decât
    Manhattan, pe langa orasul Minsk, capitala Belarus.
    Ti-ai format o imagine? China este în creștere. Dacă te mai
    îndoiești de acest lucru, citeste si următoarele:
    # Socotind toate importurile și exporturile, China este
    acum natiunea numărul unu in tranzacționarile de pe
    întreaga planetă .
    # În general, Statele Unite au, în ultimul deceniu, un deficit
    comercial enorm cu China, care ajunge la mai mult de
    2300 miliarde de dolari .
    # China are mai multe rezerve valutare decât oricare alta tara
    de pe planeta .
    # China are în prezent cea mai mare piață de automobile noi
    din întreaga lume .
    # China produce acum de doua ori mai multe automobile
    decat Statele Unite. După ce a fost salvata de
    contribuabilii americani , GM este implicata în 11 societăți
    mixte cu companii chinezesti.
    # China este producătorul nr unu de aur din lume .
    # Uniformele pentru echipa olimpică SUA au fost făcute
    în China .
    # 85 % din toti brazii artificiali de Crăciun din întreaga lume
    sunt fabricati în China .
    # Noul turn World Trade Center din New York, are de gând să
    folosească sticlă importata din China.
    # China consumă acum mai multă energie decât Statele Unite.
    # China este acum cel mai mare producător de bunuri din
    întreaga lume.
    # China foloseste mai mult ciment decat restul lumii la un loc.
    # China este acum producător nr unu de energia solară și
    eoliană de pe întregul glob .
    # China produce acum de 3 ori mai mult de cărbune și de
    11 ori mai mult oțel decat Statele Unite.
    # China produce mai mult de 90 la sută din oferta globală de
    pământuri rare.
    # China este acum numarul unu furnizor de componente,
    care sunt critice pentru funcționarea oricărui sistem de
    apărare națională .
    # În articole de cercetare științifică, publicate, China va
    deveni nr unu in lume în foarte scurt timp.Iar acestea, aflate acum, ar putea fi doar varful
    aisbergului .
    Pentru moment, doar un sfat: învațati limba chineza.
    O să aveti nevoie de ea !
  • Medicamente care ucid

    miercuri, 30 aprilie 2014 la 00:14

    Vandute…la liber in Romania…..

    Medicamente care ucid

    Romania este, si la capitolul medicamente, un „sat fara caini”, un maidan pe care vin si se joaca cu sanatatea si viata „prostimii” sute si sute de fabricanti de medicamente, de medici si farmacisti!!! Bani sa iasa. Si ies fara numar!!! Oameni buni, daca de voi nu va intereseaza, macar copiilor vostri le puteti salva viata!!!

    Incepem acum o serie de dezvaluiri socante, unele incredibile, referitoare la medicamentele romanilor, unele dintre acestea fiind doar ale romanilor pentru ca lumea normala, tarile civilizate le-au interzis ca sa nu mai moara oamenii!!!

    Primul pe lista este „medicamentul saracului” sau celebrul Algocalmin. Piata algocalminului din Romania este estimata la peste 11 milioane de dolari anual. Pretul mic l-a transformat in calmantul nr. 1 pentru romani. Un adevarat „medicament al saracului”, spun medicii. Licenta pentru denumirea de „algocalmin” este detinuta de fosta fabrica de medicamente SICOMED. In anul 2005 cehii de la Zentiva au preluat licenta si astfel, doar datorita algocalminului le-au crescut vanzarile cu peste. 1.000 de procente. Potrivit surselor medicale, dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe baza de metamizol aduce, de departe, cele mai substantiale profituri. Din aceasta piata, au reusit sa prinda felii importante si alte companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o alta denumire.
    Algocalminul se mai numeste si algozone, si este produs de Ozone Romania . Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandarile careia suntem obligati sa tinem cont, nu a restrictionat folosirea algocalminului. Cu toate acestea, majoritatea tarilor europene l-au interzis de mai multi ani. Studiile au demostrat ca metamizolul din algocalmin poate provoca o boala fatala, numita agranulocitoza, o boala mortala care debuteaza ca o infectie supraacuta. Boala distruge celulele din maduva osoasa, altfel spus tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sangelui.
    Mai periculoase decat algocalminul, sustin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc in componenta, alaturi de metamizol, o a doua substanta activa. De departe, Piafenul (metamizol si antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul este Benalgin, un calmant pe baza de matamizol si cofeina. Ambele se vand la liber in farmaciile romanesti, fara niciun fel de restrictii. Primii care au interzis metamizolul au fost americanii, inca din 1977. Din aceeasi perioada dateaza si decizia statului sudez de interzicere a calmantului. Azi substanta din care se face”calmantul saracului” din Romania este interzisa in Danemarca, Belgia – unde trecuta la rubrica otravuri – Germania, Spania – din 1989, Olanda – incepand cu 1990, Grecia sau Irlanda. Am luat doar exemple din Europa si Statele Unite!!!
    Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent in Romania, se mai regasesc Dipyrone, Novalgin, etc., medicamente care au la baza substanta denumita noramidopirina metansulfonat si fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. In plus, pe piata romaneasca se gasesc si combinatii ce contin Scobutil Compus sau aminofenazona – Aminofenazona L, Lizadon.

    Piroxicamul si Aulinul sunt si ele pe lista neagra a Agentiei Europene a Medicamentului.
    Aulinul este un alt medicament care poate ucide si totusi este vandut la liber in farmaciile romanesti. Mai grav, Aulinul este vandut si in formele sale pentru copii (pediatrice) cu toate ca riscul este si mai mare. Aulinul este interzis in tari precum Spania, Marea Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece s-a constat ca provoca frecvent insuficienta hepatica mortala!!! Aulinul este recomandat pentru tratamentul durerii si inflamatiei asociate osteoartritelor, entorselor si luxatiilor, durerilor menstruale. Aulin se numara printre cele mai cautate si utilizate medicamente in Romania, datorita efectelor sale calmante imediate. Putini insa stiu ca substanta activa continuta de Aulin, denumita nimesulid, poate fi mortala.

    Acum poate intelegeti mai bine de ce am corelat de la bun inceput Codex Alimentarius de industria farmaceutica de pe planeta!
    Poate asa vedeti mai clar de ce miliardarii Americii si ai Europei – nu toti, ca sa nu mergem cu prostii la tribunal sau sa ne calce masina mai repede – de ce aceste „forte ale banului si raului” vor inlocuirea usturoiului, a mentei si a ceaiului de tei cu produsele minunate si clar vindecatoare ale concernelor farmaceutice!!!
    Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrareaAulinului copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeana a Medicamentului a reluat, spre analiza, nimesulidul, in vederea retragerii sale de pe teritoriul intregii Uniuni Europene. Aulinul a fost restrictionat chiar si in tara producatoare, Irlanda. Consiliul Irlandez pentru Siguranta Medicamentelor a atras atentia asupra pericolului pe care il prezinta.
    In Romania este la mare pret pentru ca sanatatea sau chiar viata copiilor nostri nu e la pret european. Daca tot vrem depopularea planetei, moartea pentru sute de milioane de oameni, de ce sa nu punem accent pe romani?

    Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu toate acestea ele continuă să fie comercializate în România!!! Suntem un vast laborator cu 20 de milioane de cobai, un loc in care se fac bani, multi bani, pe sanatatea si chiar viata „prostimii” Europei! „Prostimea”, adica ce a ajuns poporul roman in ultimii 21 de ani, este doar o bună piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise în alte state. Vreti exemple? Vreti sa ne salvam macar copiii daca pentru multi dintre noi este prea tarziu? Luati hartie si ceva de scris:
    Sprayul pentru astm Isoproterenol, comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în anii ’60 în jur de 3500 de pacienţi. Cu toate acestea el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii. Ce medici, ce interese, ce bani sunt in joc?
    Medicamentul Stilbestrola fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În România este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice. Oare medicii care prescriu astfel de „leacuri vindecatoare” sunt prosti, sunt rai sau sunt doar platiti bine?
    . În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea nou -născuţilor.
    . Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. Pentru ca la romani merge perfect ceea ce este interzis la nemti, medicamentul este în continuare prescris de medicii nostri şi se găseşte în farmacii.
    . În 1984 ziarul Daily-Mail a scris clar că medicamentul împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie şi în prezent, a condus la malformaţii foarte grave ale nou-nascutilor. Peste 50% dintre mamele care, in timpul sarcinii, au luat Roacutan, au nascut copii malformati!!! Roacutan este prescris în continuare de doctorii români.
    . Zelmac, medicament impotriva afectiunilor digestive, care se vinde in Romania la ora actuala, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piata in Germania, in aprilie 2007, desi nici macar nu fusese aprobat inca, fiind folosit ilegal de catre doctori in scopul testarii lui pentru industria farmaceutica.
    . Ketotifen, un medicament pentru tratamentul de lunga durata in astmul bronsic alergic sau cu componenta alergica, bronsita alergica si tulburari astmatice a fost scos in 2006 de pe piata in Germania , din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular si al rinichilor. In Romania se gaseste in farmacii.
    . Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piata in mai multe tari europene. In Romania se gaseste sub denumirea deHistadin, un sirop folosit in tratamentul simptomelor multor afectiuni alergice si in prevenirea si tratamentul reactiilor alergice la transfuzia de sange.
    . Methotrexat, de asemenea impotriva leucemiei, a produs tumori si a dus la anemie grava si ruperea intestinelor. In Romania este comercializat si prescris in reducerea dureriilor si a tumefactiilor articulare.
    . Mitothan, un alt medicament impotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se gaseste sub numele de Lysodren si este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale.
    . Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat in Romania .
    . Sunt foarte putini din pacate cei care au curajul, inconstienta sau posibilitatea sa spuna lucrurilor pe nume. „Afacerea” medicamentelor care „ucid lent” este una de succes: sute si sute de miliarde de dolari sau euro in fiecare an!!! Cu ceva timp in urma Dr. Scott Reuben, angajat al companiei farmaceutice Pfizer – cea care produce de exemplu „minunatia” Viagra a declanşat cel mai mare scandal de falsificare din istoria medicinei, recunoscând că, timp de 13 ani avea sarcina de a falsifica rezultatele studiilor şi cercetărilor, pentru ca produsele farmaceutice ale companei să aibă un succes mai mare pe piaţă. În calitate de colaborator al biroului de presă de la compania Pfizer , el a publicat cu duzina în reviste medicale de specialitate articole fără niciun dram de adevăr.
    Cititi si dati mai departe. Si nu le mai luati !!!

  • Fructul care vindecă canceru

    vineri, 28 martie 2014 la 22:43

    Fructul care vindecă cancerul , de 10.000 de ori mai eficient decat chimioterapia , nu se vrea ca noi să știm, deoarece în caz contrar, marile lanțuri de produse farmaceutice ar înceta să-și vândă produsele lor macabre …
    Fructe Soursop (Guanábana) sau copacul Graviola este un produs miraculos ce distruge celulele canceroase. Este de 10.000 mai puternic decât chimioterapia. De ce nu este cunoscut acest lucru? Pentru că există organizații interesate în găsirea unei versiuni sintetice, care să le permită să facă profituri fabuloase. Deci, de acum vă poteti ajuta un prieten la nevoie informandu-l că ar trebui să bea suc de soursop pentru a preveni boala. Gustul este placut. Și, desigur, nu produce efectele secundare oribile ale chimioterapiei. Și daca aveti posibilitatea nu ezitati sa plantati un arbore guava în curte. Toate partile sale nu dor fructul sunt foarte bune.Data viitoare când vrei să bei un suc, cauta soursop. Cât de mulți oameni mor în timp ce acest lucru a fost un secret bine păzit, astfel încât să nu existe riscuri pentru marile corporatii producatoare de medicamente de a-si diminua sau pierde profitul de miliarde. După cum bine știți un copac soursop este mic. Nu are nevoie de mult spațiu, este cunoscut sub numele de Graviola în Brazilia, guanabana în spaniolă, și „Soursop”, în limba engleză.Fructul este mare și dulce, pulpa albă este consumata în mod direct sau este utilizata de obicei pentru a face băuturi, serbet, dulciuri etc. Interesul aratat acestei plante se datorează efectelor sale puternic anti-cancerigene. Și, deși ii sunt atribuite mai multe proprietăți, cel mai interesant este efectul pe care îl produce asupra tumorilor .. Aceasta planta este un remediu dovedit impotriva cancerului, sau mai exact a oricarui tip de cancer . Unii susțin că este util în toate variantele de cancer.
    Se consideră, de asemenea, ca este agent anti-microbian cu un spectru larg este recomandat împotriva infecțiilor bacteriene și fungice, este eficient impotriva parazitilor interni si viermi, regleaza tensiunea arteriala, este antidepresiv, combate stresul si tulburarile nervoase.
    Sursa acestei informații este fascinanta: informatia vine de la unul dintre cei mai mari producători de medicamente din lume, care spune că, după mai mult de 20 de teste de laborator efectuate din 1970, extractele aratata ca:
    Ea distruge celulele maligne din 12 tipuri tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de san, de prostata, pulmonar și pancreas …
    Compușii acestui arbore incetineste de 10.000 de ori mai bine creșterea celulelor canceroase decat Adriamycin un produs folosit foarte des in lume in chimioterapie.
    Și ceea ce este și mai uimitor: acest tip de terapie, cu extract de Graviola, sau Soursop, distruge doar celulele canceroase maligne si nu afecteaza celulele sanatoase.Institutul de stiinte medicale, L.L.C. 819 N. Charles Street Baltimore, MD 1201
  • EFECTELE SUPARARII

    duminică, 2 martie 2014 la 23:20

    Tratament prin suflet bun

    In tratamente, medicina chineza in calcul şi factorul suflet .
    Spun chinezii căin vindecare trebuie sa participe sufletul bun .
    Medicina chinezsusţine căun om cu suflet rău nu se vindecă .
    Chinezii susţin căinima este sediul sufletului .

    Existi un punct pe corpul omenesc prin care se ajunge la suflet. Acest punct este denumit de chinezi vama sufletului şi reprezinta un punct energetic aflat la doua laturi de deget de incheietura pumnului .
    Se spune ca in acel punct a pătruns primul cui in trupul lui Iisus, atunci cănd a fost răstignit. De altfel, cu mii de ani in urmă, şi chinezii credeau intr-un singur Dumnezeu. [Şi acuma, unii mai cred!]
    (…)
    Reamintim spusa filozofiei chineze ca sediul sufletului este in inimă, dar chinezii []mai susţin că fiecare organ are un suflet, un duh . Tot de la bătrîni, mai ales babe, aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit. Cînd ma supăra ceva, din mine, ma rugam de acel organ şi – minune ! – el se calma, ce-i drept, temporar.
    Ficatul este sediul sentimentului de mînie, sediul supărării, ficatul este generalul care elaboreaza strategia, dar vezica biliaraeste organul care da curajul de a lua decizii . Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enerveaza des .
    In mod paradoxal, inima este afectata cînd sentimentul de bucurie este in exces . De altfel, componenta Yang este cea a bucuriei, iar contrariul Yin inseamna tristeţe. Dar aceste contrarii energetice se transforma unul in altul cănd ajung la limita excesului. Yang cănd atinge excesul se transformin Yin şi invers.
    Daca un om se va bucura foarte tare, va urma o perioada de tristeţe .
    Stări de mine trăite-n nenumărate dăţi, încît de pe la 45 de ani mi-am impus sa nu ma mai bucur excesiv! Ci, cu prudenţă…
    Cînd pancreasul , dar şi stomacul prezintădeficite de energie , omul acela este tot timpul ingrijorat, nemulţumit, el despica firul in patru .
    Cînd plămînul se aflăin suferinţă energetică, oamenii sunt trişti, melancolici .
    Insă rinichiul da durata vieţii . El este rezervorul de energie al organismului. In rinichi se află energia ancestrală . Părinţii lasa descendenţilor moştenirea de energie in rinichi. Cand alt organ se afla in sărăcie energetică, rinichiul ii doneaza energie .
    [De aia, te şi simţi ca „frînt de şale”, éreinté, cum ar spune frîncii, uneori, nu doar la solicitări fizice.]

    EFECTELE SUPARARII

    Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
    Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic .
    De aceea nimeni nu poate face rău altuia, făra sa plătească.

    Gandul

    Oricând aveţi gânduri negative despre o persoană, sa va rugaţi în permanenta pentru sănătatea ei.
    Când ne gândim la cineva, se creeaza instantaneu o punte energetica între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori făra sa ne dăm seama de acest lucru.
    Gândirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru.
    Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră.
    Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

    In cuplu

    Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt.
    Fiecare încearca astfel sa aiba controlul şi sa rămâna deasupra întregii situaţii.
    Când controlezi o alta fiinta îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia.
    Astfel devii vampir energetic.
    Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorea creşterii nivelului de agresivitate interioară.
    Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.
    O agresivitate subconştienta fata de bărbaţi / femei se transforma într-un program de autodistrugere.
    Cu cât este mai puternica dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre fata de ea.
    Dependenţa naşte agresivitatea, iar agresivitatea produce boala.
    Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.
    Orice expresie dură, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
    Ori de cate ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursa si intrăm în suferinţă.
    Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare fortadestructivă.
    Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.
    În dragostea omeneasca trebuie întotdeauna saexiste o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri fata de omul apropiat, cu atât mai mult creşte dependenţa de el.
    Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

    Despre problemele personale

    Sa nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru ca ele pot prelungi durata lor.
    Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre, noi ne îndepărtăm de ele.
    Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora.
    Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. sa nu căutaţi mila sau compătimiri.
    Daca aveţi o mare supărare sau tristeţe, încercaţi sa nu aduceţi sentimentele acestea acasă.
    Ieşiţi în strada cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă!
    Nu faceţi din casa dvs. o groapa de gunoi energetic.
    Daca locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-va momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-va în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea fata de iubire, rugaţi-va !

    Descarcare

    Este mai bine sa plângeţi, decât sa urâţi.
    Daca n-aţi reuşit sa va învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumuleaza în mod inevitabil.
    Atunci când plângeţi, agresiunea apăruta se distruge.

    Munca

    Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte.
    Înseamna ca supraîncărcările nu trebuie sa fie permanente şi în fiecare ocupaţie sa găsim plăcerea. Daca nu exista plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.
    Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs.
    Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa.
    Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii, cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

    Ofense

    Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el, întrucât aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepţi, urmeaza ca purificarea sufletului sa se înfăptuiasca prin boli şi nenorociri, iar daca nu eşti pregătit nici pentru aceasta, ea vine prin moarte
    Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsura sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
    Se cuvine sa iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boala gravă.

    Cum dăruieşti aşa primeşti!

    Roagă-te în permanenta ca toţi cei din jurul tău sa fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume sa fie binecuvântată. Aceasta rugăciune va iradia atât de multa iubire către întreaga lume, încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
    Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui sa fim conştienţi ca iertând, îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate.
    Sa alegi calea iertării, pentru ca numai ea desface rana încleştata în timp.

    Iertare si iubire

    O gândire sau o acţiune negative este resimţita dureros de mii de organisme.
    De aceea exista o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii), conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi noua înşine.
    De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
    …………………………………………..- ………………

    O ZI FRUMOASA SI SANATATE !

