ANUL,LUNA,ZIUA,IATA POEZIA 2



8405_1302454266437866_3171885161621800916_n12063761_900187933403328_1380037382719052037_n51366e6ce9c6dc78dce0d35486003c524a153a49_hqfree-online-image-editor-1345006441720_c45b0546f36f2d6890_1302280249788601_5708078542261088643_n

12802859_1302454273104532_9022538914195696057_n10422260_1302454423104517_6700517957523279344_ndin-viata-virgil-cimages (35)

Sa punem soare în loc de ceata,
Sa punem vântul cald în loc de gheata,
Iar în copaci , satui de geruri grele,
Sa punem frunze, flori si rândunele!

Sa punem dragoste si bucurie,
Sa punem pace, liniste si armonie
Voiosi, încrezatori si cu speranta
Sa punem dragoste de viata!10473064_1050063818369570_1375733807826313124_n
12800195_1524060537890540_4438805072949543229_n10409009_10200287139698675_3200138182824066630_n12804790_1014115755348569_7768933592611399106_n12688214_934021380047264_6825926791163395829_n0d61fd6ff71f9c87388806fa431fc631

https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Liliana_Popescu
giphy (1)

Rudyard Kipling – Dacă

  1. Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
    În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
    De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
    Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
    De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
    De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
    De nu răspunzi la ură tot cu ură
    Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

    De poţi visa – şi nu-ţi faci visul astru;
    De poţi gîndi – dar nu-ţi faci gîndul ţel;
    De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
    Tratînd pe-aceşti doi impostori la fel;
    De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
    De pişicher, să-l prindă-n lanţ pe prost;
    Cnd munca vieţii tale năruită
    Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

    De poţi să joci agonisita toată
    Grămadă, şi s-o joci pe-un simgur zar,
    Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntîia dată,
    Iar c-ai pierdut – nici un cuvînt măcar;
    De poţi sili nerv, inimă şi vînă
    Să te slujească după ce-au apus,
    Şi piept să ţii cînd nu mai e stăpînă
    Decît Voinţa ce le strigă: “Sus!”

    De poţi rămîne tu în marea gloată;
    Cu regi tot tu, dar nu străin de de ea;
    Duşman, om drag răní să nu te poată:
    De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
    De poţi prin clipa cea neiertătoare
    Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
    Al tău va fi Pămîntul ăsta mare,
    Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

9kUUvCZVnMxdKURmsVhszjFVP6rIuUgeQqS3bnj6bOn9B1WZWxTNGQ==
Creată pentru mine

Creată pentru mine
De către Domnul Sfânt,
De aripe divine
Adusă pe pământ.

Un înger dintre îngeri
Tu ai fost aleasă,
Iubirea să-mi oferi,
Să fii a mea mireasă.

Eu să îți fac altar,
La tine să mă-nchin,
Mi-ești prețiosul dar,
Sufletul meu divin!

Autor: Răzvan Isac 06-03-2016
975_0_2Tort-Martie-cu-Poza-Poezie12794414_558896134284051_6305139108971716880_n12821329_1011754102230119_758149718103567017_nlaGEcB9t2o4T0LjfIGzMT0rS2Y0U_QrgpvYyO_DDMIFg-GKyhsnWqQ

10564d351366e6ce9c6dc78dce0d35486003c524a153a49_hqDimineata

George Bacovia

O cafea neagră…şi-o ploaie de gheaţă
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Şi pasul mă îndrumă în dimineaţă

Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu şi de-al tău…
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg…încă tot mai iubesc…
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc…
E numai vedere…nu mai pot să vorbesc…hedgehog-cartoon-clip-art-clipart
Simplitate

Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !

De ce-aş ieşi în evidenţă cu ceva?
Sunt doar un om.
Şi viaţa e a mea !

Da, înţeleg că timpul nu stă-n loc…
Apar schimbări, apare un nou joc.
Prefer să am doar Universul meu,
Căci de mi-e greu , mă rog lui Dumnezeu.

Aştept când sunt lipsită de putere
Răbdarea îmi alina orice durere.
În suflet de se-aşterne greutatea,
Zâmbesc… căci mă descrie simplitatea.

poezie de Denisa Aricescu0_fc60c_2e18d5d3_orig

1922159_10152129885737834_1669737543_n_zpswtv3iozbeau8b9cnRemember Nichita Stanescu
Versuri Nichita Stănescu

220px-Nichita-stanescu_sign200px-Nichita

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru alAcademiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă” Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 19601970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,

de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

3f5331bc15a26983b89ebb5687b04af6
Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

butterflyorangeflowersyellowwhite_zps19qa2udm

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.220px-Sorin_Adam_-_Nichita_Stanescu_-_portret

http://Versuri.ro/w/gflkll
flori-de-primavara-martie-felicitari
Primăvară, primăvară…
Zâmbetul întregii firi,
Dragoste de fluturi galbeni
Şi de galbeni trandafiri.

Primăvară, primăvară…
Tremură luna bălaie,
Dorm doi pui de rândunică
Sub o straşină de paie.

În ungher, părăginită,
Doarme hârbul de ghitară –
— Va mai fi şi pentru mine
Primăvară?…

Octavian Gogad77ee4a5

943924_1687845941504534_372484587947249455_n
12933085_1015382678547795_7222514726991049512_n
12990978_1133206456746730_6503879339775232988_n12990985_1119043101480767_3047889262598638940_n
12998720_816399395171497_8221730985641694191_n12933104_993400530739903_595243154447589184_nstep0002 (9)
PRIMĂVARA RURALĂ
Ion Minulescu

Primăvara, fată mare,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi
Într-o zi de sărbătoare…
A picat azi-dimineaţă
Şi, abia intrată-n sat,
Satul tot s-a deşteptat
În parfum de izmă creaţă!…

Primăvara, fată mare,
Vine-n fiecare an
În pantofi de magheran,
Dăruiţi de Sfântul Soare…
Şi de’ndată ce-şi arată
Fecioria-mprospătată,
Toţi în jurul ei fac roată!…
Toţi copiii
Şi bătrânii
Îşi umflă, la fel, plămânii
Şi-şi fac cruce de-aşa fată ―
Doctoriţă fără plată…

Îi deschid ferestrele
Să le-alunge boalele
Şi dihonia din case…
O ridică-n osanale
Ca pe-o scară de mătase,
Până-n ceru-al şaptelea…
Şi-apoi
O pornesc cu ea
Pe şosea,
Până la fântână-n vale,
Ca s-o spele pe picioare,
Fiindcă-n fiecare an
Când soseşte-n sat la noi,
În pantofi de magheran ―
Primăvara, fată mare,
Toată-i plină de… noroi!
12932861_1047459468684494_2396242416912167273_n

13076848_992603510788114_317217083862447236_n13083180_1343737635642862_423728558370164054_n

n2020m

vinerea-mare_64a85993b8e9ebobiceiuri-si-traditii-de-sf-pasti-29-72821337

Învierea (Mihai Eminescu)


Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc in mâni mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata,
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tânguioasă puternicile bolti:
„Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte…
Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:

„Cantari si laude-naltam
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!

Christos au inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lunina ducand-o
Celor din morminte!”

13102645_150595065342924_2231748688326959054_n

Christos a înviat (A. Vlahuţă)


Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege…
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

„Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc”…

II

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupră-ti s-au crezut…

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti…

III

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul pmenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati… Christos a Inviat!

13095796_1749548535290566_8773388625110190772_n

Isus e viu! (Petru Dugulescu)


Miscat de forta vietii-n el aprinsa,
Pamantul s-a cutremurat in zori
Iar garda din armata neinvinsa,
Cuprinsa e de spaima si fiori.

Sfarmand obezi si lanturi milenare,
Frandandu-I mortii bratele ei reci,
Biruitor in lupta cea mai mare,
Isus e viu si viu va fi in veci!

Si nu vor fi pe lume straji romane
Nici pietre ca sa-L tina in mormant,
Caci biruind ostirile dusmane,
Isus e-n cer si-n inimi, nu-n pamant.

Triumfator, S-a ridicat din glie –
Isus Cel viu no poate sta ascuns;
Iar cand pe nori, cu slava o sa vie,
Il vor vedea si cei ce L-au strapuns.

Cantati-I imnuri, plini de bucurie,
Voi toti care-ati gemut incatusati;
Sfarsitu-s-a azi timpul de robie,
Isus e viu, iar voi eliberati!

Din crucea Lui curg valuri de iubire,
Ducand viata, pace-n unda lor …
Tresalta azi si canta omenire!
Isus e viu – tu ai Mantuitor!

Voi toti care zaceti fara putere
Si va tarati viata prin noroi –
Isus a biruit prin inviere,
Isus traieste azi si pentru voi.

Si-n ziua glorioas-a revederii
Cand vom zbura spre Patria de sus,
Noi vom canta in corul Invierii,
Cantarea biruintei lui Isus!

fe780051b4a0503860a4f4c274c131ac-350x450_c

Imn al învierii (Valeriu Gafencu)


Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

4323314_a81db.gif

Paştile în sat (R. Niger)


Azi în sat,
Parcă-i ziua mai frumoasă
Şi şoseaua-i mai voioasă.
Am plecat acum cu toţii,
Şi bunicul şi nepoţii,
La altar, la închinat!

Bucuroşi
Ne-am întors, apoi, acasă,
Şi ne-am aşezat la masă.
Apoi mult ne-am veselit
Şi la masă am ciocnit

Ouă roşii!

cos_cu_oua_incondeiate_rusesti

icoana-spate

cf3863e113d94925a1ddcd73685

Paştile (M. Popescu)


S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Si falnic iese din mormant,
Cu biruinta Domnul Sfant,
Ai azi e Paste.

Si dupa slujba ies la rand
Batrani, cu spatele-aplecat,
Barbati cu chipul luminat,
Si-n urma ies copii cantand:
„Hristos a inviat!”.

In jur pe margini, stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mandrul sir al falnicei hori;
Si-n mijloc canta lautarii,
Din cobze si viori.

Sunt veseli toti si bucurosi,
Si toti cu suflet-naltat;
Oriunde se-ntalnesc in sat,
Isi zic cum zis-au mosi stramosi:
„Hristos a inviat!”

pagesettings_17313
nu_te_vinde

paste-fericit-377_65fb459a0b2942
Clopotele de paşti (C. Z. Buzdugan)


Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta…
Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta!

Da semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, maret vuind in noapte,-o razboinica chemare

Raspandind talaz de sunet ca talazurile marii,
Tot mai grav, tot mai departe, in adancurile zarii.

Desteptat din somn, raspunde clopotul cel mijlociu,
Cam dogit, batranul clopot, dar sfatos, cucernic, viu…

In sfarsit, cu ritmul vesel, clopotele mici si ele
Bat sonor in noaptea clara sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revarsate val cu val
Par o grindina de aur pe-o cupola de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot
Isi amesteca-armonia in acest feeric ropot.

-„Primavara” lung rasuna prin vazduhuri cadentat,
Iar ecoul bland raspunde: „Adevarat a inviat!”…

Si cand templele sfintite deschid vechile lor porti
E-ntr-un gand intreg pamantul: „A-nviat Christos din morti!”…

Fratilor, cand voci de clopot spun minunea lui Iisus,
Ridicati-va din tarna, va-naltati mai sus, mai sus!

Desteptati-va si-aprindeti iarasi candela vegherii
Salutati in mandre canturi sarbatoarea primaverii.

Uniti glasurile voastre cu al clopotelor cor
Innoiti-va viata la al vietii sfânt izvor!…Paste

step0003 (10)step0002 (9)virgil-carianopol-candsuncuius_flori_primule2
646x404 (1)

IN ZIUA DE RUSALII
Autor: Buzangia S
In ziua cinzecimii ucenicii,
Au revenit cu totii in IERUSALIM
Era chiar sarbatoarea de Rusalii,
Pe care o poruncise ELOHIM…

Ei asteptau caci Domnul le promise
Pe Duhul Sfant ceresc Mangaietor,
Iar ruga lor spre cer se inaltase.
Sa le trimita Domnul ajutor.

Erau uimiti de cele intamplate
Si bucurosi caci Domnul a-nviat
Iar bucuria s-a schimbat in intristare,
Vazandu-l cum la cer s-a inaltat.

In norul alb ,ce Il acoperise
Iar ei cu ochii catre cer privind,
Dar a venit un inger ce le-adeverise,
Caci in acelas fel Il vor vedea venind.

Erau nedumeriti,dar nu trecuse mult
Doar zece zile …grele de asteptare
Si deodata-un vuiet si un vajait de vant
Le-a daruit la toti incurajare.

Caci niste limbi de foc au fost trimise
Era ceva nemaivazut…nepamantean,
Caci spaima…frica toata disparuse
Si au primit curaj si sfant elan.

Caci Duhul Sfant era-mpartit la fiecare
Si le-a umplut si inima si gandul,
Vorbind in limbile doar de straini stiute
Multimilor de oameni ce-ascultau Cuvantul…

Asa s-a-nfaptuit marea trezire,
Si vestea mantuirii lui CRISTOS,
Cand Petru ,un pescar,le da de stire,
Caci Domnul lor era insusi CRISTOS.

Era Cel Profetit…ACEL din vesnicie,
Era chiar MESIA din cer venit,
Era chiar FIUL Dumnezeului Cel Mare
Era chiar EL…iar voi L-ati rastignit.

Sa stie bine toata casa lui Israel
Ca Dumnezeu a facut Domn pe acest ISUS,
Voi nu stiati ca-n moartea LUI este salvarea,
Si drumul spre Imparatia cea de sus.

Mai adu, Doamne-o ploaie timpurie
Si Duhul Tau de foc lasa-l in noi,
Ca sa putem si noi sa dam de stire
Caci in curand veni-vei iar la noi.

Adu trezirea cea de la Rusalii,
Sa-nflacarezi pe tineri ,pe batrani,pe noi,
Sa te-asteptam si noi ca ucenicii,
Cand vei veni in Slava TA pe nori…amin

xnlzqi963571-021

 

COPILARIE,

Esti atat de frumoasa,
Dupa ce pleci,noua ne pasa.
Vesnic vrem sa copilarim,
Si tot copii sa murim.

Copile frumos,nu uita
Ca astazi este ziua ta.
S-o petreci frumos si bine,
Sa ai zambetul cu tine.

Sa cresti mare,sa ai minte,
Tara s-o iubesti fierbinte.
Zburda,canta si danseaza,
Fericit sa fii….conteaza.

Sa ai sufletul deschis,
Sa traiesti ca-n Paradis.
Drumul vietii cu flori presarat,
Copilaria sa n-o uitati niciodat’.

LA MULTI ANI,copiii lumii,
Sa nu va uitati strabunii.
Sa-i cinstiti ca pe eroi,
Tot ca ei veti ajunge si voi.

LA MULTI ANI va spun la toti,
Copii ai lumii si-ai mei nepoti.
Fericiti sa-ntindeti hora,
Sa transmiteti fericirea tuturora…Elymeris
49ac06b25251931a1810aeb5e5476c4b13239023_1037484719679746_6577031353874120400_n

fb6d0fa140fed4b5ac9aa56d5425ea8c

Despre copilarie

 

Copilaria noastra

E un fulg de nea,

Un bob gingas de roua

Sau o randunea.

 

Noi, toti copiii lumii,

Vrem pace, doar atat,

Si-n pace sa traim

Pe acest pamant.

 

Copile, esti o stea,

Lumina, viata mea,

Esti luna de pe cer

Si zambetul mister.

 

Copii, sa ne iubim

Si-n pace sa traim,

Sub soare arzator

Si cer fara de nori.

 

 

13312909_1037873202967010_7956845572165486747_n

Copilarie

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata, tata,
Si sa nu devina bunic, bunica.
Si eu,
Printesa lor iubita,
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti.

13315604_1134053749950885_892871487621817250_n

Ce este copilaria?

Copilaria-i o raza de soare,
E primul si cel din urma cuvant,
E tesuta-n aur si-n margaritare.
Copilaria-i o adiere de vant.

Copilaria-i un zambet, un vis, e veselie,
E pasarea ce-aluneca-n zare
Si-un gand pribeag de-o vesnicie.
Copilaria-i o suava floare.

Copilaria nu trebuie rapita,
Caci e primul nostru cuvant.
Si o comoara prea greu gasita …
Copilaria-i o adiere de vant …

13315631_1146125448742097_3529188276338124457_n

1 Iunie – pentru toţi copiii lumii

 

Ziua-i parcă mai senină

Şi se-nalţă de cu zori,

Trece primăvara lină

Printre cântece şi flori.

 

Vântule ce zbori în zare

Paşii peste ape du-mi-i!

Azi e zi de sărbătoare

Pentru toţi copiii lumii!

 

 

 

13319918_1763045327274220_7183670926293245530_n

1 Iunie soseşte

 

Râde soarele-n grădină

Printre pomi şi printre flori

Şi împrăştie lumină

Peste-o lume de culori.

 

Gâzele sclipesc în soare,

Cu aripile-amândouă

Strâng din lujerul de floare

Bobul răcoros de rouă.

 

Şi cu el îşi spală faţa

În rochiţele-nflorate,

Să le prindă dimineaţa

Bucuroase şi curate!

 

– Ştiţi de ce grădina toată

De serbare se găteşte?

Căci sub cerul fără pată

1 Iunie soseşte!

 

13322001_1062423117171162_3828247125670116849_n

De 1 Iunie

 

Mesajul  nostru azi de 1 Iunie,

E un cânt de pace şi de drag!

E sol trimis spre toţi copiii lumii,

De pe al nostru românesc meleag.

 

Azi e zi de sărbătoare,

Porumbel ca albul spumei

Pace scriu rotund sub zare,

Pentru toţi copiii lumii.

 

Am dori să  fie vară,

Cu flori, cânt de păsărele,

Cu pâraie reci sub soare,

Să ne răcorim în ele.

13325669_290310017979928_4941424433039569226_n

Ziua Copilului

 

1 Iunie, tu vii, cu bujori şi ciocârlii

Şi cu cântec de copii;

Scuturând peste pământ, zâmbete şi-al păcii cânt!

Sol gingaş de bucurie, slavă ţie, slavă ţie!

 

Veveriţa sprinteoară, dă de veste iar în ţară,

Că-n poiana cu izvoare, azi e zi de sărbătoare:

Flori, gândaci şi licurici, păsărele şi pitici,

Toţi s-au pregătit de zor, că-i ziua copiilor.

step0001 (2)

Copilăria este un cuib frumos de vise

În care doar o dată încap cu-adevărat,

Cu cântece şi jocuri şi cu poveşti promise,

Cu râsul şi cu plânsul, cu gândul meu curat.

Aici vin anotimpuri cu tainice comori

Şi păsări minunate să-mi cânte-ntâia oară,

Aici trăiesc de-a pururi grădinile cu flori

Şi dorul de lumină cu mine se măsoară.

 

Aici vin căprioare cu roua să se-adape

Când soarele se-ascunde în ramuri de cais,

Aici se joacă peştii în limpezimi de ape,

Cu stelele şi luna în nopţile de vis.

 

Copilăria este un joc de-a căutarea

Pe care doar o dată îl joc cu cei din jur,

E râsul şi izvorul, e muntele şi marea,

E cântecul iubirii ameţitor şi pur.

 

Copilăria este o pulbere de stele

Pe care doar o dată o port pe fruntea mea

Şi care mă îndeamnă să mă întrec cu ele

Şi să mă simt în zborul acestui joc, o stea.

 

Nimic nu e posibil în vise şi în viaţă,

Fără acestea toate cuprinse la un loc,

Copilăria mea e şcoala ce mă-nvaţă

Că jocul este viaţă, dar viaţa nu e joc.

kids_header

Unde esti copilarie?

Unde esti copilarie?

Eu te caut, tu-ascunzi,

Cauta-ma, cauta-ma

Sunt in suflet … mai adanc.

Sunt in primavara vietii,

Si in florile de mai

In aroma diminetii

In parfumul mamei drag.

Sunt in cartea mult iubita

Care te-a calauzit …

Sunt alaturea de tine

Nicicand nu te-am parasit.

Autor: Lazar Adina

10390431_752073408147305_4492694928190699084_n

4 (14)

10411818_248672498663758_6101502743312858105_n

 

Crezui

 

 

Crezui cîndva dreptăţii şi-astăzi ştiu
că doar în cer dreptatea-i fără pată,
şi-n strîmbătate de-am căzut o dată,
puieşte moartea-n tot ce este viu.

Crezui iubirii şi-nţeleg tîrziu
că doar pe cruce-ntreagă se arată,
că nu-i iubire dacă-aşteaptă plată,
cum nu-i plinire dacă nu-i pustiu.

Crezui credinţei şi pricep prea bine,
cînd dă amurgul iama peste noi
şi vraf ne stau păcatele-napoi,
că n-are preţ nici o credinţă-n sine:
cum fără-arcuş zadarnic e vioară,
ce-i bun în noi cu fapta se măsoară.

 

Răzvan Codrescu
3y2iuu5jst7_zpsozeg7ltj

Imnul vieții – Maica Tereza

Viața e o șansă – nu o lăsa să se piardă!

Viața e frumoasă – admir-o!

Viața e bucurie – gust-o din plin!

Viața e un vis – transformă-l în realitate!

Viața e o sfidare – înfrunt-o!

Viata e o datorie – împlinește-o!

Viața e un joc – joacă-l!

Viața e prețioasă – ai grijă de ea!

Viața e o bogăție – păzește-o!

Viața e dragoste – bucură-te de ea!

Viața e un mister – încearcă să-l pătrunzi!

Viața e o promisiune – n-o lăsa neîmplinită!

Viața e tristețe – treci peste ea!

Viața e un imn – cântă-l!

Viața e o luptă – accept-o!

Viața e o tragedie – fii tare!

Viata e o aventură – îndăznește să ți-o asumi!

Viața e fericire – fii astfel încât să o meriți!

Viața e viață – ocrotește-o!

Maica Tereza de Calcuta
xnlzqi963571-021

Sonetul serii

Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
Cu licuricii-n dulce consonanţă
Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.

Se-nstăpâneşte-a tihnei ambianţă
Şi beznele care în taină curg
Par opera vreunui dramaturg
Dând scenelor o nouă rezonanţă.

Foire, zarvă, zbucium contenesc,
Înfăşurate parcă-n nori de vată
Care pe marea liniştii plutesc,

Şi pentru ziua tocmai încheiată
Sub scutul protector dumnezeiesc,
Îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Tată!

646x404 (1)

Cincizecime

 

Spre locu-I din ceruri plecase Isus,
Și ei, ucenicii,-n furtună
Simțeau că-i prea rece odaia de sus,
Și singuri sunt chiar și-mpreună.

Prin Duhul promis mai dădeau vieții sens
Tivind cu-ntrebările visul,
Ce dau pâlpâire misterului dens:
El cine-i? Și cum e Promisul?

Și cine-ar putea să Îi țină Lui loc,
Când Domnul străbate văzduhul?
Iar cerul răspuns-a cu limbi ca de foc:
Acesta-i Divinul, e Duhul!

Duh Sfânt ce-a încins mii de inimi atunci
Turnându-Și din ceruri fluidul,
Iar ei, pietre vii șlefuite-n porunci,
Bisericii pusu-i-au zidul.

Și-n curgerea ei zbuciumată prin ani
Spre zborul final și nemoarte,
Crescut-a în ciuda atâtor dușmani,
De noi Cincizecimi având parte.

Putere din cer? Da, putere din cer
E Duhul din Sfânta Treime,
Turnând în etern ce părea efemer,
Bisericii dând Cincizecime.

Spre locu-I din ceruri plecat-a Isus
Tăind ca un fulger văzduhul,
Dar astăzi e cald și-n odaia de sus
Și-n inimi e cald, căci e Duhul!

Simion Felix Marțian
4323314_a81db

 

PASLM

 

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine şi să zboare
Prin umbra mea de fum.Aştept crâmpeie mici de gingăşie,
Cântece mici de vrăbii şi lăstun
Să mi se dea şi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.Nu am nectare roze de dulceaţă,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Şi prins adânc între vecii şi ceaţă,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin şi se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare –
Şi te slujesc; dar, Doamne, până când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Şi de-a rodi metale doar, pătruns
De grele porunci şi-nvăţăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,

Să bată alb din aripă la luna,
Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.

 

Tot ce ma calmeaza, ganduri din aceasta…faza!

Of cat as vrea sa fii acum langa mine
Sa ma saruti dulce si usor pe pleoape
Sa ma iei in brate, sa te simt aproape,
Tot ce vreau acum e sa fiu cu tine!

Ma faci sa ma simt minunata
Of…esti atat de grijuliu
Te rog, nu pleca vreodata,
Eu doar cu tine vreau sa fiu!

Nu am somn si doar la tine ma gandesc
Ce ne facem?! Caci lumea-i tare rea
Iar eu, Doamne,  am ajuns sa te iubesc
Ce-ti pot spune?! Te vreau in viata mea

Orice ai face, orice ai alege
Eu te sustin si te ajut
Chiar daca ei n-ar intelege
Si n-ar fi cum as fi vrut

Esti prezent si in visele mele
Serios???Ce mi-ai facut?
Mi-ai pus pe suflet praf de stele
Si ranile mi le-ai cusut

Sper din suflet sa nu dai inapoi,
Sa nu renunti la ce avem  noi doi
Sper sa nu ma minti, sa ma  ranesti
Atunci cand imi spui ca ma iubesti

Daca faci sa fie totul bine,
Nu vei regreta nimic cu mine
Te voi rasfata
Si voi fi doar a ta!

 

1794711_777195535653810_1558406693906064463_n10379022_772712489429781_4232253544193001220_n

 

 

V
13226952_502741806602996_6496536074560872748_n13240059_502212896655887_447248309243496486_n13312650_507102042833639_1700347196977473287_n13312908_505595636317613_5893879722577437166_n13315345_506571829553327_8941742243851559996_n
de Traian Dorz

13315502_505106583033185_2569813149689253852_n
13315503_505563129654197_5891739016770925501_n13320011_507094506167726_8952729496158522526_n

13321735_505291193014724_6683740764829296682_n

de Vasile Romanciuc

13322110_505394693004374_666447327279775061_n
13254240_1328388473844486_7565890952580056526_n
13332778_505106326366544_7722521445463655067_n

Simina Silvia Şcladan

13335527_507093602834483_665705149487125442_n
13256296_10201822440760242_6634653799539760218_n
13335607_505614876315689_7901605634211119425_n13335597_507094709501039_7677960087221643706_n

“Egalitate”
(Povestea asta mică-mititică,

Mi-a spus, într-o seară, o pisică)

Trăia odată la o casă

O pisică somnoroasă,

Cu trupul subțirel de gumă,

Cu părul moale ca o spumă.

Pisica mea cu ochii mici

(Cea mai cuminte-ntre pisici)

Călca ușor, cu pași de fum,

Pe perinuțele de vată

Și nu ieșea deloc pe drum,

Ci toată ziua stând culcată

Și toată noaptea în cotlon

Torcea același fir de cântec,

Când răsucit, când monoton

Ca un descântec…

Pisoi, motanul din vecini,

Cu blana ca de leopard,

Era-ncruntat și mustăcios,

Și toată ziua sta pe gard

Pândind poiata cu găini…

Iar uneori, în zori – zbârlit,

Și zgâriat, și smotocit, –

Cu coada dreaptă și –nfoiată

Se cocoța în câte-un par,

Mai mândru ca un ghinărar

După-o bătaie câștigată!…

Dar într-o seară, marți sau joi,

Când soarele în asfințit

Își scutura prin plopi bănuții,

Încetișor veni Pisoi

Pânˈsub cotlonul pisicuții

Și glăsui:

De când exist,

Eu sunt grozav de feminist,

Și-adesea mă bat cu alți motani

(De obicei cu coada bleagă,

Care se tem și de guzgani)

Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă…

Mi-i martor soarele, și luna-i,

Pot chiar să jur, numai să vrei,

Că-n ochii mei,

Pisică sau motan tot una-i!

De-aceea, zic,

Nu ca motan, ci ca amic

Vin să-ți propun tovărășie,

Că doar egali suntem, se știe…

Stăpâna mea a pus aseară

Sus în dulap, pe policioară,

Un pui tăiat să-i stea la frig.

(Așa ceva n-aș vrea să scap,

Dar sunt cam gras și nu încap..)

Ușița-i prinsă în cârlig

Și-o pot deschide puțintel.

Eu stau de pază, fără frică,

Iar tu, fiind mai subțirică,

Te vâri acolo frumușel,

Iei puiul, pui la loc cârligul –

Și-n urmă, împărțim câștigul…

Într-un desiș de pomușoară

S-a așezat Pisoi la masă.

Pisica îl privea sfioasă

Rozând un vârf de aripioară.

Și, ridicând un colț de buză,

A zis Pisoi:

-Ce-mi ești ursuză?

Ori poate-ți stă aripa-n gât?

Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,

Puteam să nu-ți dau nici atât!

Ce ți-a venit, mă rog, în minte?

Am spus ceva mai înainte?

Se poate…dar eram flămând!

Acum, nici nu-mi dă prin gând!

Tu nu te vezi cât ești de mică,

De păcătoasă și calică?

Dar nicidecum la cașcaval:

Eu sunt motan – tu ești pisică…
Otilia Cazimircdd7991a89034e481b44c11d18a0f3a8

A venit toamna
69b6cc90
Poezii preluate de pe http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/romantatoamna.

Mihai Eminescu


Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

5D-Diamond-Painting-Cross-Stitch-font-b-Sewing-b-font-Knitting-Needles-Diamond-font-b-Embroidery

Vasile Alecsandri


Romanţa de toamnă

De-aş fi-n a tinereţii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aş avea în taină-a-ţi spune
Ca să devii tu gânditoare.

De-aş fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în faţă viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aş deştepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.

Dar nu-s în floarea tinereţii,
Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice!
Mergi dar, copilă,-n calea vieţii
Întâmpinând zâmbiri amice.
Eu te-oi privi oftând, ferice,
Răpit de farmecul frumuseţii.

Şi însă de-ai vrea să ai parte…
Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu eşti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntâlnire
Cu-apusul palid ce dispare!

descărcare (2)

Tudor Arghezi


Toamna

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut –
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată,
Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată,
Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

0_93ead_ccea545_xl

 

Stefan Baciu


Toamna

A ruginit frunza din vii
inspre Sovata, Ghimes si Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare bland, de aur plin.

Pustii sunt lanuri si campii
departe’n Turnu Magurele
în golf la orele tarzii
cade-o cascada grea de stele

când randunelele-au plecat
se’ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii

0_940fc_23441dc3_xl

George Bacovia


Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

7bb1f0c4

George Bacovia


Monosilab de toamnă

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

837597bondimancheautomnedentelledelune15

George Bacovia


Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

big_9894_oboi_celoe_pole_podsolnuhov

92382821_large_36e2d02d9c07

Lucian Blaga


Bunătate toamna

Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum.
O minune e câteodată boala.
Pătrunse de duh,
fetele-şi lungesc ceara,
dar nimeni nu mai caută vindecare.

Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările.
Toamna toţi oamenii încap laolaltă.
Iar noi cei altădat-atât de răi
azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă
prin aurore subpământeşti.

Porţile pământului s-au deschis.
Daţi-vă mânile pentru sfârşit:
îngeri au cântat toată noaptea,
prin păduri au cântat toată noaptea
că bunătatea e moartă.

c5b3a134

Ana Blandiana


Revin în toamnă

Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate –
Ştiu iarna care vine, ştiu bruma care cade
Şi ceaţa nesfârşită, nenţeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrăţişată
De frigul dimineţii şi al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.

Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriaşe nopţi
Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.

Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Şi tulburat în asfinţit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin
Din nesfârşite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin şi moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate.

f7d3a36fd7aee2b7742ac8bf9580b5d1_zpsd1syw3tq

 

Ion Minulescu


Cu toamna în odaie

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

donnellis-wine-still-life

Nichita Stănescu


Emoţie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

d_aij975ssippljh3jw2lztgrpzovm_2agmskdkctjvz-il4adtgig

George Topârceanu


Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră…

fall-arrangement-8-x-10

George Topârceanu


Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

 

summerlunch\

Aş da anii înapoi

Aş da anii înapoi,
Să mai fiu copil, la oi,
Alduit de Dumnezău,
La buna şî moşu’ meu.

Să mai văd odată nucu’
Unde sta să-mi cânte cucu’,
Uliţa plină de prunci,
Aşa cum era atunci.

Aş sări, da’ nu mai pot,
Vraniţa prinsă cu drot,
Să calc iarba din ocol
Numa’ cu picioru’ gol.

Caut, om cu păru’ nins,
Ulcioru’ cu lapte prins,
Şî oala cu silvăiţă
De la văru’ Niculiţă.

Pe la gard, nime’ nu strigă:
– Fă-ne, babă, mămăligă,
Ori vino ca să ne dai
Chisăliţă, cu mălai.

Grei îmi par, când vântu’ bate,
Anii adunaţi în spate,
Şi totul părea uşor,
Când nu aveam grija lor. 

Publicat de 0_940fc_23441dc3_xl

13614931_873130442831725_7543992182169413347_n
13620200_1231317470225960_8743544180165240635_n
jfoy3nb_bcz5d9emvf0ppb3p0xaxr6bbb1mn2n7rqeuijmmkbdhrta
000-dv941223

1459054_796807597044998_4277369210621459353_n

0a4270c213964_763974360328322_78475203176327731_n2be2f919431e12dd57b9b3d41f8d57b2

1939686_672428226149603_1613559788_n5jd39n2pi26

v4mfwafhb8ax-giz539lvuaa4blcuugfx7q5arkzchkcc5-u9k_w0q
1pcimff_zpscesmrdej

14390998_1464557566894201_6463120390569844771_n
uite-cat-de-bine-danseaza-aceste-bufnite
10155656_676506199075139_610524569_n

207721chariotsourisbisousautomne10157180_685066968219062_6777619809345645558_n

big_9894_oboi_celoe_pole_podsolnuhov

10338895_695822713810154_3622532609816768372_n969280010367591_705629096162849_8608759365257652358_n

13528657_1084674728236014_7957488097945723627_n
10377993_712286925497066_1843345112946011704_n

civetta
Alexandru Macedonski1891175_669239633135129_1138590636_n
0096de6b3f2e4340b7be2c187521f040

10429415_803090309750060_959684359982706427_n1236191_584713221585133_1996866454_n

 

10500573
10479747_767497906642634_6943780167148504872_n

1051890710480964_730997216959370_2705306731357458858_n

10518933

10686942_780210698704688_2825839604302645701_n10518946

11390308_898790623513361_6249885622519978940_n10518958

11091183_871441966248227_1334744974419094771_n

113118cygnes

11707362_927729543952802_2387005906808314457_nfelicitare-animata-de-toamna-cu-mesaj

11800581_933075053418251_2987688193319517243_nfelicitare-animata-seara-de-toamna-umbrela-frunze-cazatoare
ALEXANDRU MACEDONSKI
1173745_668993163159776_1424849332_n

imageresize-1

1621949_660797107312715_1695691577_nfelicitari-romantice-animate-toamna

12039308_958710677521355_7507388693227971772_n

Scrisoare către Dumnezeu

N-a mai rămas nimic din oameni,
Doar trupul rece, secular
Coboară Doamne, dă-ne temeri
Și rolul vieţii principal.

E plin pământul de-agonie
Și de durere și de boli
Păcatu-aduce asuprire
Și noi de Tine-avem nevoi.

Nu este nimeni fericit,
Chiar de-are bani și e bogat
De boală el nu e ferit
Sau gânduri grele, joc famat.

De ce nu sunteţi împliniţi,
Cum era lumea mai demult?
Erau săraci dar fericiţi,
N-aveau probleme nici dor mut.

Se bucurau de sensul vieții
Și toate le făceau cu Tine,
Credința dădea rostul sorții
Și inimi de iubire pline.

Coboară Doamne-n al meu sat,
Când pot să fiu și eu pe-acasă,
Eu la picioare vreau să-ţi cad
Să-ţi dau tot ce-am mai bun pe masă.

Să te primesc în casa mea,
Și-n suflet, Doamne, să-mi rămâi
Să mă faci bine eu aș vrea,
Că-mi plâng părinții în căpătâi.

Toţi suntem păcătoși și răi
Gândim tot timpul doar la noi,
Omul sărac, copii săi,
Nu-i ajutăm când au nevoi.

Fugim după plăceri lumești,
Mai iată-ne încă o dată
Tu, Doamne, care ne iubești
Și ne ridici din neagra baltă.

Mai vino Doamne pe pământ,
Mai vino să ne plângi de milă,
Mai vino pe-un puternic vânt,
Mai vino să ierți veghea vină.

Razboaie lungi, averi și bani,
Omoară oameni și copii,
Iar moartea neagră fură ani.
Nu uita, Doamne, ca să vii.

Coboară Doamne printre noi,
Să-i vezi pe cei ce Te iubesc,
Să-i vezi și pe cei în noroi
Ce umbra vieţii o doresc.

Să-mi spui, Doamne, când vii la mine
Să pun în fața Ta, sfioasă,
Covoare și mătăsuri fine
Tămâie și smirnă frumoasă.

Se duce lumea într-o râpă,
Uitând de Tine, Creator,
Când cad vor doar a ta aripă
Știind că iești Mântuitor.

Te supărăm Doamne prea mult,
Nu știu cât ne Vei suporta,
Când noi greșim din nou și crud,
Răbdare tu vei mai avea?

Poate-am greșit cu-aceste versuri
Și poate-am spus ceva infim,
Dar păcatele-o Să-mi măsori
Și să mă ierți o să afirm.

Eu vreau să se trezească lumea
Și să-Ţi urmeze fără frică
Să te iubească mult, pururea
Și Tatăl nostru să îți zică.

Atât te rog, Doamne, acum
Să ne ajuți și să sperăm
Să ne deschizi sufletul postum
Și tot timpul să ne rugăm.

” Deschide-mi DOAMNE ochiul ” .

Deschide-mi, Doamne, ochiul
Si-n talpa
Sa pot vedea nisipul
Cand il calca gandu-mi
Undele lui ce dor clipa incerta
S-o-ndepartez de mine
Si lasa-mi intreg
Avantul din samanta
Infima, zvelta si tacuta
Din care ziua creste iar si iar……
Ere
Ce fi-vor a fi fost
Firii
Intregu-mi rost ! 🙂 …………..
Autor,
Georgeta POPOVICI Strat .

14479813_322934181405827_441175928810816468_n14947476_421439501577293_6727463585361717150_n

Cafeaua – de

f8b7562008a72709db59e2f8596721f1

Poţi bea cafea, în multe feluri
Aroma ei, mereu e diferită
Depinde de momente sau de ţeluri
Sau dacă ai, o inimă zdrobită

O bei de dimineaţă, la ziar
Adusă de frumoasa ta soţie
Atunci nu are gust aşa amar
Are aromă dulce, ce te-mbie

Sau poţi s-o bei mai repede, grăbit
Cu graba dintre două trenuri
Atunci o bei mecanic, nesimţit
Păsându-ţi doar de vreme, nu de vremuri

Se poate bea cafeaua, la taifas
La o ţigare şi la o şuetă
Atunci cafeaua, este un popas
O evadare din lumea cea concretă

Poţi bea cafea, în bar cu doi prieteni
Să-ntârzii somnul venit prea de devreme
Şi la servici o bei cu drag, de-asemeni
Ca şeful să nu vadă că ţi-e lene

Cafeaua dulce şi cu gust de ciocolată
Se bea, cel mai frumos, de dimineaţă
Când noaptea ce-a trecut a fost furată
Şi când iubirea-ţi dă alt chef de viaţă

Când ochii tăi inchişi sunt, încă
Şi simţi în nări mirosul aromat
Când ai în minte dragostea adâncă
Ce toată noaptea te-a înconjurat

Şi când un glas, ce-l ştii, din şoapte
Îţi spune în mirosul de cafea
-A fost iubito cea mai dulce noapte!
Trezeşte-te şi hai să bem din ea!
free-online-image-editor-1345006441720_c45b0546f36f2d

12654505_776602465817857_182296725220203417_n
12661880_948662931848839_2334503763044746760_n

16142740_999884233489678_4039745464415530016_n
13307196_507425936134583_4693734610262324554_n
16426123_1607825489234074_562090840569567637_n
13307369_507127506164426_6991245538289355627_n
16473569_1007330629411705_5559504091293587627_n
13310380_367554873368785_5037204758495237238_n
16864286_1634060626610560_5123399939091086794_n
13315260_1608583512582087_6504659712616891574_n
16864963_669638923221135_2006246448796272840_n
13325661_507509502792893_7492331344394053810_n
16904633_240541273077685_5112387779042212757_o

13327385_1216723225007145_7795394623919283084_n

Vasile Militaru – Hristos a inviat!

Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

 photo PI001675.jpg

 

CE-ŢI DĂ ÎNVIEREA?

Ce-ţi dă Învierea, cum te-a afectat?
Cât de mult te bucuri că Regele-a-nviat?
Azi e o zi măreaţă, e-o zi de sărbătoare
Serbăm o birunţă ce-a dat răscumpărare.
Când reflectezi la cruce ce-ţi trece prin gând?:
Să nu uiţi niciodată cine-i Păstorul blând,
Care şi-a dat viaţa să-ţi smulgă din robie
Fiinţa derutată pe drum de pribegie
Ce–ţi dă Învierea, te face mai pios?
Te-apropie mai mult de Domu tău Hristos?
De crezi că-i viu pe veci şi totuşi eşti firesc
Zadarnică-i credinţa, e doar un crez lumesc
El este viu şi vede ce faci tu în ascuns
El ştie cu detalii când răul te-a pătruns
E viu şi-ţi ştie gândul şi pasul de pribeag
El ştie când abandonezi al bătăliei steag
Isus e viu şi-aude chiar dacă glasu-i şoaptă
El îţi cunoaşte traiul cu cea mai mică faptă
A Lui privire caldă te va-nsoţi oriunde
Tu dă-i recunoştinţă cu mulţumiri profunde
Şi-acastă sărbătoare ce-o recunoşti acum
Va da noi energii să mergi pe-ngustul drum.

***
Ce-ţi dă Învierea, în ce fel te-a schimbat?
Şi cât de mult cinsteşti pe Cel ce-a înviat?
Autor: George Cornici

 photo 8d40422463822c7ac45653169c2213c2.jpg

 

Balada unui ou de Paste – de Mirela Sova

Cum de n-am mai piuit

Şi-s doar roşu de ciocnit –

E poveste, e minune

Sau mirare pentru lume.

Trebuia să fiu clocit,

Dar o mamă s-a gândit

Că-s prea alb, aşa frumos,

Deci să fiu al lui Hristos.

Nişte zile-am aşteptat

Cu alţi fraţi am discutat:

– Ce ne-or face, un’ ne-or pune?

Să nu fim… ouă bătrâne.

– Staţi cuminţi, nu vă rotiţi,

Veţi avea rost să vestiţi

Prin culoare şi ciocnire

Cu salut de mântuire,

Că mormântul s-a deschis,

Domnul moartea a învins,

Ne-a încurajat din colţ

Cloşca, mormăind din clonţ.

– V-aş fi vrut aici, puieţi,

Dar sunt mândră că puteţi

Frumuşei, să vă gătiţi

Şi de Paşti să vă ciocniţi.

…N-am mai zis nimic. Am stat

Zile-ntregi am aşteptat.

Gospodina ne-a-nroşit

Şi-acum gata, la ciocnit!

Când Hristos a înviat,

Mormântul s-a dezghiocat.

Cum să-L ţină, cum să-L ţină,

Când El e plin de lumină?

Asta e povestea mea…

Tu, ciocneşte-te de ea!

Imn al învierii, de Valeriu Gafencu

 photo post-12-1270368874.jpg

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,

Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,

Fortificați biserica creștină

Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre

Un om născut din nou armonios,

Pe sufletele voastre să se-mplânte

Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate

Și Iisus coboară pe pământ;

Din piepturile noastre-nsângerate

Răsună Imnul învierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumină

Cu sufletul smerit, purificat;

Veniți flămânzi, gustați din cină,

E nunta Fiului de Împărat.

 photo VladimirV.GeorgievskiyShutterstock.com_107806511301911683.jpg

Paștile, de M. Popescu

 photo 9dd75c2ca9d772b19dbd9958bf0afd08.jpg

S-aude-al clopotelor cânt

Prin firea care se renaște

Și falnic iese din mormânt,

Cu biruință Domnul Sfânt,

Iar azi e Paște.

Și după slujbă ies la rând

Bătrâni, cu spatele-aplecat,

Bărbați cu chipul luminat,

Și-n urmă ies copii cântând:

“Hristos a înviat!”

În jur pe margini, stau cei mari,

Privind la falnicii feciori,

Din mândrul șir al falnicei hori;

Și-n mijloc cântă lăutarii,

Din cobze și viori.

Sunt veseli toți și bucuroși

Și toți cu suflet-nălțat;

Oriunde se-ntâlnesc în sat

Își zic cum zis-au moși strămoși:

“Hristos a înviat!”

 photo 09f984d1208e7fda19525ee810f4440c.jpg

De Paști, de Tudor Arghezi

 photo 10mls1s.gif

La toate lucarnele și balcoanele

Au scos din cer îngerii icoanele

Și-au aprins pe scări

Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare,

Au întins velnițe și covoare,

Și ard în potire

Mireasma subțire.

Și din toate ferestrele odată,

Mii și sute de mii,

Heruvimii fac cu mâna bucălată

La somnoroșii copii.
 photo 177358552_3093037_114567766.jpg

8512000b9459b4525de6a88e0f8a7533

ecursie-muntele-frumosu-plin-de-flori-0051

magnolia-1392460_960_720
Purtpuriu de poezie Dana Balan

Definiția sărutului

 

Sărutul nostru e altfel…

şi niciodată la fel.
Uneori e o adulmecare
a unei miresme nepătate,
dintr-o seară în care
ți-am gătit ceva proaspăt.

Alteori e o întâlnire a privirilor,
În care fiecare fură
Tot ce poate
Și tot de care i-a fost dor.

L-am conceput să fie diferit,
Încărcându-l cu și mai multe trăiri și dorințe.
Dar de fiecare dată se bazează
Pe o gustare a celei mai dulci iubiri.

bufnite-tandre_16371242128285

Urcăm noi în locul vostru

Eu urc,
Mereu urc,
Pentru ca cei de jos să nu urce spre cer
Prea devreme.Le-am promis
Lor și celor dinaintea mea,
Ce poartă elicia-n păr,
Că voi duce misiunea mai departe.Voi ridica metri
Și voi păși munții,
Alergând fără teamă,
Spre infinitul durerii.Dar cu aceeași emoție,
Că voi, eroii mei din cer,
Vegheați asupra celor
Care v-ar fi stat vouă în brațe.

Vopseaua din om

Sunt oameni ce nu pot mai mult!
E necesar să-i înțelegem…
Dar nu putem să acceptăm
Ca răul lor să îl culegem.Și-atunci, cu armele-nainte,
Mergi pașnic și cu fruntea sus,
Să aperi demn, un colț din suflet,
Declarând, tot ce-i de spus.Te-ntorci cu sufletul rănit,
Să cureți ura unui om
Ce-a-mprăştiat-o în neștire,
Devenind de azi „neom”.0a922798e71b14a298a672d61e455facOricine-ai fi din univers,
Să știi că gestul tău murdar,
Nu a stropit o pasiune.
Te-a preschimbat într-un BONDAR!

Spălând parfumul

Astăzi ți-am călcat niște haine.
Mintea îmi fugea în altă parte
Când lacrimile începeau să-mi curgă şiroi
Și-ți spălau,
Pentru a doua oară,
Pantalonii.Am încercat să le opresc
De teamă că voi șterge orice urmă de parfum
Și vei mirosi doar tristețea
Ce s-a scurs din mine,
Prin lacrimi.
7051-1_zpsodu3lyid

Preschimbare

E soare
Și razele lui îți intră frenetic în ochi.
E-atâta lumină în tine
Ce te face să crezi
Că nu vei mai fi niciodată rece.Dar nimic nu e pentru totdeauna.
Soarele se preschimbă în furtună,
Apa rece si sărată te face să tremuri,
Auriul se transformă în gri,
Și bucuria se transformă în tristețe.
217223f7ff08013ee4396c21d6a519b6

Inimă albastră

Vreau să merg la mare,
Să-mi colorez inima în albastru.
Să o confund cu cerul
Când, în zbor, te caută pe tine.
Soarele să se scufunde în ea,
Sau să o cuprindă,
cât e ziua de mare.
Iar eu să am mereu lumină
Pe care să ți-o dăruiesc tot ție,
Cu fiecare zâmbet în tonuri acrilice. Sursa:http://rapitdegarofite.blogspot.robbfab45a7d4391855e0f097d8e8c44af

 

Iartă-mă!

Dacă vreodată te-am făcut să zâmbești,
Iartă-mă!
Mereu am crezut că îți stă mai bine așa.
Dacă vreodată te-am alintat spunându-ți „iubitul meu”,
Iartă-mă!
Eu doar spuneam lumii ce am eu mai bun.
Dacă vreodată am tăcut și ți-am ascultat respirația,
Iartă-mă!
Eu am considerat că orice cuvânt de-al meu era inutil, atâta timp cât te simțeam aproape de mine.
Dacă vreodată te-am făcut să ai încredere în mine,
Iartă-mă!
Mereu am vrut să găsești în mine sprijinul de care aveai nevoie.
Dacă vreodată ți-am apărut în vise,
Iartă-mă!
Voiam să nu te las singur niciodată, să mă porți cu tine mereu.
Dacă greșesc că te iubesc prea mult,
Iartă-mă!
Asta știu cel mai bine să fac de când te-am cunoscut pe tine, să iubesc curat.
Dacă vreodată, în inima ta, ai simțit un sentiment pentru mine ce se aseamănă cu iubirea,
Te iert!
Pentru că atunci eu mi-am aflat sensul în lume.
monstranta

DE MAINE NU TE MAI IUBESC

De maine nu te mai iubesc,
De maine voi fi iar a lumii.
De maine voi iubi strainii
Si tot ce azi urasc.
Tu care azi ma sorbi din ochi
Si-mi spui ca sunt frumoasa,
De maine nu ma vei mai vedea.
Voi fi a altui ins mireasa.
Daca acum imi esti sortit
sa-mi fii pe vecinicie
Barbatul ce mi l-am dorit
spre casatorie,
De maine totul va fi sters.
Iubirea noastra, cerul
o va rasfrange printre nori,
pierzandu-i deci, misterul.
Dar „azi” va fi un lung etern
Si „maine” se va pierde.
Caci tot ce-i viu in pieptul meu
Sa pierd nu pot concepe.
Astfel, iubitul meu iubit,
A ta voi fi o viata.
Caci astazi tu m-ai intalnit,
Azi iti voi fi mireasa.
f7d3a36fd7aee2b7742ac8bf9580b5d1_zpsd1syw3tq

De ce?

De ce nu m-ai lasat sa fiu
a tuturor? Sa fiu a lumii?
De ce nu m-ai lasat sa zac,
sa-si bata joc de mine unii?
De ce n-ai vrut sa-mi fie viata
tot gri cum pan’ atunci mi-a fost?
De ce ai vrut cu indarjire
ca tu s-o schimbi, sa-i dai un rost?
De ce m-asculti cand tip, cand plang?
Tu nu te-ai saturat de mine?
De ce-mi oferi ce n-am avut?
De ce nu pleci de langa mine?
De ce atunci cand am nevoie
tu esti aici si ma ajuti?
De ce-ntelegi ca viata-i grea
si vrei cu mine s-o infrunti?
legenda-lui-dragobete2

Plansul

Avem nevoie de iubire
Cu totii o stim, toti recunoastem.
Dar toti fugim de suferinta,
De un esec, de cand ne nastem.
Cu totii vrem sa nu mai plangem,
Ci sa zambim in orice zi.
Dar noi nu stim ca insusi plansul
Ne da putere sa iubim.
Caci singura lacrima poate
Sa vindece un suflet trist
Al carui strigat mut se-aude
In vidul gri, de necuprins.
Cand ne e dor si suntem singuri
Cu totii am vrea s-avem in brate
Un suflet cald ce il iubim,
Ce poate sa ne dea sperante.
Noi vrem sa fim mereu puternici
Si de se poate sa uitam
Ca plansul este-o cale buna
Sufletul sa-l vindecam.
Fapturi din apa si din lut!
Lasati obrajii sa vi-i spele
Lacrimile care curg
Din ochi, nu mai fugiti de ele!
Pentru ca ele pot puterea
Sa v-o redea cand nu sperati
Ca mai departe voi sa mergeti
Si viata grea s-o infruntati!
casement-window (1)

Iubeste!

Iubeste azi mai mult ca ieri,
Tot astazi mai putin ca maine.
Iubeste stelele din cer
Si fulgi de nea ce cad pe mine.
Iubeste ochi, iubeste zambet.
Iubeste tot ce pare simplu.
Iubeste trup, iubeste suflet.
Si nu lasa sa treaca timpu’!
Iar eu promit c-am sa-ti iubesc
Orice defect sau calitate.
Caci tu iubesti si imi doresc

Din ce iubesti eu sa fac parte.elfen2060

Daca ma strigi, ma fac ca n-aud!

Daca ma strigi, ma fac ca n-aud!
Tu nu-ntelegi ca nu te vreau?
Alerg prin mintea mea si caut
Un loc sa fug, sa nu mai stau.
Tu nopti la rand ma strigi intruna
Si vrei sa plang, trista sa fiu…
Deasupra sa imi fie luna,
Iar eu de mine sa nu stiu.
De ce nu pleci la alta fata?
Tu, dor, ce suferint-aduci?
Te-am mai aflat si alta data,
Dar azi ma doare … mai mult c-atunci!
5jd39n2pi26

Știu

Știu că uneori exagerez
și poate te scot din minți
cu explicațiile mele
interminabile.
Știu că nu m-am maturizat
și poate te plictisesc
cu copilărelile mele
dintotdeauna.
Știu că nu sunt atentă
și poate te dezamăgesc
cu lucruri de neexplicat
pentru tine.Dar mai știu că doar tu poți
Să schimbi ce-i rău în mine.
A10

Regrete..

Când știi că ce ai vrea să ai
Nu-i lângă tine și nu stai
Să te complaci în suferință,
Atunci tu luptă cu credință!Fără regrete să trăiești,
Să n-asculti guri ce le hrănești.
Ci gurii ce vorbește-ntruna
Să-i dai crezare, căci inima
Îți poate spune ceea ce
Îți poate-aduce liniște.Iar visul tău ți-l vei urma
Și-n lume singur n-ai afla!
8581a4ba137b17df95618478e7a1d956

Minunea mea

Să nu mă lași în întuneric
Să mă împiedic, sau să cad.
Să fii a mea lumină veșnic
Și călăuză-n tot ce fac.
Să mă veghezi și zi și noapte,
Să mă iubești în orice zi.
Să nu mă lași nicicând deoparte
Căci voi începe a muri.
6b012e54837c5ece96e12157499a66ad

Contur de femeie

În ochii tăi eu mă trezesc
Și ziua-ntreagă cânt.
Iar noaptea, când mă pun la somn
I-aud parcă suflând.
Suflând ușor, parcă de dor..
Să nu-i aud plângând.
Căci doru-i greu și ei nu vor
În gând să mă frământ.
În acești ochi am prins contur,
Conturul de femeie.
Tu mi l-ai dat și pot sa jur
Că-n veci n-o să mai fie.
N-o să mai fie vreun bărbat
Ce poate să-mi dea viață.
N-o sa existe alt contur
Lucrat din fir de ață.
3249111278_1_5_VpXdfNq2

 

 

 

147

 

 

 

romulus-vulpescu-vine-vremea_5b78a0fed00397

8 (1)

Poezii despre noaptea de sanziene

Rusaliile sinelui

Noi serbăm, de Sânziene,
Florile din toiul verii,
Ce se-arată prin poiene
Ochiului cald al muierii.

Noi serbăm de Sânziene
Florile ce vindecă
Rănile ce trec alene,
După ce ne spintecă.

Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros,
Din copilării perene,
Ce s-au petrecut frumos.

poezie de

3634658c87ed09ee751bd6c9d4f9cc41

De Sânziene

Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc… Coroniţele cad…
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă sub lacrimi de jad.

Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână….
Demult, îngropată-i sub lacrimi de ger.

În sat pregătite-s în corliţe seceri,
Recoltele-aşteaptă, ţăranu-i avid,
Eu, secera morţii, nicicând n-oi ierta-o…
Mi-a dat amintirea… Azi, câmpu-i arid.

Şi plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite în câmpuri cu dor…
Eu trec mai departe… Sărut, trist, o cruce,
Iar viaţa îmi pare floral, trist, decor.

poezie de

16832153_1190498167715650_4767223573266886511_n

Pentru ca noaptea…

Când nopţile
nu au contur
te strig…
Aş vrea să fiu
primul fulg de zăpadă
topindu-se timid
şi emoţionat
pe buzele tale…

Când fluturii orbi,
în cădere liberă,
se lovesc de asfalt
Aş putea fi
cu o eternitate
mai aproape de tine.

Pentru că noaptea…
noaptea umbrele mele
pot să danseze,
Şi numai noaptea
ploile de meteori
îmi luminează drumul…

poezie de

16681944_675767399251950_8941077016074060665_n

Noapte de sânziene

Ce mi-ai adormit voinice,
la umbra paltinilor, în ţinutul ielelor,
locul sânzienelor?
Zână, tu nu-mi face rău!
Mie-mi place dansul tău!
Ochişorii-ţi de turcoaz
mă vor scoate
din necaz!
Învoieşte-te,
de-ai vrea Zâna mea,
frumoasa mea, să stau în privirea ta
ca să-ţi pot cânta doina!

poezie de

16681732_627483267441586_401047072245992146_n

E ora

E ora somnului uşor şi-a
Blestemului sacru
Ce-l poartă apa
Planetarelor oceane albe,
Ce-l scuipă-n hăuri
Munţii tari cu sânziene salbe
Alunecând naiv pe panta
Unui simulacru.

poezie de

16649191_1632984530051503_7084100398521656247_n

Vraja Sânzienelor

Pe noapte ploioasă,
Chemările dorului se revarsă,
Să joace de Sânziene
Pe-a naturii sfinte scene,
Printre flori de câmp şi fragi,
Alături de oameni dragi,
Între glasuri de izvoare,
Şi dulci vise de fecioare,
Printre a sufletelor vrăji,
Şi descântec de ţigănci,
Pe sub păsările nopţii
Şi săruturile sorţii,
În sân cu speranţe mii,
Să tot pleci, să uiţi să vii,
Fericită doar să fii.

poezie de

16640716_1397475746950046_3509675584026680063_n

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
– Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
– Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie clasică de

16508951_396126764072346_5572472975086237720_n

Drăgaica-Sânzienele

Azi e ziua în care s-a născut
În cultul nostru ortodox,
Prorocul Ioan, ce-i cunoscut
Că botezat-a pe Hristos.

Tot azi, în ale noastre datini
Ce-s moştenite de la daci,
E ziua-n care fără patimi
Drăgaica, vine ca un vraci.

Din cultul soarelui, ea vine
Cu-a iubirii sărbătoare.
Noi o cinstim cum se cuvine
Sânziana, zâna floare.

Drăgaicele sunt zâne bune
Ce prin păduri şi câmp trăiesc,
Şi poartă florile-n cunune,
Cu ele se împodobesc.

Puteri magice dau la plante
Şi pe bolnavi tămăduiesc,
Când sunt de oameni respectate,
Şi-n ritualuri le slăvesc.

Dar se răzbună crunt în noapte
Când ritualul nu-i făcut,
Cu Ielele-s asemănate,
Ca-n al Rusalilor cult.

În a Sânzienelor noapte
Se aprinde un foc mare,
Se-aruncă ierburi aromate
Cinstind Sfânta sărbătoare.

Când peste sacrul foc se sare
Acesta te purifică,
Şi buciumu-i zice-o cântare
Astfel slăvind-o pe Drăgaică.

În Transilvania se spune
Că-n ziua de Sânziene,
Apar comorile străbune
Când al nopţii văl se-aşterne.

În acel loc se ivesc focuri
Sub razele reci de lună,
Iar Ielele cu-ale lor jocuri,
Te prind în hora lor nebună.

Ele te învârt şi te vrăjesc
Nu mai şti nimic de tine.
În a lor horă te ameţesc,
Uitându-ţi de al tău nume.

Dar asta-i o altă legendă,
Ce o voi spune mai târziu,
Căci nu-i trecută în agendă…
Deci astăzi, eu nu o mai scriu.

Datini străbune şi-înţelepte
Ce de la daci v-am moştenit,
Prin ele vrem să se respecte
Credinţa-n Domnul mult iubit!
poezie de

16507946_1132246040236770_8168615801945774123_n

Sânzienele

1. Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

2. Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.

folclor românesc

16711539_1340685459332359_4346934209172358143_n

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ…
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri…
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc…
… din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese…
Din roua de seară…
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna… de-or purta cununa…
Fi-vor numai Una
Apoi…, în pădurea bătrână…
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată…
Se-arată atunci… odată…
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat…
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii…
În ochii-ţi să mă pierd…
… până-n zori de zi…
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc

10885403_922569874432918_279465100411901635_n

 

Rusaliile sinelui

Noi serbăm, de Sânziene,
Florile din toiul verii,
Ce se-arată prin poiene
Ochiului cald al muierii.

Noi serbăm de Sânziene
Florile ce vindecă
Rănile ce trec alene,
După ce ne spintecă.

Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros,
Din copilării perene,
Ce s-au petrecut frumos.

poezie de

sanziene-beneficii

Scrisoare…TRADITII CONCURS

Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Şi să-ţi recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.

Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârşi
Prin a fi perechi.

Cu ce fel de gingăşie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Şi în minte mi-ai intrat.

Tu-mi ştiai anii după păr
Eu asta încercam aţi spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.

Dragostei de adevăr nu-i pasă
Ea se apropie şi de bătrân
Spunându-i vremii mincinoasă
Doar clipele frumoase ne rămân.

poezie de

de-sanziene_d9323781305f55

Cantare de lauda la Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Invatati si neinvatati, dar aceiasi in duhul,
Puternici ca ingerii in a Domnului iubire,
Petru cel simplu si Pavel cel mult invatat,
Erau amandoi luminati de al Duhului har.

Ei doua lumanari aprinse au fost,
Candele nestinse,
Inalte si preafrumoase,
Ca stelele stralucind.

Ele pamantul au strabatut cu a lor lumina,
De la oameni nimic cerand,
si pe veci imbogatindu-i.

Ei mai saraci erau decat cei mai saraci,
Dar au indestulat lumea;

Ei robi si intemnitati au fost, dar lumea au biruit.
Cu invatatura lui Hristos ei au imbogatit lumea,
Si cu arme noi pe ea desavarsit o au biruit.
Ei o au biruit cu smerenia si dumnezeiasca pace,
Cu fericita blandete, cu rugaciunea, postirea
Si cu milostivirea cea de necuprins.

Cand a vieti lor zbuciumata zi s-a plecat spre zbuciumata seara,
Sangerosul Nero napraznic capat i-a pus.
Dar cand Nero, al lumii dement conducator
Poruncit-a a Apostolilor moarte,
Lumea nu mai era a lui, ci-a lor.
Iar ei prin moarte au dobandit Imparatia.

Sfantul Nicolae Velimirovici

Anunțuri

114 comentarii (+add yours?)

  1. anitanna
    Aug 17, 2016 @ 06:42:39


    Buna dimineata si bun gasit!
    O zi de miercuri cu soare,bucurii si reusite in ce faceti !
    Va imbratisez cu drag!

    Apreciază

    Răspunde

  2. bernard25
    Aug 24, 2016 @ 11:47:59

    Bonjour BETA

    Mes vacances sont terminées

    Je viens faire un petit passage dans ton univers

    Mais avant je veux te dire que

    Tes petits messages sont comme la flamme d’un feu de bois

    Qui dans mon cœur , me mets de la joie

    Ton amitié est une étoile qui brille dans le ciel

    Elle est éternelle

    Passe une très bonne et belle journée

    Gros bisous Bernard.

    Je remercie tous ceux et toutes celles qui sont passées sur mon blog pendant le période de mes vacances

    J’espère que toi aussi tu as passé un bon mois d’aout et que tu es en pleine forme

    Bisous Bernard

    Passe une très belle journée

    Apreciază

    Răspunde

  3. bernard25
    Aug 31, 2016 @ 11:37:03

    Bonjour BETA

    je passe comme promis sur ton joli blog

    Je te dépose un rayon de lumière

    tendresse et bonheur

    Ton blog j’aime le feuilleté lire tes écris , tes poèmes tes montages ou autres toujours un énorme plaisir de découvrir tes nouveautés

    Passe une très belle journée que ce soit en famille enfants ou entre amis

    Bisous amitié

    Bernard

    Apreciază

    Răspunde

  4. Beta
    Oct 02, 2016 @ 18:04:26

    Daca ajungeti si pe aici , gasiti o cafeluta aromata si poezii minunate. ❤

    Apreciază

    Răspunde

  5. Anita
    Aug 16, 2017 @ 11:37:14

    Have a great day dear Beta
    Kisses

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: