Haideti sa aflam impreuna

b426c2208ebb90cf

 

5e05ccf2

 

 

0503aef8b7562008a72709db59e2f8596721f1

Datorita faptului ca legea iubirii este temelia guvernarii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor create depinde de acordul lor  desavarsit fata de marile principii ale dreptatii.Dumnezeu doreste de la toate fapturile Sale o slujire din dragoste – un omagiu care izvoraste  dintr-o apreciere inteligenta a caracterului Sau. El nu gaseste placere intr-o slijore silita si, ca urmare, le da tuturor libertatea de vointa, ca sa-i aduca o slujire de bunavoie.(Ellen G.White)welcome9

O fetiţă de 11 ani a sugerat pentru prima dată numele celebrei planete pitice Pluto

O fetiţă de 11 ani din Oxford, Marea Britanie, pe care o chema Venetia Burney, este responsabilă pentru numele planetei pitice Pluto.

Aceasta i-a sugerat numele bunicului ei după ce a fost inspirată de zeul roman Pluto, zeul Infernului.

Bunicul acesteia, Falconer Madan, deţinea funcţia de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Bodleian de la Universitatea Oxford. Acesta le-a propus celor de la Observatorul Lowel din Arizona acest lucru, imediat după ce planeta a fost descoperită, în anul 1930. Descoperirea acesteia a confirmat încrederea lui Dr. Percival Lowell cu privire la existenţa acesteia şi a fost considerată cea mai importantă de după descoperirea planetei Neptun, în anul 1846.

Membrii acelui observator au considerat că Pluto este un nume potrivit, mai ales că primele două litere din componenţa acestuia sunt iniţialele lui Percival Lowell, fondatorul acestui observator. Denumirea a fost oficializată în anul 1930.

În acelaşi an, a fost creat caracterul Disney cu acelaşi nume, dar, în acea perioadă, acesta purta numele Rover.
Sursa foto – Sursa: 123rf.com
O fetiţă de 11 ani a sugerat pentru prima dată numele celebrei planete pitice Pluto

Sursa: Curiosity – preluat din http://www.descopera.ro/cultura

 Si pentru a avea continuitate la subiect continuam sa aflam tot despre aceasta planeta :

Descoperire a cercetătorilor americani: Munţii de pe Pluto ar putea fi vulcani de gheaţă. ”Nimic asemănător nu a fost văzut vreodată”

Cercetătorii americani au descoperit pe Pluto anumite formaţiuni muntoase ce par a fi gheţari care ejectează gheaţă, potrivit unui studiu ale cărui concluzii au fost prezentate luni, informează Reuters.

Noua descoperire ridică o serie de întrebări despre felul în care această planetă pitică a putut să rămână până în zilele noastre atât de activă din punct de vedere geologic.

Studiul, prezentat la o întrunire organizată de American Astronomical Society în National Harbor, Maryland (SUA), evidenţiază faptul că Pluto şi sateliţii lui naturali alcătuiesc un sistem mult mai complicat decât au estimat oamenii de ştiinţă.

„Sistemul plutonian ne uluieşte”, a explicat planetologul Alan Stern, cercetător la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, într-o videoconferinţă.

Alan Stern coordonează una dintre echipele NASA care participă la misiunea New Horizons, prima sondă spaţială care a survolat planeta pitică Pluto pe 14 iulie.

Fotografii şi date ştiinţifice prelevate cu ocazia acelui survol sunt de atunci transmise spre Terra.

Printre cele 50 de rapoarte pe care specialiştii care participă la misiunea New Horizons le vor prezenta în această săptămână se află şi o analiză a unor imagini ce prezintă doi munţi de pe Pluto, ce măsoară fiecare pestes 161 de kilometri în diametru şi mai mulţi kilometri în înălţime. Vârfurile munţilor prezintă depresiuni similare cu cele ale vulcanilor de pe Marte şi Terra.

„Nimic asemănător nu a fost văzut vreodată la marginile Sistemului Solar”, a spus Oliver White, participant la misiunea New Horizons şi cercetător la Ames Research Center, un laborator ştiinţific administrat de NASA, situat în Moffett Field, California.

În loc să ejecteze roci topite, vulcanii de pe Pluto aruncă în atmosferă apă îngheţată şi alte tipuri de gheţuri, precum cele din azot, amoniac şi metan.

Deşi recunoaşte că ideea prezenţei unor vulcani pe Pluto, care se află la o distanţă de 40 de ori mai mare de Soare decât Pământul, poate să pară nebunească, totuşi, spune Oliver White, „acesta este cel mai puţin nebunesc lucru la care ne putem gândi” pentru a putea explica existenţa acelor munţi.

Sonda New Horizons a descoperit şi câteva crăpături adânci în scoarţa lui Pluto, cea mai mare dintre ele având o lungime de 322 de kilometri. Vârful acelei crăpături este cu 4 kilometri mai înalt decât baza acesteia – o diferenţă de nivel de două ori mai mare decât aceea din Marele Canion de pe Terra.

„Există atât de multe imperfecţiuni în acea zonă de pe Pluto, iar asta indică faptul că scoarţa a suportat o extensie majoră într-un anumit moment din istorie”, a spus Oliver White.

Oamenii de ştiinţă bănuiesc că descompunerea unor elemente radioactive din nucleul lui Pluto reprezintă sursa de căldură a acestei planete pitice şi a transformărilor ei.

Sonda New Horizons, lansată de NASA în 2006, este destinată cercetării planetei pitice Pluto, dar şi corpurilor spaţiale din Centura Kuiper, într-o misiune fără precedent.

Pluto se află în Centura Kuiper, o regiune de mini-planete şi alte corpuri îngheţate care orbitează Soarele dincolo de Neptun şi despre care se crede că sunt rămăşiţe ale procesului de formare a Sistemului Solar, în urmă cu 4,6 miliarde de ani. Este ultima dintre regiunile neexplorate ale Sistemului Solar.

De la descoperirea ei, în 1930, de astronomul american Clyde William Tombaugh, Pluto a rămas un mister pentru savanţi, care se chinuie să explice de ce o planetă cu o rază atât de mică ar putea exista dincolo de lumile uriaşe ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.

În 1992, astronomii au descoperit că Pluto, situată la o distanţă de Soare de 40 de ori mai mare decât cea dintre Terra şi astru, nu era singură în depărtările Sistemului Solar, iar din acest motiv Uniunea Astronomică Internaţională (International Astronomical Union) a decis să reevalueze definiţia unei „planete”.

În 2006, cu New Horizons deja lansată, Pluto şi-a pierdut titlul de a noua planetă a Sistemului Solar, fiind clasată în categoria „planetelor pitice”, deoarece nu a „curăţat” spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. De atunci, peste 1.000 de planete pitice au fost descoperite în Centura Kuiper.

Centura Kuiper este o regiune a Sistemului Solar similară centurii de asteroizi, dar mult mai mare ca aceasta şi cuprinzând mult mai multe corpuri spaţiale, formate din diferite tipuri de gheaţă. Centura Kuiper a fost denumită după Gerard Peter Kuiper (1905 – 1973), un astronom olandezo-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

În afară de New Horizons, astronomii contează în anii viitori şi pe sistemul de imagistică în infraroşu de la bordul succesorului lui Hubble, telescopul spaţial James Webb – deocamdată programat pentru lansare în 2018, potrivit site-ului NASA -, pentru a realiza o serie de cercetări şi mai detaliate, precum compoziţia chimică de la suprafaţa lui Pluto şi a sateliţilor săi, dar şi de la suprafaţa numeroşilor asteroizi care se află în Centura Kuiper.

Sursa: Mediafax

Am gasit un blog unde sunt prezentate planetele din sistemul nostru solar atat cat  trebuie sa stim pentru  cultura noastra generala deci :
https://cele9planete.wordpress.com/

 

MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON
MERCUR
VENUS
PAMANT
MARTE
JUPITER
SATURN
URANUS
NEPTUN
PLUTON

 

     Planetele sunt cele mai mari obiecte exceptand Soarele. Spre deosebire de Soare, planetele nu produc energia lor proprie, in schimb planetele reflecta caldura si lumina vizibila produsa de Soare. Planetele Jupiter si Saturn emit radiatii radio, undele radio, emise de Jupiter sunt asa puternice incat pot fi receptionate pe pamant cu radiotelescoape. Cele patru planete de langa Soare: Mercur, Venus, Pamant si Marte se numesc planete terestriale, ele par sa contina fier si roci. Planetele terestriale si Pluto sunt cele mai mici planete. Pamantul are un satelit, Marte are doi si Pluto are unul. Mercur si Venus nu au sateliti.
Distantele dintre planete se masoara in unitati astronomice.
Cele mai mari planete, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun sunt numite planete gigant. In comparatie cu planetele terestriale ele contin fier usor si roci. Fiecare din planetele gigant au cateva sateliti. De asemenea ele au inele in jurul lor. Doar inelul luminos al planetei Saturn poate fi usor vazut cu un telescop mic. Toate planetele sunt inconjurate de variate tipuri de gaze. Gazele care inconjoara o planeta se numesc atmosfera. Pamantul este singura planeta care are destul oxigen in jurul sau si destula apa pe suprafata sa pentru a mentine viata.

CLASIFICARE

SISTEMUL SOLAR SOARELE LUNA PLANETELE ASTEROIZII METEORII
UNIVERSUL GALAXIILE STELELE GAURILE NEGRE ECLIPSELE COMETELE

DUPA MARIME

  • planete mici – Mercur, Venus, Pamant, Marte, Pluton;
  • planete gigant – jupiter, Saturn, Uranus, Neptun.
MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON

DUPA COMPOZITIE

  • terestre – Mercur, Venus, Pamant, Marte;
  • gazoase – jupiter, Saturn, Uranus, Neptun;
  • Pluton.

     Planetele terestre sunt compuse din piatra si metal, au o densitate relativ mare, rotatie mai inceata, suprafata solida, nu au inele si au putini sateliti.
Planetele gazoase sunt compuse din hidrogen si heliu, in general au densitati mici, roatatie rapida, au inele si multi sateliti.

Planete
MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON

DUPA POZITIA LOR FATA DE SOARE

  • planete interioare – Mercur, Venus, Pamant, Marte;
  • planete exterioare – Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, pluton;
  • centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter formeaza granitta dintre sistemul solar interior si sestemul solar exterior.

Planete
MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON

DUPA POZITIA LOR FATA DE PAMANT

  • planete inferioare – Mercur si Venus;
  • planete superioare – Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton.

     Planetele inferioare sunt mai aproape de Soare decat Pamantul Ele au faze, ca Luna cand este vazuta de pe Pamant.
Planetele superioare sunt mai departe de Soare decat Pamantul. Ele se vad intotdeauna in toatalitate sau aproape in totalitate.

Planete
MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON

CRONOLOGIC

  • planete clasice – Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn. Sunt cunoscute inca din timpurile preistorice; sunt vizibile cu ochiul liber.
  • planete moderne – Uranus, Neptun, Pluton. Au fost descoperite in timpurile moderne; nu se vad cu ochiul liber.
  • Pamant.

Planete
MERCUR VENUS PAMANT MARTE JUPITER SATURN URANUS NEPTUN PLUTON

Sursa:http://tisp.ro/solar/pgs/planete/clasif.html

Curiozitati despre planete aflati aici :
http://inbors.com/curiozitati-despre-sistemul-solar

De ce nu mai este Pluto cea de-a 9-a planetă a sistemului solar

Descoperită abia în 1930, Pluto, pe atunci considerată cea de-a 9-a planetă a sistemului solar, a făcut notă discordantă față de celelalte planete din sistem, prezentând o serie de caracteristici care o individualizează față de toate planetele aflate pe orbite în jurul Soarelui și care au dus, în cele din urmă, în 2006, la revizuirea definiției planetei și la excluderea sa din această categorie. În acest material ne vom aduce aminte de ce și-a pierdut Pluto rangul de planetă.

Un prim argument este că Pluto este mult mai mică (atât ca volum cât și ca masă) decât orice altă planetă din sistem, având masa chiar de cinci ori mai mică decât Luna. Este un corp teluric, așa cum sunt Mercur, Venus, Pământul și Marte, dar nu se află în aceeași zonă a sistemului solar cu aceste planete, vecinii săi fiind giganticele planete gazoase Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Din acest motiv, există unii astronomi care sunt de părere că Pluto s-ar fi format în afara sistemului solar, fiind la un moment dat capturată de gravitația Soarelui. Alți astronomi sunt de părere că Pluto a fost una dintre lunile lui Neptun.

Un alt argument important este legat de orbita neobișnuită pe care o descrie Pluto în jurul Soarelui. Toate planetele din sistemul nostru solar se deplasează pe orbite relativ plane în jurul Soarelui, însă orbita lui Pluto formează un unghi de 17 grade față de planul celorlalte orbite. În plus, orbita lui Pluto este și foarte eliptică și intersectează orbita planetei Neptun pentru o perioadă de 20 de ani din cei 248 cât durează mișcarea sa de revoluție. Nicio altă planetă nu intersectează orbita altei planete. Doar cometele și asteroizii fac acest lucru.

În plus, cea mai mare dintre cele cinci luni ale lui Pluto, Charon, are aproape jumătate din dimensiunea lui Pluto. Din această cauză, unii astronomi au recomandat ca Pluto și Charon să fie considerate mai degrabă un sistem binar de planete pitice și nu o planetă cu satelitul său.

Toate aceste „probleme de identitate” ale lui Pluto au determinat Uniunea Astronomică Internațională (IAU) să adopte două rezoluții la 24 august 2006 prin care au recatalogat acest corp cosmic drept planetă pitică.

Primul dintre aceste documente este Rezoluția 5A prin care este definit termenul de „planetă” — „O planetă este un corp cosmic care (a) se află pe o orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitație să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă) și (c) și-a curățat vecinătatea orbitală de alte corpuri (asteroizi, comete)”.

Pluto este relativ rotundă și se află pe orbită în jurul Soarelui, dar această orbită se intersectează cu cea a lui Neptun. Criticii acestei rezoluții susțin că există și alte planete, printre care și Pământul, care nu au reușit să-și curețe vecinătatea orbitală de alte corpuri. Pământul, spre exemplu, se întâlnește în mod regulat cu asteroizi aflați în apropierea orbitei sale.

Rezoluția 5A identifică și două noi categorii de obiecte aflate pe orbite în jurul Soarelui: „planetele pitice” și „corpurile mici” din sistemul solar. Conform acestei rezoluții, o planetă pitică este „un corp cosmic care (a) se află pe orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitație să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă), (c) nu și-a curățat vecinătatea orbitală și (d) nu este un satelit al altei planete.

Corpurile mici din sistemul solar sunt corpuri aflate pe orbite în jurul Soarelui, dar care nu sunt nici planete și nici planete pitice.

Cealaltă rezoluție, 6A, i se adresează în mod special lui Pluto, reclasificând-o drept planetă pitică.

Conform acestor rezoluții votate în cadrul IAU, sistemul nostru solar este format din 8 planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. În afară de Pluto, în categoria planetelor pitice mai intră și Ceres (cel mai mare obiect din cadrul centurii de asteroizi dintre planetele Marte și Jupiter) dar și 2003 UB313 sau Eris (un obiect și mai îndepărtat de Soare decât Pluto, din cadrul Centurii Kuiper, centura de comete și asteroizi de la marginea sistemului solar, de dincolo de orbita lui Neptun). În categoria corpurilor mici din sistemul solar intră asteroizii și cometele.

AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu)

https://youtu.be/4kBISy0Ut1g?t=12

Ziua de astazi o dedicam  lui 1 Februarie pentru romani ❤
Fotografia postată de La Blouse Roumaine.

„În calendarul popular românesc, ziua de 1 februarie corespunde cu Anul Nou Viticol (răscrucea dintre ani, când Anul Vechi Viticol moare şi renaşte Noul An Viticol), de fapt începutul unui nou sezon de lucru pentru lucratul viilor. Acum au loc adevărate ceremonii rituale, magico-mitice, cu caracter bahic, datând din vremea tracilor, care au ca scop influenţarea recoltei strugurilor. Totodată este şi Anul Nou Pomicol, când se face prima ceremonie a anului, legată de pomicultură.
Peste această sărbătoare rituală, creştinismul a suprapus numele unui sfânt – Trifon, pe care Lumea satului l-a acceptat, sub o formă originală Trif Nebunul – devenit un personaj al mitologiei române, născut în credinţa populară din „contopirea cultului sfântului creştin Trifon – serbat la 1 februarie şi al unei divinităţi autohtone a naturii” (Prof. Univ. Ivan Evseev – „Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească”).
Este aceeaşi sinteză suferită de Sânmedru, Sânvasii, Sângeorg, etc. – unde peste personajul mitic popular, creştinismul a suprapus figura unui sfânt. Trif sau Trif-Nebunul sau Trifonul viermilor şi al lăcustelor este în credinţa populară patronul tuturor dăunătorilor care distrug pomii fructiferi şi viile. Acum are loc şi ceremonialul legat de fertilitate – Arezanul viilor.”

Julia Maria Cristea
sursa: http://goo.gl/tUr9UR

„Gurbanul viilor, Arezanul, Târcolitul sau Trifănitul sunt denumirile ştiute în spaţiul etnic românesc. Schema sărbătorii cuprinde: urcarea pe coline a podgorenilor, consacraţi cu corzi de vie, ocolirea viei (târcolitul), tăierea în cruce a corzilor de vie şi afumarea lor, dezgroparea sticlei de vin din anul trecut, Rugăciunea („…Stăpâne… dă ei să aducă roade la vreme…”) şi Exorcismul Sfântului Mucenic Trifon, citite de preot: „Vă alung pe voi, fiarele cele de multe feluri, viermii, omizile, gândacii, lăcustele (…) şi vă duceţi în locuri neumblate şi fără de apă şi neroditoare (…) (Moliftelnic, 2013, p. 448 – 451), botezul viei cu Aghiasma mare. Procesiunea se încheie cu un ospăţ în capul viei.

Ceremonialul propiţierii viţei-de vie a fost mult răspândit doar în satele din sudul României (Teleorman, Olt, Dolj, Gorj, Mehedinţi) şi în Dobrogea. Nu pot fi ocolite realităţile etnografice bulgăreşti, exprimate frapant în similitudini tipologice şi de sintaxă folclorică (v. Hristo Vakarelski, Viaţa şi limba bulgarilor, Sofia, 1935, p. 421-422; Răzvan Ciucă, Gurbanul viilor, un obicei tot mai uitat, în Obiectiv, Călăraşi, 2013, 8 februarie; C. Bărbulescu, Târcolitul viei – un rit al viţei de vie, în REF, nr.5-6, 1995, p.559, „Este hramul zarzavagiilor, ca zarzavaturile să fie ferite de lăcuste… Podgorenii se duc la vie…” ş.a.).

Obiceiul se defineşte cu un discurs autentic al cuturii populare tradiţionale româneşti.”

Răzvan Ciucă
sursa: http://obiectiv-online.ro/?p=13601

Foto: Cramele Jidvei

Continuam cu  micuta planeta :

Ascensiunea şi declinul planetei Pluto. ”Un triumf al ştiinţei în faţa sentimentelor”

În 2006, titlul de planetă conferit lui Pluto a fost retras de către cel mai mare corp astronomic din lume. Evenimentul a stârnit admiraţia şi sprijinul oamenilor din întreaga lume.

Bazându-se pe calculele sale, Percieve Lowell, un om de afaceri şi astronom american, era convins că o a noua planetă necunoscută era responsabilă pentru ,,clătinarea” orbitei lui Uranus şi Neptun. Pentru mai mult de o decadă, până la moartea sa din 1916. Lowell a urmărit -o din interiorul observatorului pe care l-a fondat în Flagstaff, Arizona, însă nu a reuşit niciodată să descopere ,,Planeta X” de la marginea sistemului nostru solar.

În iarna anului 1930, un tânăr asistent de la observator, Clyde Tombaugh, compara fotografiile unei secţiuni a cerului noaptea, el a observat că un mic spectru de lumină se mişcase pe fondul fix al stelelor. Cercetătorii de la Observatorul Lowell au anunţat descoperirea noii planete pe 13 martie 1930, ziua de naştere a fondatorului centrului astronomic.  La sugestiile unei tinerei de 11 ani, Venetia Burney, planeta a fost denumită Pluton, după zeul roman al lumii de dincolo, printre nume a mai fost sugerat Minerva sau Erebus.

După ce astronomii au aflat mai multe informaţii despre Pluto, aceştia au concluzionat că orbita sa este mult mai eliptică şi înclinată decât a oricărei alte planete din sistemul nostru solar. În cel mai apropiat punct al tranzitului Soarelui, Pluto a intrat în orbita celei de-a opta planete a sistemului nostru solar, Neptun. În acel moment, astronomii au anunţat că planeta ar putea fi mult mai mare decât Jupiter, însă s-a dovedit că este mai mică decât Luna.

După ce au aflat mai multe informaţii despre planetă, astronomii au început să se îndoiască de titlul de ,,planetă”. În 1992, cercetătorii de la Institute of Technology din Massachusetts, Jane Luu şi David Jewitt, au descoperit în spatele lui Pluto dovezi ale Centurii Kuiper, o zonă vastă de reziduri  rămase în urma formării sistemului solar. Printre sutele de corpuri cereşti care orbitau Soarele din centura lui Kuiper erau similare, ca mărime, cu Pluto. Când astronomii de la observatorul Caltech, conduşi de Mike Brown, au descoperit planeta Eris, care avea o masă mult mai mare decât cea a lui Pluto, în 2005, au ştiut foarte clar că trebuie făcută o schimbare.

La întâlnirea de la Praga din august 2006 a Uniunii Internaţionale a Astronomilor (UIA), aceştia au luat în considerare extinderea sistemului solar la 12 planete, adăugându-le pe Pluto şi pe luna sa, Charon. Măsura a fost respinsă în august 2006 de  majoritatea membrilor UAI, care au redefinit denumirea de planetă drept corp celest care orbitează în jurul Soarelui. Aceştia au concluzionat că Pluto nu are suficientă masă pentru a afecta orbita lui Uranus şi Neptun. Împreună cu Eris şi Ceres, Pluto a fost reclasificată ca ,,planetă pitică”. Decizia a fost apreciată de unii astronimi, considerându-l ,,un triumf al ştiinţei în faţa sentimentelor”, conform New York Times. Majoritatea persoanelor care au crescut cu un sistem solar cu nouă planete au avut o afinitate specială pentru planeta care împărţea numele cu un personaj Disney.

O machetă a planetei Pluto a fost aşezată în faţa castelului Smithsonian din Washington D.C, aceasta devenind un memorial. O vază cu flori a fost aşezată la baza acesteia. Pe cartonaşele de condoleanţe scria: ,,Ne va fi dor de tine”, ”Odihneştete în pace” sau ,,Pluto va fi întotdeauna o planetă în inima mea”. Comercianţii au profitat de ocazie şi au vândut tricouri cu mesaje precum: ,,În zilele mele Pluto era o planetă”.Sursa: History

Pluto ar putea ascunde oceane sub crusta uriasa de gheata care o acopera

Pluto ar putea ascunde oceane sub crusta uriasa de gheata care o acopera

Un studiu efectuat de catre oamenii de stiinta de la Universitatea Santa Cruz, California, sustine ca exista o posibilitate crescuta ca Pluto, corpul ceresc retrogradat de la stadiul de planeta, sa ascunda oceane adanci de circa 170 de kiloemtri sub crusta de gheata care masora aproximativ 200 de kilometri grosime…

Chiar daca temperatura la suprafata lui Pluto scade sub – 230 de grade Celsius, exista inca sansa ca sub uriasa crusta de gheata sa zaca oceane de apa lichida, afirma Guillaume Robuchon, unul dintre autorii studiului.

Teoria nu este inca demonstrata. Savantii sustin ca existenta oceanelor este conditionata de prezenta unui nucleu solid al corpului ceresc, fapt nedovedit pana in prezent. Cel mai probabil, raspunsul va veni in anul 2015, atunci cand sonda spatiala New Horizons va ajunge in apropiere de Pluto si va examina secretele acesteia.

Sursa: Phenomenica

 

Pluto isi schimba culoarea

Pluto isi schimba culoarea

Pluto, o vreme considerata cea mai indepartata planeta din Sistemul Solar, in 2006 a fost „retrogradata”, existand specialisti care cred ca ar putea fi clasificata mai curand drept asteroid sau cometa.

Pentru un ochi de profan, asa cum este infatisata in noile fotografii publicate de NASA, Pluto pare a avea o culoare galbena-portocalie, dar astronomii asigura ca in prezent este cu 20% mai rosie decat inainte.

De asemenea, potrivit fotografiilor, calotele de gheata ale lui Pluto isi schimba structura: sunt mai luminoase la nord si mai intunecate la sud, o schimbare care i-a surprins pe specialisti. Pe Pluto, fiecare anotimp dureaza 120 de ani.

Sursa: La Stampa

 

Oraşul fantomă în care nu locuieşte nimeni deşi luminile sunt aprinse, pomii sunt îngrijiţi şi există restaurante, centre comerciale şi bănci

Oraşul fantomă în care nu locuieşte nimeni deşi luminile sunt aprinse, pomii sunt îngrijiţi şi există restaurante, centre comerciale şi bănci - Galerie Foto

Deşi unele oraşe pustii sunt considerate ruine, în Kitsault, din Canada, luminile sunt aprinse în clădiri, deşi nimeni nu locuieşte.

Din 1982, oraşul Kitsault este nelocuit, însă iluminatul public este mereu deschis, iar pomii sunt mereu aranjaţi, iar peluzele sunt tunse. În oraş există centre comerciale, restaurante, bănci, baruri şi teatre.

Kitsault se află la graniţa Canadei cu Alaska şi a devenit oraş în anul 1979 când, în zonă, s-au stabilit lucrătorii din mine.  Datorită extracţiilor de molibden, în zonă s-au mutat 1.200 de rezidenţi. Zona era cunoscută pentru mineritul metalelor preţioase şi semipreţioase precum argintul, zincul şi cuprul. La sfârşitul  anului 1970, exploatările s-au oprit, iar profiturile au scăzut.

Planul de construcţie al oraşului a atras în zonă meşteri, ingineri şi investitori. Au fost construite peste 100 de case, duplexuri şi 7 blocuri cu aproximativ 200 de apartamente. De asemenea, în oraş a fost construit un spital modern, un centru comercial, restaurante, bănci, piscine, librării şi teatre.

La 18 luni după ce primele familii s-au mutat în locuinţe, piaţa de molibden a căzut, mina s-a închis şi oamenii au început să plece din oraş.

În 2005, antreprenorul Krishnan Suthanthiran a cumpărat oraşul pentru 7 milioane de dolari şi a început să investească bani în întreţinerea lui.
Sursa:http://www.descopera.ro/dnews

Au fost deschise arhivele de la Nurimberg: Cine credeţi că a fost în spatele celui de-al Doilea Război Mondial?
Telford Taylor, Procuror american la Tribunalul de laNurimberg pentru crimele derăzboi declară împotriva responsabililor cartelului petrolifer şifarmaceutic IG Farben următoarele:

Crimele de care suntacuzaţi aceşti indivizi nu au fost comise de furie sau pentru o reacţieneaşteptată. Nu seconstruieşte oenormămaşină de război într-o răbufnire de pasiune, nici unlagăr ca şi Auschwitz într-o crampă de brutalitate. Scopul lorerasăconstruiască din poporul german o maşină militarăcaresă îşi poată impune propriul domeniu în Europaşi în altenaţiuni dincolo de mări. Au fost urzeala mantiei negre a Morţiicare a devastat Europa.

Această arhivă a fost publicată mulţumită Dr. Rath Health Foundation, o organizaţie no profit.

După 60 de ani de linişte, arhivele istorice ale Tribunalului pentru crime de război care au stabilit cine sunt responsabilii celui de-al DoileaRăzboi Mondial par să fie însfârşit disponibile publicului din toatălumea. Actualmente, cărţile de istorieînvaţă că al Doilea Război Mondial a izbucnit din cauza unui dictator nebun, Hitler, şi de urmaşiisăinemiloşi, naziştii.

Cu toate acestea, zeci de mii de documente istorice ale Tribunalului dinNurimberg, publicate recent online, descriu în mod neechivoc, că:

  • Al Doilea Război Mondial, un conflict care a costatviaţa a peste60 de milioane de persoane, a fost planificat şi finanţat de cel maimare cartel chimic şi farmaceutic din lume. La acea vreme,germana IG Farben era constituită din Bayer, BASF, Hoechstşialţii.
  • Forţa care a pus în mişcare cel de-al Doilea Război Mondial eraambiţia IG Farben de a obţine controlul asupra pieţelor mondiale ale petrolului şi medicamentelor, eliminând orice concurenţăprinforţă.
  • Companiile din grupul IG Farben au finanţat ridicarea la putere a partidului nazist şi transformarea democraţiei germane într-odictatură.
  • Planul coaliţiei dintre nazişti şi IG Farben pentru dominarea lumii prevedea trei faze: prima era cucerirea continentului euroasiatic; a doua era cucerirea Marii Bitanii şi a tuturor coloniilor; a treia era înfrângerea militară a SUA şi a celorlalteţări din lume.

Aşa cum toată lumea ştie, planul coaliţiei dintre nazişti şi IG Farben pentru dominarea lumii a fost distrus de angajamentul majorităţiiţărilor din lume şi de sacrificiile lor extraordinare.
Cu toată că această victorie a fost importantă pentru toatărasă umană,noua ordine post-belică era deja influenţată de interesele naţiunilorcâştigătoare, în termeni de petrol şi medicamente:

  1. Acţiunile cartelului IG Farben au fost înmânateconcurenţilorlor economici din ţările învingătoare.
  2. Directorii cartelului IG Farben, după o simplă „avertizare” laNurimberg, au fost imediat reintegraţi de noii proprietari aiacţiunilor de la IG Farben înStatele Unite şi în Regatul Unit pentru a contribui la consolidarea cartelului petroliferşifarmaceutic la nivel mondial.

Aceste fapte, au fost totuşi ascunse în mod esenţial lumii întregi; toţi au fost păcăliţi să creadă că, cu primul proces de la Nurimberg, împotrivaresponsabililor militari şi politici, „principalii criminali de război” au fostdeja înmânaţi justiţiei.

Binenţeles că nu era aşa. După acest prim proces, Tribunalul dinNurimberg a condus alte 12 procese. Printre acestea, cel maiimportant era împotriva cartelului petrolifer şi farmaceutic IG Farben. Directorii cartelului, conform Procurorului american Telford Taylor, erau principalii criminali de război, fără de care al Doilea Război Mondial nu ar fi fost posibil.

E de neconceput şi intolerabil faptul că rasa umană trebuie să continuesă bâjbâie în întuneric atunci când e vorba de responsabilii celui de-alDoilea Război Mondial: cea mai marecrimă comisă până acum peplaneta pe care trăim.
Studenţi, profesori, cercetători ştiinţifici, politicieni şi milioane de persoane din toată lumea sunt invitaţi să se informeze din aceastăarhivă, pentru a avea un punct de plecare în încercarea de a înţelegemai bine istoria. Acest lucru este important maiales atunci când negândim cămultinaţionalele continuă şi acum să se folosească de forţamilitară pentru a-şi îndeplini propriile obiective mondiale.

Sursa: http://www.efemeride.ro/

Leul împlineşte 180 de ani. De unde vine denumirea de “leu”.

storia leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.

Leu-300x199Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ. Taleri-olandezi-istoria-leului-300x151Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.

Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzactiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, ar fi dorit în 1835 să bată monedă, dar Imperiul Otoman, nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă, deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat, dar din nou Înalta Poartă s-a opus.