  • LEAC EGIPTEAN

    duminică, 2 martie 2014 la 18:40

    In vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care si-a luat apoi numele de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborata o reteta miraculoasa, dupa care s-a preparat o bautura numita Antica.
    Oamenii de rind ii spuneau humus, adica pamint, sol. De fapt, licoarea aparuse mai demult, in vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea era menita sa ii mentina mereu in putere pe sclavii ce construiau maretele piramide. Bautura aceasta curata bine vasele de singe si asigura o viata indelungata.
    Licoarea a fost preparata de preotii egipteni, care cunosteau tainele organismului, plantele – salbatice si cultivate – si toate virtutile acestora.
    Preotii foloseau si ei, la rindul lor, aceasta bautura pe care o preparasera, dar in doze mai mici, deoarece ei munceau mai putin decit sclavii de la piramide si, totodata, nu stateau tot timpul in soarele arzator al desertului.
    Bautura cu usturoi si lamiie
    Licoarea egipteana, care avea si rolul de a mentine si regla echilibrul vitaminelor din organism, a primit numele de Antica, de la cele doua componente: An = usturoi si Tica= lamiie. Cele doua componente asigura toata gama de efecte miraculoase ale acestei bauturi.
    Vitamina A sporeste densitatea si elasticitatea pielii, protejeaza limfa si impiedica transpiratia in exces. Usturoiul, care este bogat in vitamina A, mai contine siliciu, iar acesta are un rol important in reinnoirea maduvei osoase si hematopoeza (fabricarea de globule rosii tinere). Tot in usturoi se gaseste un element foarte rar, dar extrem de necesar – germaniul. Acesta favorizeaza formarea tesutului muscular.Prepararea miraculosului remediu
    Se folosesc patru lamii maricele, bine coapte, cu coaja subtire si trei capatini de usturoi. Lamiile se spala si se sterg, apoi se stoarce zeama intr-un vas de sticla, foarte curat (borcan). Coaja si pulpa ramase se dau prin masina de tocat si se pun intr-un alt vas (borcan). Capatinile de usturoi se curata, iar cateii se zdrobesc (ca pentru mujdei).
    Zeama lamiilor, cojile si pulpa (date prin masina) si mujdeiul de usturoi se pun toate intr-o oala emailata; dupa ce s-au amestecat bine se toarna in oala doi litri apa fiarta si racita. Oala se leaga cu o bucata de tifon pus in doua si se pune in frigider, pentru 72 de ore. Nu trebuie sa ne temem ca frigiderul va prinde miros de usturoi – lamiia il va face sa dispara.
    Dupa cele trei zile (72 de ore), continutul din vasul emailat se strecoara prin patru straturi de tifon, se pune in doua sticle de cite un litru si se inchid sticlele etans. Licoarea se va pastra la frigider.
    Administrarea acestui leac1- Se ia timp de cinci zile, de cite patru ori pe zi cite 50 ml, cu 30 minute inainte de masa.
    2- Apoi se face pauza timp de zece zile, dupa care procedura se repeta.
    3- Cura dureaza cinci luni, dupa care se face pauza timp de doua luni.Prin folosirea acestei licori se previne orice raceala, organismul are la dispozitie un excelent tonic (indeosebi primavara). Se recomanda sa fie folosit chiar si de catre persoane perfect sanatoase.
    Acest preparat poate fi considerat un remediu universal, deoarece este capabil sa vindece aproape toate afectiunile tractului gastro-intestinal si disfunctiile hepato-biliare (mai putin calculoza biliara si afectiunile de vezica biliara). Preparatul curata rinichii, dezinfecteaza caile urinare, vindeca stenocardia, restabileste inima dupa infarctul de miocard, grabeste resorbtia cicatricelor postoperatorii.
    Daca se frictioneaza cu acest decoct radacina parului si se pun chiar comprese, dispar senzatiile de mincarime si matreata. In cazul mirosului neplacut al gurii, se clateste gura cu decoct si se si inghit, 1-2 guri. Preparatul curata intestinul subtire, inlatura avitaminozele si constipatiile. De asemenea, este un remediu in scorbut si in tuberculoze .
  • ŞOCANTUL ADEVĂR DESPRE VITAMINA “D”

    joi, 27 februarie 2014 la 09:29

    De ce nu vi s-a dezvăluit adevărul despre vitamina D?

    Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar o simplă răceală.
    Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altori boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

    Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D.
    Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.

    Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universi-tăţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.”

    Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natura lNews, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman.
    Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…

    Activatorul sistemului imunitar
    Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.

    Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.

    Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

    De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţa de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

    Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în „Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).

    Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin constisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!

    Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

    Numitorul comun al afecţiunilor
    Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.

    De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.

    Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).

    Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oameniii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.

    Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

    În mod similar, FDA nu are niciun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

    La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate „în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

    Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să „gonească după un remediu” sau „să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie „vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

    Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!
    Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.

    NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

    În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis.

    Dintr-o perspectivă orientată spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are niciun sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.

    Nu puteţi împiedica vitamina D
    Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D:

    – Majoriatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.
    – Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.
    – Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.
    – Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.
    – Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.
    – Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.
    – Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America).
    – Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.
    – Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupa împotriva invaziei virale.

    Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…
    Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei.
    Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.
    Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).

    În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii precum produsele farmaceutice.

    Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

    Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur.

    Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

    Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.

    Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat.
    Totuşi, prin încercările sen. McCain de a distruge suplimentele nutriţionale ar putea într-un final izbuti.

  • Cum ii cunoşti pe oamenii fericiti

    luni, 27 ianuarie 2014 la 02:06

    Buna dimineata !
    Stiu ca suntem doar prieteni dar mereu zambesc cand primesc un comentariu de la tine !
    Te imbratisez !
    Gândurile mele bune le trimit cu drag la tine !Cella Delavrancea, care a trait 101 (102 :) ani spunea: „Pe mine m-a ferit Dumnezeu
    de trei rele: de invidie, de orgoliu, de gelozie”.Cum ii cunoşti pe oamenii fericiti1. Oamenii fericiti nu barfesc
    Singurii oameni care nu barfesc sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita. Daca esti fericit si implinit cu viata ta, de ce ti-ar mai pasa ce se intampla in viata altcuiva? Nu e nevoie sa ne ocupam vietile cu un astfel de comportament, caci acesta nu face decat sa ne portretizeze intr-un mod patatetic, ne face sa parem gelosi…2. Oamenii fericiti nu isi bat capul cu problemele altora
    Oamenii care nu reusesc sa isi vada de treburile lor, se simt, cel mai probabil, „mizerabil”. Cauta greselile altora doar ca sa se simta intr-un fel, mai bine. Acesti oameni nu prea stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante si atunci isi consuma timpul „preocupandu-se” de cele care li se intampla celorlalti.3. Oamenii fericiti nu gandesc negativ
    Exista oameni care, simtindu-se mereu neimpliniti, se plang mereu de orice, iar de cealalta parte ii avem pe oamenii fericiti care vad mereu, mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala in economia unei vieti fericite. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative!4. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi
    Pentru ca un om fericit nu are absolut nici un motiv sa fie invidios pe alti oameni. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor, care nu trebuie sa fie identice cu ale celorlalti si le pretuiesc.Ei nu se compara cu ceilalti, pentru ca sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jur si celebreaza reusitele alaturi de ei.5. Oamenii fericiti nu au nevoie de confirmarile altora
    Oamenii fericiti nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei stiu ca trebuie sa faca lucruri pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata iar, faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al evolutiei personale.6. Oamenii fericiti nu cauta razbunare
    Asta o fac pentru ca nu exista nici un motiv pentru care ne-am dori sa ne razbunam pe o alta persoana. E mai bine sa lasam lucrurile asa cum sunt, in voia legilor universale, iar noi sa ne continuam viata, fara a ne lasa coplesiti de ganduri negative si dorinta de razbunare. Singura metoda prin care poti sa te desprinzi de dorinta de razbunare este a renunta si a accepta o persoana sau o situatie, exact asa cum este.7. Oamenii fericiti nu au resentimente
    Oamenii fericiti nu au resentimente… Daca te tot gandesti la ceva care te-a marcat intr-un fel, nu faci decat sa iti amplifici suferinta interioara, iar oamenii pozitivi stiu acest lucru si in consecinta prefera sa nu se mai gandeasca la ceea ce le-ar putea face rau. Invata sa renunti! Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator.8. Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba ei dreptate
    Foarte multi oameni au tendinta de a tine cu dintii de convingerile lor, pentru ca nu isi doresc decat sa aiba doar ei dreptate. Multi nu renunta la ceea ce cred nici macar atunci cand le sunt prezentate argumente solide, astfel incat in fata unor astfel de oameni este mai bine sa nu deschizi subiecte asupra carora stii ca nu vor deloc sa reflecteze, pentru ca discutiile cu ei nu sunt decat o risipa de energie. A nu accepta si alte perspective tradeaza un ego puternic, infatuare. Este mai bine sa ne mentinem opiniile cu mult calm stiind sa ascultam argumentele celorlalti. In final, ambele parti pot fi de acord ca pot fi de acord.9. Oamenii fericiti nu au asteptari
    Una dintre cele mai mari provocari ale vietii este aceea de a-i accepta pe oameni exact asa cum sunt. Odata ce inveti ca asteptarile pe care le ai tu nu ii vor schimba pe ceilalti, viata ta va fi din ce in ce mai buna. Problemele apar atunci cand asteptarile nu se materializeaza. Asteptarile nearealiste duc de cele mai multe ori catre mari dezamagiri in legatura cu ceilalti. A nu avea asteptari te ajuta sa traiesti liber, fara presiunea imensa a preconceptiilor despre ce ar trebui sa fie o situatie, sau cum ar trebui sa fie ceilalti.

    10. Oamenii fericiti nu evita problemele pe care le au
    Atunci cand se ivesc probleme, cum este de altfel normal, in viata fiecaruia, unii oameni au tendinta de „a le ascunde sub pres”, in loc sa gaseassca metode pentru a le solutiona. A ignora problemele inseamna sa te ingropi si mai tare in sentimente de anxietate si stres.

    11. Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor si nu in exterior
    Astfel, pentru acesti oameni, fericirea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin, sau geanta de firma pe care si-au achizitionat-o. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior. Avem puterea de a da noi o conotatie lumii inconjuratoare, ceea ce este crucial pentru a ramane pozitivi. Cauta in interiorul tau pentru a gasi fericirea. Ea nu depinde de nimeni altcineva, nici de partener/a, de nimeni, nici macar de posesiunile materiale, ea depinde doar de tine! Sa isi caute fericirea in exterior este o greseala pe care o fac atat de multi oameni in viata lor!

    12. Oamenii fericiti nu se gandesc atat de mult la probleme
    Sa te gandesti necontenit la ceva care iti cauzeaza un incovenient nu este cea mai buna solutie. De multe ori, modul in care supra-exageram o problema cauzeaza si dispute, certuri intre oameni. Nu prea avem beneficii din acest obicei al exagerarii unei situatii. Cu cat analizam mai tare, cu atat avem tendinta de a deveni mai negativi, mai anxiosi, iar solutia va intarzia sa apara. Este mai bine sa tratam totul cu mai multa detasare si incredere in viata, ca totul este si va fi bine.

    13. Oamenii fericiti nu traiesc in trecut
    Trecutul este trecut dintr-un bun motiv. Chiar nu avem de ce sa ramanem acolo, agatati mintal, de vreme ce el nu poate fi schimbat. Persoanele fericite au facut pace cu trecutul lor, sau se afla pe acest drum, traind cu intensitate tot ceea ce le ofera prezentul si creaindu-si un viitor asa cum si-l doresc. In mod activ ei incearca sa obtina tot ce este mai frumos in vietile lor.

    14. Oamenii fericiti nu urmeaza turma
    Increderea in ei insisi, in tot ceea ce isi doresc este esentiala pentru acesti oameni. Ei sunt atat de increzatori in valorile pe care le au incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.

    15. Oamenii fericiti nu iau totul personal
    Si, in final. dar nu lipsit de importanta, este faptul ca oamenii fericiti nu iau ceea ce li se spune, personal. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor. Asculta cu atentie ce au ceilalti sa le transmita, fie ca este „de bine”, fie ca este o critica. Unii oameni traiesc chiar mici drame neintelegand un mesaj exact asa cum a fost transmis, ceea ce nu este tocmai bine pentru starea lor emotionala. De fapt, noi avem controlul asupra modului cum interpretam lucrurile. Gandeste-te cat de mult ai de castigat atunci cand privesti o perspectiva noua asupra unei situatii ,decat daca ai fi privit doar prin propriii ochi.

    Motto
    Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam.

  • De luat aminte.

    sâmbătă, 12 octombrie 2013 la 10:09

    Va rog sa cititi cu mare atentie!!!! Pana la capat. Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii demetri cubi de nămol plin de cianuri*Ruperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la *Certej*:valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime. Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere *Certej*, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de *30 octombrie 1971* cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.

    În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se
    menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de
    oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu
    30 de camere şi patru locuinţe individuale.

    Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu
    fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri,
    ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi
    prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de
    persoane. Filmul tragediei de la *Certej* este povestit astăzi de
    supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.
    *Certej, locul care a întâlnit moartea- O dimineaţă de toamnă – 30
    octombrie 1971*
    Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu
    departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimineaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vârfurile brazilor.
    *Totul a început în tăcere*
    Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil.
    O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogolea cu o viteză incredibilă.
    Brazii s-au în doit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era
    un suflu distrugător, ca al unei explozii. Primele case au fost
    spulberate. Şi, imediat, au început să bubuie ferestrele celorlalte şi să
    zboare acoperi şurile. Acel suflu gigantic arunca în aer animale, maşini,
    mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de uragan. Apoi a urmat o secundă
    de linişte.
    Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar
    să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colosală, pe care instinctul ţi-o
    dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să
    reacţioneze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau
    să meargă la fereastră, să vadă ce se întâmplă. În negura malefică a acelei
    dimineţi, întunericul plin de ceţuri sfâşiate era com plice cu moartea:
    trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga
    vale a *Certejului*. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie
    blocuri, case, grădini. Toate au fost făcute una cu pământul, în doar
    câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar
    trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se
    prăbuşeau cu sunet înfundat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte.
    Apoi, când masa aceea nea gră şi diformă a acoperit totul, au urmat iarăşi
    câteva clipe de linişte totală.
    Şi abia apoi au izbucnit urletele. Strigăte de ajutor, strigăte disperate,
    ridicându-se de pe întreaga vale, din stratul de nămol.
    Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au
    început alte stri-găte, care anunţau catastrofa:
    *”S-a rupt barajul!”*
    S-a rupt barajul ! Întregul steril rezultat din tratarea cu cianuri a
    minereului aurifer era depus într-un lac artificial şi zidul barajului
    cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, *Certejul* nu era o simplă
    localitate din Apuseni, era o colonie minieră veche, unde se extrăgea şi se
    prelucra minereul aurifer. Tot sterilul rezultat din tratarea minereului cu
    cianură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a
    răzbunat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scormonit, otrăvit.
    În acea zi fatidică de 30 octombrie 1971, până la prânz erau deja aliniate,
    pe podeaua căminului cultural din *Certej*, 21 de cadavre. Bătrâni, copii,
    soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în valul de steril, ce îi mumificase
    instantaneu.
    Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, penru că cianura din steril le
    topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.
    *Bilanţul:* 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase,
    şapte case şi 24 de gospodării distruse total. Numărul decedaţilor a fost
    numărul cadavrelor găsite. Nu s-a spus nimic despre cei dispă ruţi, adică
    despre cei ce nu au mai fost găsiţi în halda de steril revărsată. Ei zac
    probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, *valea
    Certejului*.
    Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult .
    Din fericire, au existat şi câţiva supravieţuitori. *Domnul Mîrza* îşi
    aminteşte acele zile de teroare:
    „Am participat la salvarea oameni lor. Era foarte dificil, din cauză că
    sterilul, mâlul acela gros care se revăr sase, în anumite locuri era destul
    de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un
    nisip mişcător care te înghiţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din
    cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pentru salvarea
    oamenilor s-au improvizat podeţe de scânduri pe care mergeam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bucată de zid
    rămasă în picioare. A fost o tragedie”.
    *Sorin Chirla* este un alt supravieţuitor al dezastrului de la Certej. Pe
    atunci avea doar câţiva anişori:
    „Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt
    a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu.
    Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi
    fratele meu au fost în acea ju mătate de casă spulberată şi nu au
    supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat
    acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o
    tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.
    Anchetarea catastrofei de la Certej Autorităţile comuniste de la acea vreme
    au declarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să
    recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat
    imediat cercetările pentru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus
    sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decantare. Însă probele nu au
    arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a
    discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de
    sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul sterilului depozitat: în
    anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi
    declanşat alunecarea. Nimic însă nu a fost clar, nicio cauză nu a fost
    stabilită cu exactitate.
    Clară a fost însă ca tastrofa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi
    striviţi în somn de o haldă uriaşă de steril.
    *Dosarul-anchetei-de-la-Certej-1971. Anchetarea catastrofei de la Certej*
    În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul
    mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri,
    localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în
    prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele
    au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate
    de nămol. Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii,
    femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de la
    *jumătate de metru* în jurul sediului administrativ al minei, la *28-30 de
    centimetri*pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.
    *MARTOR: Toate cadavrele erau găsite goale*
    Erau -7 (şapte grade minus) în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă. Ioan
    Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de
    militari din mâl erau goale.
    „Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a
    ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau
    goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de
    steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la
    faţa locului. „Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl
    cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai
    aceeaşi soartă.”- spune Ioan Ghirla.
    „*Domnii sunt de la companie*”, îmi spune în şoaptă o chelneriţă în vârstă
    de la una dintre cârciumile Certejului şi se uită la mine cu înţeles.
    „*Domnii*” sunt nişte zdrahoni care stau relaxaţi, fiecare cu câte o bere
    în faţă, discutând cu voce tare şi atitudine de stăpâni ai locului. Sunt
    îmbrăcaţi bine şi maşina de teren parcată în faţă e a lor. La masa de lângă
    ei, doi bărbaţi trecuţi de a doua tinereţe împart o bere trecându-şi de la
    unul la altul sticla. Sunt îmbrăcaţi terfelogit şi unul din ei îl întreabă
    periodic pe celălalt: „*Şi zici că n-ai o ţigară?*”.
    Altădată, era o colonie minieră prosperă. Veneau aici să se angajeze
    muncitori din toată ţara , pentru că munca era grea, dar şi salariile erau
    pe măsură. Se dădeau locuri de cazare şi exista o cantină.
    Acum, peste Certej s-a lăsat lepra sărăciei, muşcând viguros din tot ceea
    ce odinioară era înfloritor. Blocurile muncitorilor arată ca nişte
    ghetouri, vechiul magazin universal s-a închis, mina nu mai funcţionează şi
    fostul sediu arată exact ca în urmă cu 40 de ani. Toate sunt învăluite în
    aerul comunist al anilor ’80, la care se adaugă femeile şi bărbaţii şomeri,
    ce stau pe la câte un colţ de stradă, bârfind mărunt. Sunt îmbrăcaţi
    jerpelit şi parcă tot aşteaptă ceva, cu un licăr de speranţă în privire,
    ca o luminiţă gata să se stingă. Lângă fosta clădire de birouri este
    statuia unui miner. Ros de timp, minerul-statuie este ciung de o mână şi
    pare cu adevărat simbolul minerilor din Certejul de astăzi. Mai departe de
    cartierul de blocuri sunt şi case, unele dintre ele îngrijite. Cine a avut
    şansa unei case cu grădină acum o duce mai bine un pic.
    În rest, Certejul s-a depopulat masiv: unii au plecat să facă bani în altă
    parte, alţii au plecat tocmai pentru că au făcut bani aici. Pentru că
    singurele afaceri care mai merg sunt cele cu „*Compania*”, adică cu
    canadienii de la *Eldorado Gold Corpora-tion*,care deţin 80% din Deva Gold SA. Această companie a cumpărat drepturile de exploatare ale fostei mine şi s-a apucat de investiţii.
    La fel ca la Roşia Montană , în primul rând au cumpărat de la oameni
    terenuri şi case, acolo unde au ştiut că în adâncuri aşteaptă să fie scos
    la suprafaţă aurul. Mult aur. Au fost oameni care şi-au vândut pământurile
    sau casele la preţuri exorbitante. *Satul Bocşa Mare* a fost cumpărat în
    totalitate. În *Bocşa Mică*, doar doi oameni mai deţin pământ.
    Aşa s-au cumpărat suprafeţe impresionante de către *Eldorado.* Speranţa
    celor ce au rămas este să se pornească odată exploatarea, ca să aibă un loc
    de muncă. Ca şi cum niciodată Certejul nu ar fi suferit cea mai mare
    catastrofă din România. Ca şi cum nicio dată aici nimic nu s-ar fi
    întâmplat. Ca şi cum nu familiile şi prietenii şi rudele lor au fost scoase
    din sterilul cu cianură. Sărăcia şi dorinţa unui viitor pentru ei şi pentru
    copii îi fac pe oameni să uite ceea ce s-a întâmplat. Aşteaptă cu toţii să
    se împlinească promisiunile de bunăstare ale „*Companiei*” visând la ziua
    când Certejul va deveni el însuşi un adevărat *Eldorado*.
    În ciuda dezastrului din 1971, „*compania Eldorado*” vrea să facă un alt
    iaz pentru decantare, mai mare şi mai sus, în munte. Peste 180 de hectare
    de pădure de frişate, doi munţi raşi în totalitate şi un lac de acumulare
    pentru cianurile folosite la extragerea aurului, de 63 de hectare. O idee
    despre cum va arăta locul poţi să îţi faci vizitând, la marginea satului,
    cariera, locul de unde deja s-a extras minereu prin decopertare. Câteva
    utilaje forează şi acum non-stop, supravegheate de oameni în pelerine
    galbene.
    Peisajul este însă unul selenar. Acesta este preţul de plătit pentru doar
    16 ani de viaţă mai uşoară.
    Va rezista de data aceasta barajul?
    Cândva, pe aici, se plimba Avram Iancu. Nu departe, la Săcărâmb, s-a
    întâlnit cu Laszlo Kossuth, plănuind renaşterea naţiei române.

  • Iertare Doamne

    sâmbătă, 12 octombrie 2013 la 09:57

    IERTARE , DOAMNE …!

    Stam toti la rand pentru iertare,
    Caci pentru ce-am facut, platim.
    E legea firii, scrisa-n astre
    Si nu avem cum sa fugim.

    Mintim de cand deschidem ochii…
    „Ce faci? Ti-e bine ?” „Da,mersi !”
    Dar inima-nauntru zbiara ,
    Nimeni n-o poate auzi .

    Lovim in altii cu putere
    Si mii de scuze tot gasim…
    Uitam ca vine si rasplata
    Si nu avem cum sa fugim.

    Tacuti, in rand , dorim iertare,
    Si-am vrea s-o luam de la-nceput…
    Dar Dumnezeu cum reuseste
    Sa ierte tot ce am facut?…

    Noi stim ca El e bun si mare,
    Si mai speram ca va ierta,
    Din toti ce sunt, doar jumatate
    Sau chiar pe toti ,dac-ar putea…

    Iertare,Doamne ! Mare-i randul
    Cu pacatosii care vin…
    Nimeni n-a luat nimic din viata,
    Decat pe propriul sau destin.

    Si-ncepi sa-l iei pe fiecare,
    La rand , cum faci de obicei…
    Rasplata nu stiu care este,
    Caci inca nu sunt printre ei.

    Dar va veni si a mea vreme,
    Si tot la fel se va-ntampla…
    Voi lasa tot in asta lume,
    Si voi veni in fata Ta..

    Voi sta la rand pentru rasplata,
    Si in genunchi ma voi cai …
    Ma rog la Tine astazi ,Doamne ,
    Iertarea sa o pot primi…
    In viata vesnica e pace,
    Si linistea , mi-o voi gasi…

  • Detalii incendiare apar în dosarul “Roșia Montană”

    sâmbătă, 12 octombrie 2013 la 09:54

    Detalii incendiare apar în dosarul “Roșia Montană”
    Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională
    Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare pentru Cotidianul.ro cu referire la dosarul “Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca ca procuror militar în secţia parchetelor militare.
    În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.
    Informațiile din dosarul “Rosia Montană ”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:
    „Asasinii economici” ai Roşiei Montane
    Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.
    Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC
    În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.
    Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.
    Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană .
    Ce am constatat, domnule?
    Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş
    Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.
    Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.
    Roşia Montană , afacere de aventurier, nu proiectAcest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.
    Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.
    Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril
    Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şiRegia Cuprului şi Aurului Deva.
    La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…
    Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!
    Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.
    C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources
    Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţăreexploatarea haldelor de steril, domnule!
    Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată…
    Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM…
    Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.
    La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!
    Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…
    Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare.
    Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertizăMai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia . Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.
    Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.
    Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.
    După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:
    ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia !”
    – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.
    Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.
    De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
    Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.
    Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.
    Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!
    Şi-acum ţineţi-vă bine!
    E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană . Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.
    Cam aşa ceva…
    Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:
    “Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.
    Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.
    80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?
    80% din mina Roşia Montană , din Întreprinderea Minieră Roşia Montană , ăsta este obiectul contractului.
    Au mărit perimetrul minei de câteva ori
    Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².
    De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
    Suspiciune de fraudă bursierăFrauda bursieră – delict federal
    Deci ei au listat la bursă o fantomă…
    Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.
    Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.
    În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.
    Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.
    Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.
    Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia
    A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.
    Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO
    Nu dai aurul, nu intri în NATO
    Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…
    Găsisem o fraudă uriaşă.
    Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.
    M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.
    Domnul Joiţa Tănase îmi spune:
    ”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.
    Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.
    „Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”,
    – mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.
    N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.
    Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…
    „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.
    Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!
    Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!
    Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?
    Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.
    „Acoperire” la nivel înalt…
    Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.
    Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
    În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!
    În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…
    Suntem în război, domnule colonel?
    În primul rând vreau să vă spun un lucru.
    Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România.
    Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.
    – Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea.
    Sursă: Cotidianul.ro
  • Tablitele cerate de la Rosia Montana

    sâmbătă, 5 octombrie 2013 la 18:29

    Tablitele cerate de la Rosia Montana

    Muntele Cetate din Rosia Montana . Lucrari miniere daco-romane facute cu focul sau apa, distruse prin exploatare, incepand cu anul 1970

    File de istorie dacica nebagate in seama

    Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si „autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni „quia se litteras scire negavit” – „nu stia a scrie literele” -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate de daci. Rosia Montana , dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii, in cartea „Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la tipografia Ion C. Vacarescu.

    Contracte in limba latina vulgara

    La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena , Berlin .
    Tablitele cerate de la Rosia Montana
    Facsimile dupa Tripticul unei table cerate

    Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre „proprietari” de mine romani si „arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor „gauri de mina”. Am pus in ghilimele „proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: „Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac?
    In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana .

    Ascunse in subterane

    Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de aur de la Rosia.
    Tablitele cerate de la Rosia Montana

    Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice.
    Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.

    Falsificarea grosolana
    Tablitele cerate de la Rosia Montana

    G. Popa-Lisseanu scrie in „Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a unor tablite: „Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au aparut numele mai multor „eroi” din migratiunea huno-ungarica”, asa-zisi sclavi adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in „Journal des Savants”, niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta.

    Ciudateniile lingvistice

    Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte.
    Tablitele cerate de la Rosia Montana

    Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii „quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa scrie literele). O „ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea „oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau „oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma „autohtona”, „siesi”, scrisa „sies” sau „sues”. Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara „SVI MI PIE”, „al meu, patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a „latinizat”? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor (vezi foto). Acesta este incadrat de cuvintele „IM” si „PIO”, „patriarhul imortales, nemuritor”. Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa „Origini”, ne spune ca „limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus”. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: „Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”. Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza „greselile gramaticale” din texte.

    Protagonistii contractelor

    Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca „gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre „arendasi” erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in „vicus Pirustarum”. Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de „Dasius Verzonis”, care „pirusta e”. In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate presupune ca cele doua „neamuri” se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt „barbare”, originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!

    Afaceri dubioase

    Istoricii sustin ca minele „romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin „procuratori aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de „particulari” romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc „gropi de aur”. Intregul personal al minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta. Si de ce au fost „ingropate” tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau „furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de „gropi” aurifere, fie ca „scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.

    Monumente unice
    Tablitele cerate de la Rosia Montana
    Stela inchinata zeului Ianus

    Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la „Centre National de la Recherche Scientifique”, de la „Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH)” si de la Universitatea „Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. „Rosia Montana Gold Corporation”. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele „Alburnus Maior” I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o „structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si castella”. Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. „Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana : banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton triunghiular la mijloc”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca „ceramica romana atipica” este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul.

    Dacii, initiatorii exploatarii in subteran

    Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: „In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi datari dacice”.
    Tablitele cerate de la Rosia Montana
    Inscriptie pe un topor

    In capitolul „Retelele miniere antice” din volumul I „Alburnus Maior” se propune in repetate randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care cercetatorii francezi le banuiau „si mai interesante” decat cele cercetate. „Sectorul Habad este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii”. Aveau si de ce sa recomande acest lucru. „Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana , atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica”. Recomandam aceste volume si „academicienilor” care sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!

  • 25 Pași simpli pentru a evita boala Alzheimer

    sâmbătă, 5 octombrie 2013 la 16:48

    25 Pași simpli pentru a evita boala Alzheimer

    Alzheimer induce frica în fiecare dintre noi. Gandul de a-ți pierde mințile pe măsură ce îmbătrânim este terifiant și situația etse agravată de faptul că – până acum – se știa că sunt puținemijloacele prin care putem întârzia sau evita boala Alzheimer, cea mai răspândită formă a demenței.

    Totuși, cercetările au identificat o mulțime de factori care pot crește sau scădea riscul de a contracta boala Alzheimer. Urmând sugestiile de mai jos se poate diminua șansa de a contracta boala:

    1. Verificați glezna
    Circulația săracăa sângelui în talpa piciorului este un semn că există tulburări în creier cu un accident cerebral și demență. Teoria este că sănătatea veselor sanguine este aceeași în tot corpul. Gradul de sclerozare a arterelor și fluxul sanguine la nivelul talpilor poate sugera arteroscleroza vaselor de sânge cerebrale. Cereți doctorului un test pentru stabilirea indexului gleznă-brațe (ABI = ankle-brachial index), care necesită un aparat cu ultrasunete și o brățară pentru măsurat tensiunea, care compară tensiunea la nivelul gleznei cu cea la nivelul brațului. Pentru a rezolva orice dezechilibru al fluxului sanguine, doctorul personal poate sugera intensificarea exercițiilor fizice sau o schimbare a dietei sau medicației.

    2. Alimente poternic antioxidante
    Anumite alimente infuzează creierul cu antioxidanți ce pot încetini declinul memoriei și contribuie la prevenirea bolii Alzheimer. Toate fructele și legumele sunt bune, dar în capul listei se află: murele, boabele de soc, stafidele, afinele și coacăzele negre.

    3. Evitați grăsimile rele
    Tipul de grăsimi pe care le consumați influențează funcționarea creierului în bine sau în rău. Feriți-vă de grăsimile saturate care sufocă celulele creierului și le face ineficiente. Cumpărați produse lactate (lapte, brânză, înghețată) cu conținut de grăsimi scăzut. Renuțați la alimentele prăjite.

    4. Stimulați creșterea creierului
    Creierul începe să se reducă în volum odată ce se atinge vârsta de 30 sau 40 de ani, astfel încât efortul de învățare sporește. Totuși, cercetătorii cred acum ca dimensiunea creierului poate fi sporită prin actul de învățare. Încercați să studiați, să învățați lucruri noi sau – pentru stimulare – de a lărgi cercul prietenilor.

    5. Prajituri cu ciocolată
    Cacaoa, principalul ingredient al ciocolatei, are cantități imense de antioxidanți, numiți flavonide, care au puternice proprietăți protectoare pentru inimă și creier. Cand se bea cacao se intensifică fluxul sanguine către creier. Pudra de cacao are de două ori mai multe flavonide ca ciocolata cu lapte. Ciocolata albă nu le conține deloc.

    6. Prezența estrogenilor
    Șaizecișiopt (68)% dintre pacienții cu Alzheimer sunt femei; este posibil ca la mijlocul vieții ele pierd protecția hormonului estrogen care susține memoria. Dacă medical dvs. nu va spune altfel, începeți imediat să luați estrogen în perioada instalării menopauzei. Orice întârziere Duce la riscul confruntării cu demnță și accident vascular cerebral.

    7. Creșteți colesterolul bun
    Este bine-cunoscut că o valoare crescută a colesterolului bun de tip HDL protejeajă contra bolilor cardiac. Dar, de asemenea, poate să va salveze și creierul. Cercetătorii pretend că acest tip de colesterol blochează substanțele ce tind a se depune și distrug celulele creierului și acționează ca un anti-inflamator ce încetinește degradarea creierului. Metodele de sporire a colesterolului bun include exercițiile fizice, consumul moderat de alcool și scăderea greutății.

    8. Navigați pe Internet
    Navigarea pe Internet în cautarea unor informații poate stimula creierul îmbătrânit mai mult decât o face cititul unei cărți. Înregistrări ale activității cerebrale arată că navigatorii experimentați prezintă de două ori mai multe impulsuri ale activității cerebrale decât începătorii. Conectați-vă la Internet pentru căutarea de informații, achiziționarea de bunuri sau pentru jocuri. Deși nu se știe cât de mult va ajuta creierului dvs., este oricum de preferat în locul unei navigări pasive.

    9. Gena ApoE4
    Un sfert (1/4) dintre voi, care citiți acest document deține o specifică bombă genetic cu temporizare, iar aceasta vă face de 3-10 ori mai susceptibili de a contracta o târzie boală Alzheimer. Gena se numește Apolopiproteină E4. Dacă moșteniți o singură versiune de ApoE4 de la unul din părinți, riscul dvs. de a căpăta Alzheimer este de trei ori mai mare. Dacă moșteniți a doză dublă de la ambii părinți, riscul crește de 10 ori. Cereți doctorului dvs. un test ADN pentru a vi se identifica genotipul ApoE4.

    10. Spuneți DA cafelei
    Cafeaua se dovedește a fi un tonic al creierului aflat în process de îmbătrânire. Este un anti-inflamator, contribuie la blocarea efectelor pe care colesterolul le are asupra creierului și reduce riscurile accidentelor cerebrale, depresiei și diabetului, care toate facilitează demența. are un mare conținut de antioxidanți și cafeină, care stopează moartea neuronilor și ameliorează diabetul, hipertensiunea și accidentele cerebrale care conduc la demență. Pentru majoritatea oamenilor, un consum de cafea zilnic moderat, de 2-4 cești, nu este rău și poate fi util.

    11. Pericolul unei greutății scăzute
    Peste vârsta de 60 de ani, pierderea nemotivată de greutate poate fi un semn al bolii Alzheimer. Un studiu a arătat că femeile care au această boală au început să piardă din greutate cu cel puțin 10 ani înainte de diagnosticarea demenței. Dintre femeile care o aceeași greutate, cele care început să dezvolte demență au slăbit în decursul a trei decenii și atunci când au fost diagnosticate aveau cu circa 6 kg mai puțin decât cele care nu prezentau Alzheimer. Dacă aveți peste 60 de ani și prezentați o inexplicabilă pierdere în greutate adresați-va medicului dvs.

    12. Beți vin
    Un pahar de vin pe zi poate întârzia demența. Cercetările arată că vinul este un anti-inflamator și crește colesterolul bun, ceea ce ajută la preîntâmpinarea demenței. Antioxidanții puternici din vinul roșu conferă acestuia proprietăți anti-demență. Astfel de antioxidanți relaxează arterele, dilată vasele sanguine și sporesc debitul sanguine, ceea ce stimulează procesele cognitive.
    13. Cunoașteți care sunt primele semnale
    Problemele de memorie nu sunt primul semnal de alarmă. Puteți constata un declin în aprecierea distanței, de exemplu puteți dori să apucați un pahar, dar eșuați în a-l apuca. Sau puteți aprecia greșit distanța atunci când traversați strada.
    Rezolvând un joc de puzzle sau citind o hartă pot, de asemenea, să vă producă probleme. Pierderea simțului mirosului poate fi, de asemenea, un semnal de alarmă. La fel, punerea în mod repetat a aceleiași întrebări sau depunerea în locuri improprii a lucrurilor personale (de exemplu, punerea cheilor în frigider). Acordați atenție problemelor de memorie, întrucât cu cât sunt identificate mai devreme semnalele de alarmă, cu atât pot fi mai eficiente modificările de stil de viață sau de medicație.

    14. Dieta mediteraneană
    Indiferent de regiunea în care trăiți, dieta mediteraneană poate feri creierul dvs. de dteriorarea memoriei și demență. Studiile arată în mod systematic că mâncarea din Grecia, Italia și Liban este realmente o hrană pentru creier. Urmând această dietă – bogată în legume cu frunze verzi, pește, fructe, nuci, legume, ulei de măsline și puțin vin – poate reduce la jumătate riscul de boală Alzheimer. Decât să depindeți de un singur aliment sau de puține substanțe nutrient, dieta propusă este un meniu bogat în elemente complexe benefice pentru creier, ce includ un set de antioxidanți ce apără celulele cerebrale de deteriorarea oxidantă.

    15. Obezitatea la vârsta medie
    Creierul dvs. este sensibil la grăsimea dvs. Un studiu a arătat că persoanelșe obese au cu 8% mai puțin țesut cerebral, iar persoanele supraponderale au cu 4% mai puțin țesut cerebral decât persoanele cu greutate normal. Crește astfel alarmant riscul de Alzheimer. În plus, scăderea volumului creierului se produce în zone ce reprezintă ținte ale bolii Alzheimer și care sunt critice pentru planificare, memoria pe termen lung, atenție și funcții de execuție și de control al mișcărilor. Sesizați chiar de la apariție semnele de creștere a greutății, încă din tinerețe sau la vârstă mijlocie. În mod ciudat, obezitatea după vârsta de 70 de ani nu sporește riscul de Alzheimer, dar asta nu înseamnă că putem neglija exercițiul fizic, cel mai bun mod de stimulare a funcției cognitive și de întârziere a apariției bolii Alzheimer la orice vârstă.

    16. Asigurați-vă un bun somn de noapte
    Lipsa de somn este toxică pentru celulele creierului. Somnul are surprinzătoare puteri de protejare a creierului contra pierderilor de memorie ți bolii Alzheimer. Este un mijloc minunat de manipulare a nivelurilor temutei toxine cerebrale peptide beta-amiloidă, primul agent instigator al bolii Alzheimer, care conform cercetărilor conduce la accelerarea riscului apariției bolii. Cercetările au arătat, de asemenea, că un somn în medie de 5 ore sau mai puțin în timpul nopții este corelat cu o mare creștere a grăsimii visceral abdominal, care poate conduce la diabet și obezitate și în final la Alzheimer. Recurgeți la perioade scurte de somn (ațipiri) și la tratamente în caz de insomnii.

    17. Asigurați-vă un larg cerc social
    Studiind creierul unei femei de 90 de ani care este foarte social care a decedat din caza bolii Alzheimer, cercetătări din Chicago au descoperit că o largă rețea de socializare i-au asigurat o mare ”rezervă cognitivă” care a permis creierului ei să nu ăși dea seama că suferă de Alzheimer. De ce se întâmplă așa este un mister, dar interacțiunea cu prietenii și cu familia pare să crească eficiența creierului. El își formează rute de comunicare alternative, care șuntează conexiunile deteriorate de boala Alzheimer. Deci întâlniți-vă adesea cu familia și prietenii și extindeți-vă rețeaua social. Cu cât este mai puternică rezerva creierului, pe care o construiți în decursul vieții, cu atât este mai probabil ca să restrângeți simptomele bolii Alzheimer.

    18. Rezolvați stresul
    Când sunteți stresat, corpul eliberează hormone denumiți corticosteroizi, care vă salvează în caz de criză. Dar reacțiile unui stress persistent declanșate de evenimente zilnice – cum ar fi frustrarea locului de muncă, problemele de traffic sau cele finaciare – pot fi periculoase. În timp acest stres poate distruge celulele creierului și suprima creșterea unora noi, astfel încât volumul creierului se restrânge. Evenimente traumatizante bruște – moartea cuiva drag sau un eveniment de schimbare majoră a stilului de viața cum ar fi pensionarea – pot conduce la un sever stress psihologic care precede demența. Rețineți faptul că stresul cronic poate spori vulnerabilitatea persoanelor vârstnice în ceea ce privește deteriorarea memoriei și demența. Căutați sfaturi profesioniste. Antidepresivele, sfaturile, tehnicile de relaxare și alte forme de terapie pot limita pierderea de memorie cauzată de stress, în cazul încare se iau măsuri din timp.

    19. Atenție la dantură
    Gingii deteriorate pot să vă otrăvească creierul. Persoanele cu boli de dantură și gingii tind să prezinte rezultate scăzute la teste de memorie și cognitive, conform cercetătorilor din USA din domeniul stomatologiei, care au descoperit că infecția responsabilă de bolile gingivale eliberează produse colaterale ce migrază spre zonele din creier implicate în pierderea de memorie.
    În consecință, perierea danturii, folosirea firelor dentare și prevenirea bolilor gingivale pot ajuta la menținerea sănătății gingiilor și a dinților, dar și a acuității memoriei. Un alt studio a arătat că persoanele în vârstă cu cele mai severe gingivite (inflamării ale gingiilor) prezentau de 2-3 ori mai mukte semen de deteriorare a memoriei și cunoașterii, decât cei cu forme discrete ale gingivitei.

    20. Asigurați-vă suficientă vitamină B12
    Pe măsură ce înaintați în vârstă nivelul sanguine al vitaminei B12 scade și șansa de suferi de Alzheimer crește. Abilitatea dvs. de a absorbi această vitamin din alimente scade cam la vârsta mijlocie, când se decide stadiul de deteriorare ulterioară a creierului.
    Cercetărtori de la Oxford University au descoperit ca un creier care funcționează cu un conținut de vitamină B12 redus, de fapt își reduce volumul, iar o deficiență a acesteia poate duce la atrofierea creierului prin fragmentarea mielinei, scutul de protecție cu conținut gras din jurul neuronilor. Se poate ajunge și la declanșarea de inflamații, un alt factor de distrugere a celulelor creierului. După vârsta de 40 de ani trebuie să se administreze zilnic 500-1000 milicentigrame de vitamină B12. Dacă la dvs. sau la un membru în vârstă al familiei apare o inexplicabilă scădere a memoriei, oboseală sau semen de demență, trebuie neaparat să se verifice de către doctorul dvs. a posibilei deficiențe a vitaminei B12.
    Evitați și refuzați plombarea dinților cu combinații ce conțin mercur.

    21. Oțet la orice
    Există largi evidențe că oțetul scade factorii de risc ce pot conduce la scăderea memoriei, respective glicemia mare, rezistența la insulin, diabetul și pre-diabetul și creșterea în greutate. Cercetători din Phoenix ( Arizona ) au observant în cadrul studiilor pe oameni și animale că elementele acide potențează efectele de acădere a glicemiei. Studiile au arătat, de asemenea, că ele pot ține în frâu aăpetitul și consumul de alimente, prevenind astfel creșterea în greutate și obezitatea, acestea fiind associate cu diabetul, demența accelerată și pierderea memoriei.
    Apelați la oțet, adăugați-l la salate, consumați-l cu lingura, chiar adăugați-l la un pahar de apă de băut. Orice tip de oțet este bine-venit.

    22. Verificați-vă ochii
    Dacă vă păstrați o vedere bună sau excelentă pe măsură ce înaintați în vârstă șansele dvs. de a suferi de demență scade cu un surprinzător procentaj de 63%. Iar dacă vederea este slabă, simpla vizitare a unui optician pentru un test și un posibil tratament, cel puțin o dată pe an, reduce în aceeași măsură șansele dvs. de a suferi de demență. Nu este însă clar cum problemele de vedere stimulează apariția demenței, dar o vedere afectată fac e dificilă participarea la activități mentale și fizice cum ar fi cititul și activități practice, precum și activitățile sociale, toate acestea fiind appreciate ca încetinind declinul cognitive. Rețineți că ochii dvs. reflectă modul în care funcționează creierul dvs., mai ales pe măsură ce înaintezi în vârstă. Nu neglijați vederea slabă, întrucât în majoritatea cazurilor ea păoate fi corectată.

    23. Consumați curry
    Pudra de curry conține condimentul galben-portocaliu numit turmeric (șofran de India ) bogat în curcumină, despre care se știe că stopează deteriorarea memoriei. Un studiu a arătat că bătrânii indieni care consumau chiar și mici cantități de curry, obțineau rezultate mai bune la testele cognitive. Curcumina acționează în primul rând prin blocarea acumulări plăgilor amiloide (depozite identificate în creierul suferinzilor) care induc boala Alzheimer, apoi prin distrugerea plăgilor existente, încetinind astfel declinul cognitive.
    Este recomandat a se consuma curry de 2-3 ori pe săptămână, în special curry galben. Sau presărați condimentul pe alimetele consumate.

    24. Controlul glicemiei
    Dacă aveți diabet de tip 2 sunteți mai vulnerabil la Alzheimer. Studiile arată că riscul de Alzheimer este de 2-3 ori mai mare, iar cu cât diabetul se instalează mai curând, cu atât este mai mare șansa de a suferi de demență. Unii experți denumesc boala Alzheimer ”diabetul creierului”. Cele două afecțiuni au cauze similare – obezitatea, hipertensiunea, cholesterol ridicat, dietă bogată în grăsimi și zaharuri, activitate fizică scăzută, precum și glicemie ridicată. Pe scurt, diabetul poate produce creierului o dublă nenorocire, distrugând neuronii și favorizînd inflamările. Faceți tot posibilul de a ține glicemia la valori scăzute și adoptați o dietă cu conținut scăzut de grăsimi saturate, alături de exerciții fizice regulate.

    25. Beți mai mult ceai (negru și verde)
    Evidențele sugerează că ceaiul stopează pierderea cognitivă ce precede boala Alzheimer și că cu cât beți mai mult ceai , cu atât memoria dvs. este mai ascuțită.
    Secretul ceaiului nu mai este un mister. Frunzele au un bogat conținut de compuși capabili să penetreze bariera sânge-creier și acolo să blocheze deteriorarea neuronilor. Un antioxidant deosebit din ceaiul verde poate bloca toxicitatea beta-amiloidei, care omoară celulele creierului. Faceți-vă un obicei din a bea ceai negru și ceai verde. Nu adăugați lapte, întrucât reduce cu 25% activitatea antioxidantă a ceaiului.

  • Stiati ca…?

    duminică, 11 august 2013 la 02:16

    1. Stiati ca … filmul Avatar e facut după cartea omonimă scrisă de Lorin Fortuna acum vreo 7 ani?
    2. Stiati ca … numele Wendy a fost făcut special pentru cartea „Peter Pan”.
    3. Stiati ca … cercetările indică faptul că ţânţarii sunt mai mult atraşi de persoanele care tocmai au mâncat banane.
    4. Stiati ca … sughiţul trece dacă vă ţineţi mâinile în apă foarte rece sau dacă vă înţepaţi lobul urechilor cu unghia?
    5. Stiati ca … o pisică în casă înseamnă scăderea tensiunii arteriale şi ca urmare a riscurilor unei boli cardiace.
    6. Stiati ca … ursul Polar este cel mai mare animal de pradă de pe uscat, avand şi 700 kg (masculii), la o înalţime de 1.8 metri şi 3 metri in lungime!(:)
    7. Stiati ca … un melc poate să doarmă fără întrerupere timp de 3 ani şi să nu moară de foame?
    8. Stiati ca … în Los Angeles există mai puţine persoane decât automobile
    9. Stiati ca … propoziţia: „The quick brown fox jumps over the lazy dog” foloseşte fiecare literă a alfabetului?
    10. Stiati ca … O persoană obişnuită este cu circa 6mm mai înaltă pe timp de noapte
    11. Stiati ca … Cămilele au trei seturi de pleoape
    12. Stiati ca … liliecii întotdeauna vor zbura către stânga când vor ieşi dintr-o peşteră.
    13. Stiati ca … un strănut iese din gură cu o viteza de peste 965 km/h.
    14. Stiati ca … TYPEWRITER este cel mai lung cuvânt care poate fi scris folosind doar literele de pe un rând al tastaturii de calculator?
    15. Stiati ca … Prima măsura cunoscută de contracepţie a fost folosirea excrementelor de crocodil, de către egipteni in anul 2000 i.Hr.
    16. Stiati ca … o femeie din Arabia Saudita poate obţine un divorţ dacă soţul ei nu îi oferă cafea
    17. Stiati ca … femeile sunt cele care în 70% din cazuri introduc acţiunea de divorţ?
    18. Stiati ca … inima creveţilor este localizată în cap?
    19. Stiati ca … bobul de strugure este o mică bombă dacă îl pui în cuptorul cu microunde?
    20 Stiati ca … creierul omului de Neanderthal era mai mare decât al nostru
    21. Stiati ca … chiar în acestă secundă, 50% dintre soferii depăsesc limita de viteză?
    22. Stiati ca … un cameleon orb, este perfect capabil să-şi schimbe culoarea în concordanţă cu mediul înconjurător.
    23. Stiati ca … crocodilii înghit pietre, ca să capete greutate şi să se scufunde mai adânc?
    24. Stiati ca … benzile desenate cu Donald Duck au fost interzise în Finlanda pentru că personajul nu purta pantaloni?
    25. Stiati ca … plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng.
    26. Stiati ca … mangustele sunt imune la veninul şerpilor.
    27. Stiati ca … sunetul paşilor lui E.T. a fost făcut de cineva care işi freca mâinile în jeleu.
    28. Stiati ca … este imposibil să strănuţi cu ochii deschişi?
    29. Stiati ca … majoritatea maşinilor americane claxonează în nota la.
    30. Stiati ca … populaţia mondială de găini este aproape egală cu cea a oamenilor.
    31. Stiati ca … delfinii dorm cu un ochi deschis?
    32. Stiati ca … de fiecare dată când Beethoven se aşeza să compună muzică, işi turna apă cu gheaţă peste cap.
    33. Stiati ca … limba Balenei Albastre cântăreşte mai mult decât un elefant
    34. Stiati ca … un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii pentru a menţine o greutate de 80 de kg?
    35. Stiati ca … în 75% din familiile americane, femeile administrează banii şi plătesc taxele.
    36. Stiati ca … definiţia marketing-ului este reactualizată o dată la 5 ani?
    37. Stiati ca cel mai mare ochi este cel al caracatiţei. Diametrul ajunge la 40-50 cm.
    38. Stiati ca … Baobabul, care creşte în savanele africane, poate trăi şi până la 5000 de ani
    39. Stiati ca … Indira Ghandi a fost fiica a unui prim ministru, mama a unui prim ministru şi ea insăşi prim ministru.
    40. Stiati ca … în parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar 400 de locuri? Cine intarzie trebuie sa stea in picioare.
    41. Stiati ca … jocul de cărţi a fost inventat de chinezi in 1120.
    42. Stiati ca … o maimuţă a fost odată judecată şi condamnată pentru că fumase o ţigară în South Bend , Indiana .
    43. Stiati ca … în statul american Kansas este ilegal să prinzi un peşte cu mâinile goale.
    44. Stiati ca … pentru a putea citi hărţi, trebuie să ai ceea ce se numeşte „abilitate spaţială”, pe care majoritatea bărbaţilor o au bine dezvoltată spre deosebire de femei
    45. Stiati ca … femeile rostesc 8.000 – 9.000 de cuvinte pe zi, iar un bărbat obişnuit între 2.000 şi 4.000 de cuvinte pe zi.
    46. Stiati ca … unele paste de dinţi conţin antigel si majoritatea sunt toxice.
    47. Stiati ca … există mai multe păsări flamingo de plastic decât adevărate.
    48. Stiati ca … cea mai înaltă cascadă din lume este Cascada Angel din Venezuela
    49. Stiati ca … numele insulelor Canare din oceanul Pacific are legătură cu caţeii şi nu cu canarii; numele latin este INSULARIA CANARIA care înseamană insula caţeilor.
    50. Stiati ca … ţânţarii au dinţi.
    51. Stiati ca … albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre?
    52. Stiati ca … cel mai rece loc permanent locuit este localitatea Oimeacov (Rusia), pe valea fluviului Indighirka, unde s-a înregistrat, în februarie 1964, temperatura minimă absolută de -71.10?
    53. Stiati ca … deşertul unde s-a înregistrat cea mai lungă perioadă secetoasă este Atacama, unde ploaia a revenit după 400 ani?
    54. Stiati ca … Neil Amstrong a paşit pe lună cu piciorul stâng? CE GLUMA!!!
    55. Stiati ca … Să mănânci cu furculiţa era odinioară considerat a fi scandalos!
    56. Stiati ca … Cea mai întrebuinţată legumă din lume este ceapa
    57. Stiati ca … şerveţelele nazale au fost iniţial făcute ca bandaje în Primul Război Mondial.
    58. Stiati ca … mai mult de 10.000 de păsări mor în fiecare an strivindu-se de geamurile clădirilor.
    59. Stiati ca … bricheta a fost inventată înaintea chibriturilor.
    60. Stiati ca … în fiecare minut, Pământul este lovit de 6.000 de fulgere?
    61. Stiati ca … la naştere, crevetele este mascul, apoi, pe măsură ce creşte, devine femelă.
    62. Stiati ca … elefantul este singurul animal cu 4 genunchi, şi toţi urşii polari sunt stângaci.
    63. Stiati ca … în anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua cauză de deces, se arată într-un raport al OMS din cauza poluarii, alimentatiei chimizate si mutatiilor genetice la plante.
    64. Stiati ca … în iarna anului 1932 a fost atît de frig încât cascada Niagara Falls a îngheţat complet.
    65. Stiati ca … 70% din oameni se tem mai mult de păianjeni decât de moarte;
    66. Stiati ca … Cea mai lungă întrerupere de program de televiziune a avut loc în Anglia, când BBC a întrerupt difuzarea unui film cu Michey Mouse pentru a anunţa începerea celui de-al doilea Razboi Mondial. După 6 ani, filmul a fost reluat exact de unde a fost întrerupt.
    67. Stiati ca … dinţii rozătorilor nu se opresc niciodată din creştere.
    68. Stiati ca … 111,111,111 x 111,111,111= 12,345,678,987,654,321
    69. Stiati ca … fructele culese în orele de dimineată sau de seara sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază.
    70. Stiati ca … perlele se topesc în oţet!
    71. Stiati ca … lui Walt Disney îi era frică de şoareci!
    72. Stiati ca … primul produs ce a avut cod de bare a fost guma Wrigley’s.
    73. Stiati ca … Montpelier , Vermont este singura capitală de stat american fără vreun McDonald’s.
    74. Stiati ca … blugii Levi’s pot fi cumparăţi la automatele din staţiile de metrou din Paris si ca aceasta compania a finantat partidul communist in USA.
    75. Stiati ca … New York este singurul oraş din Statele Unite unde mai mult de jumătate din populaţie nu deţine o maşină.
    76. Stiati ca … numele renilor lui Moş Crăciun sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder şi Blitzen.
    77. Stiati ca … pomii de Crăciun erau odinioară împodobiţi cu spumă de săpun
    78. Stiati ca … măcăitul unei raţe nu produce ecou, şi nimeni nu ştie de ce
    79. Stiati ca … caii comunică între ei folosind peste 100 de sunete.
    80. Stiati ca … broasca ţestoasă din specia Testudo Radiata traieşte peste 200 ani
    81. Stiati ca … celulele moarte ale pielii constituie aproape 60% din praful pe care îl ştergem de pe mobile.
    82. Stiati ca … un studiu asupra 200 000 struţi, timp de mai bine de 80 ani, nu arată nici un caz unde s-ar fi văzut vreun struţ ascuns cu capul în nisip.
    83. Stiati ca … pleoapele crocodilului sunt transparente, astfel încât atunci când se scufundă poate vedea prin apă
    84. Stiati ca … cangurul este un animal care nu poate merge cu spatele.
    85. Stiati ca … triunghiul lui Pasca îşi are rădăcinile în China anului 1200 când Jia Xien a realizat primele studii de acest gen?
    86. Stiati ca … Leonardo da Vinci a anticipat încă din anul 1491 construirea ceasului cu pendulă? Acesta a fost conceput două sute de ani mai târziu, în anul 1656, de matematicianul german Christiaan Huygens.
    87. Stiati ca … „sinus” şi „cosinus” au fost introduşi în limba română în 1820 de către omul de cultură român Gheorghe Lazăr?
    88. Stiati ca … o placinta se poate tăia în 8 bucăţi din 3 mişcari
    89. Stiati ca … papagalii sunt unele dintre cele mai inteligente specii de păsări de pe glob?
    90. Stiati ca … munţii Carpaţi găzduiesc cele mai mari populaţii de lupi, urşi bruni şi linxi din Europa?
    91. Stiati ca … denumirea de „hamster” provine din limba germană, cuvântul „Hamstern” care înseamnă „a face provizii/a aduna”?
    92. Stiati ca … căscatul hipopotamului nu este un semn de adormire sau plictiseală ci este de fapt un gest ameninţător
    93. Stiati ca … a existat o specie de cal care avea mărimea unei pisici de casă
    94. Stiati ca … în munţii Gara-Taz ( Kazaha), într-o peşteră care se află la 160 de metri adâncime, a fost gasită o neobişnuită pădurice de brazi.
    95. Stiati ca … dacă ai călători de la un cap la altul al galaxiei noastre – Calea Lactee – cu viteza luminii, ţi-ar trebui 100.000 ani
    96. Stiati ca … simţul de miros al unei furnici este la fel de puternic ca al unui câine
    97. Stiati ca … scaunul electric a fost inventat de un dentist
  • DOREL VIŞAN – „Am învăţat să vorbesc cu corpul me

    duminică, 11 august 2013 la 01:05

    DOREL VIŞAN – „Am învăţat să vorbesc cu corpul meu”
    poza”Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat”- În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o su­ferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca ni­ciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a în­tâm­plat?- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi „bucuria” asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de ur­genţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medi­ca­ment extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui de­geaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioa­da aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâm­plătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi pla­nific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.- Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi…- Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am ho­tărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, „să vorbesc” cu el. Pe orice organ
    poza
    DOREL VIŞAN –
    În grădina casei de lângă Cluj
    poza
    DOREL VIŞAN -poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am ur­mat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în pa­ralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a fica­tu­lui. Se spune că există o ie­rarhie a organelor. De exem­plu, stomacului poţi să-i or­doni să se alinieze la un stan­dard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi fru­mos. Inima este regele, plămânii – statul major, ve­zica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de mi­niştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poa­te nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apă­rare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită res­piraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte „oameni” ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: „Virus hepatic nedetectabil”. Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să pla­nifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va fi. Aşa­dar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, pro­gramul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.- Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?
    poza
    DOREL VIŞAN –
    Hrană curată din grădina proprie- Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au com­plicat în sensul că tratamentul cu inter­feron a avut nişte efecte secundare extrem de ne­plăcute. Mi-a distrus un genunchi total, pi­ciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de trata­ment, care se bazează pe concentrare, medi­taţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am fă­cut automasaj, presopunctură, gimnastică, re­glare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oa­re­cum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: „Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de tratament.” Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.- Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?
    poza
    DOREL VIŞAN – Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este bine­făcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doc­toriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. „Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el.” Am insistat să mi-l arate. „Domnişoară, i-am zis, numa’ arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu.” Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era loca­lizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot ge­nunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chis­tului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi ima­ginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii vio­lete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o în­trebare la creier. „Şefule, aici s-a dat ordin că-i vin­decat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce fa­cem?” „Vindecaţi!” a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presu­pune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, „sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit”.
    „Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă”- În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echi­libru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?
    poza
    DOREL VIŞAN – Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot aco­lo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în al­tul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înain­taşilor din cine ştie a câta gene­raţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echi­librului între toate şi aceasta se poate face prin puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provo­cărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apă­rare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gân­deşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momen­tul în care vin ca o avalanşă necazu­rile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt tre­cătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia me­todă, foloseşti emoţiile negative ca şi cata­li­zator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a su­fletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, nu­mită a Păunului, înţeleptul Mila­repa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce în orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le cu­noaş­tem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău…. „te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu ci­ne-s!”, cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dra­goste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai pu­ter­nică formă de apă­rare în lu­mea periculoasă în care tră­im este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţe­lurile şi idea­lu­rile oamenilor de pretu­tin­deni şi ea stă ca o regină pe primul loc.”Mi-am modificat total viaţa”- Sunteţi un mare actor, profesor, poet, măr­tu­risirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de fap­tul că v-aţi re­câştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?- Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pen­tru că nu judecă bi­ne. Primul câştig es­te că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, da­că-ţi disciplinezi min­­tea. Am fost în lumea întreagă pen­tru a învăţa din înţe­lep­ciunea medicinii tradiţionale de pre­tu­tindeni. Am călă­torit în Noua Zee­lan­dă, Australia, Chi­na, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Pa­ra­guay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, tra­iul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modi­ficat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, cea­pă şi mor­covi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gim­nastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat