Haideti sa aflam impreuna pag.1

0v_7I0DA8c44b181e659bb8e468b4bb984d1bbfb17342669_1425712720812153_8447963183269452558_nWelcome-Glitters-20_zps4dc1d93d

Mistere îngropate în gheață: A treia piramidă descoperită în Antarctica ar putea rescrie istoria
Chiar dacă nu mulți sunt dispuși să o admită, planeta noastră geme de relicve și monumente care dovedesc că Pământul a fost odinioară populat de civilizații extrem de avansate. Dovada de astăzi: a treia piramidă acoperită de gheață a fost descoperită în Antarctica! Pare strigător la cer, până când începem ne gândim că pe planetă există peste 800 de piramide (vezi Egipt, China, Spania, Sudan, Italia, Mexic, Franța, Cambodgia, chiar și Bosnia-Herțegovina), iar atunci parcă începe să se vadă un tipar…

 

structuri-piramidale-in-jurul-lumii

Încă de când a fost lansat, programul Google Earth a devenit o sursă inepuizabilă nu doar pentru adepții teoriilor conspirației, ci pentru toți cei care caută indicii altfel invizibile. Dacă ai nevoie de un punct de observație bun, atunci ai nevoie de ochi și de altitudine. Iar sateliții ți le oferă pe toate acestea.

Ultima piramidă dintr-un grup de trei a fost descoperită cu ajutorul imaginilor din satelit puse la dispoziția publicului de Google Earth și, în doar câteva zile, descoperirea a „măturat” ca o avalanșă forumurile împătimiților istoriei alternative. Primele două piramide fuseseră descoperite în interiorul continentului înghețat, în vreme ce a treia structură a fost descoperită în apropiere de zona de coastă a Antarcticii.

Implicațiile descoperirii sunt complexe, iar dacă va obține atenția cuvenită din partea comunității academice, ar putea întoarce pe dos lumea științei. Cărțile de istorie nu menționează nimic despre civilizații de pe continentul înghețat, care să mai aibă și abilitățile și tehnologia necesare pentru a construi piramide enorme.

Este posibilă o explicație pentru această situație și, la cum arată lucrurile, s-ar părea că pe Pământ au mai existat civilizații avansate cu mult înainte de a noastră.

Antarctida este acum un pustiu înghețat, dar nu a fost așa întotdeauna. A ajuns în poziția actuală datorită mișcării plăcilor tectonice, apropiindu-se tot mai mult, cu câțiva centimetri pe an, de Polul Sud geografic.

În urmă cu milioane de ani, clima Antarcticii era mult mai caldă, pentru că se afla mai aproape de ecuator. Aceasta nu este o speculație, ci este un fapt dovedit științific, susținut de mai multe descoperiri.piramida-din-antarctica

Notă: Antarctida se referă la întreg continentul, iar Antarctica desemnează zona acoperită de gheață (cele două aproape coincid, peste 98% din Antarctida fiind zăpadă și gheață).

În urmă cu câțiva ani, o expediție a British Antarctic Survey a descoperit dovezi că temperatura în regiunea era foarte diferită în trecutul îndepărtat. Potrivit dr. Vanessa Bowman, „în urmă cu o sută de milioane de ani, Antarctica era acoperită cu păduri similare celor din Noua Zeelandă a zilelor noastre.”

O altă expediție – organizată de NASA și din care au făcut parte 11 organizații de știință – a descoperit polen și forme de viață microbiană „inexplicabile” în adâncurile Lacului Vida, sub stratul de gheață de peste 20 de metri.

Microbii prosperaseră în izolare timp de milioane de ani, iar cercetătorii cred că aceștia sunt urmașii unor colonii de microorganismele care au trăit într-o climă mult mai caldă. Cine știe ce alte enigme se ascund în gheață, așteptând să fie descoperite…

Chiar și cu tehnologia zilelor noastre, construirea de piramide atât de mari precum cele din Antarctica ar fi aproape imposibilă. Acestea ridică pur și simplu prea multe probleme legate de tehnica și logistica necesare unui astfel de proiect.

Iar dacă construirea lor a fost posibilă, atunci acest proiect trebuie să se fi desfășurat în trecut, când condițiile de climă o permiteau.

Asemănarea este izbitoare

Numai că aici se deschide Cutia Pandorei… Continentul a fost locuibil doar în trecutul îndepărtat, însă știința ne „amintește” că roata a fost inventată abia acum 6.000 de ani. De asemenea, ni se spune că omul a descoperit focul în urmă cu 125.000 de ani. Așadar, unde – în tot acest tablou – mai intră și piramidele din Antarctica?

Sunt ele dovada unei civilizații străvechi avansate sau trebuie să ne forțăm și mai mult limitele imaginației și să le considerăm dovadă a călătoriilor în timp sau alte „invenții” specifice filmelor SF?  Agățați de credințe depășite, vom ajunge să „ne doară mintea”, la propriu.

Pasionații de istoria alternativă și fanii ipotezei extratereștrilor antici nu au nicio problemă să accepte realitatea paralelă generată de astfel de descoperiri. De altfel, nu e greu deloc să vezi și să accepți că nu am fost primii pe Pământ și că, probabil, nu vom fi nici ultimii.

La mii de ani după ce au fost construite, piramidele din Egipt încă ne fascinează. Monumentele lăsate moștenire lumii de civilizația lor au rezistat în fața timpului, iar constructorii lor – chiar dacă anonimi – și-au câștigat astfel nemurirea. Gândindu-ne la asta, ce-am putea spune despre piramide vechi de milioane de ani?

Putem, oare, să vedem imaginea de ansamblu?

 

Descoperiri misterioase care nu pot fi explicate

Istoria este martora multor descoperiri arheologice uluitoare. Sute de artefacte ne pun pe gânduri și ne forțează să ne revizuim convingerile despre trecut. Aceste descoperiri misterioase sunt întotdeauna însoțite de controverse, pentru că lumea academică este foarte selectivă atunci când stabilește ce anume reprezintă fapt dovedit științific și ce este farsă.

Descoperirile prezentate în continuare vorbesc despre civilizații antice misterioase sau despre cunoștințe științifice inexplicabile pentru vremea lor. Toate constituie provocări la adresa teoriilor convenționale despre apariția omului pe Pământ și a multor credințe religioase.

Vehiculele de acum 14 milioane de ani

În centrul Turciei, în regiunea numită Valea Frigiană, marcaje misterioase ce par a fi urmele adânci ale unor roți sau șenile de vehicule grele, se întind, săpate în piatră, pe zeci de kilometri.

Nimeni nu știe cum au apărut aceste curioase șanțuri paralele care se întretaie pe dealurile pietroase, dar locul pare să fi fost explorat în vremuri imemoriale de vehicule care au străbătut toată zona în lung și în lat.

descoperiri misterioase

În timpul unui studiu pe care l-a efectuat la fața locului în 2014, geologul rus Alexander Koltîpin a devenit convins că urmele din Turcia au fost create în urmă cu 12 sau 14 milioane de ani.

Potrivit lui Koltîpin, Pământul a mai fost locuit de o civilizație avansată, în prezent necunoscută, ale cărei vehicule grele au lăsat în solul moale și umed în Valea Frigiană urme adânci, care ulterior s-au pietrificat.

Koltîpin este de părere că aceste urme au făcut parte dintr-o rețea de drumuri care se întindea de-a lungul Mării Mediterane, în urmă cu milioane de ani. De altfel, șanțuri similare au fost descoperite și în Italia, Franța, Malta, Kazahstan și chiar în America de Nord.

Expediția condusă de Alexandr Koltîpin în 2014 a fost prima misiune de cercetare științifică în amănunt a acestor misterioase vestigii din Turcia.

descoperiri misterioase

Potrivit teoriei convenționale a originii omului, Homo Sapiens a apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ patru sute de mii de ani, la o distanță de milioane de ani după ființele care au lăsat urmele fosilizate din Turcia.

Cine au fost creatorii acestor șanțuri și cum anume au făcut urmele,  probabil nu vom afla niciodată. Este cert, însă, că această descoperire are potențialul să împingă limita istoriei mult înapoi în negura timpului.

Reactorul nuclear de două miliarde de ani

Există un loc în Africa unde, în urmă cu două miliarde de ani, s-au produs reacții nucleare în lanț în mod inexplicabil. Ce-ar putea căuta un astfel de loc pe orice listă de descoperiri misterioase? Este vorba despre reactorul nuclear fosilizat de la mina Oklo, din Gabon.

Reactorul a fost descoperit în mod întâmplător în 1972, când un angajat francez al unei uzine nucleare a observat ceva „curios” la izotopii de uraniu din minereul pe care îl analiza. Materialul provenea de la mina din Oklo.

descoperiri misterioase

În mod normal, concentrația izotopului de uraniu 235 – folosit la fabricarea bombelor nucleare și a centralelor atomice – este de 0.720%. Dar mostrele de uraniu prelevate de la Oklo aveau o concentrație de 0.717%. Diferența era de 0,003%. Cifra pare infimă, dar aceasta dovedea că din mină dispăruseră nu mai puțin 200 de kilograme de uraniu.

Ca să ne facem o idee despre ce înseamnă această cantitate trebuie să știm că bomba care a devastat Hiroșima în cel de-al Doilea Război Mondial  a creat efectul catastrofal cu doar 1 kilogram de uraniu din cele 63 cu care a fost dotată.

Fizicienii au intrat imediat în alertă, crezând în primă fază că cineva furase cele două sute de kilograme de material radioactiv. Și-au dat repede seama, însă, că de fapt uraniul fusese consumat în urmă cu foarte, foarte mult timp.

După cercetări amănunțite, la care au participat echipe de fizicieni din toată lumea, s-a dovedit că, în urmă cu două miliarde de ani, în străfundurile minei din Gabon a funcționat un reactor nuclear în toată regula.

descoperiri misterioase

Acesta a funcționat fără oprire timp de 500.000 de ani. Atât de senzațională a fost descoperirea, încât ea a fost prezentată la o conferință a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Și mai ciudat este că cercetările ulterioare au demonstrat că acest reactor vechi de două miliarde de ani era mult mai avansat decât cele din zilele noastre. Avea forma unei galerii subterane cu o lungime de câțiva kilometri și o lățime de 40 de metri.

Mai mult, geologia locului fusese astfel alcătuită încât a permis ca deșeurile radioactive rezultate din activitatea reactorului să fie păstrate în condiții perfecte. Astăzi, la aproape o jumătate de secol de la această descoperire incredibilă, lucrurile sunt departe de a fi clare în privința originii reactorului.

De exemplu, s-a stabilit că, în mod cu totul inexplicabil, mineralele din mină au fost îmbogățite înainte ca reactorul să înceapă să funcționeze. Aceasta era o condiție necesară pentru ca reacția în lanț să se declanșeze și să se poată autosusține.

De asemenea, s-a descoperit că în procedeu s-a folosită apă, ceea ce a diminuat intensitatea reacției și a prevenit o explozie nucleară. Reactorul nuclear de la Oklo are toate caracteristicile unei instalații de ultimă generație. Potrivit lui Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, apa folosită în reactoarele nucleare trebuie să fie foarte pură.

Numai că acest tip de apă nu există nicăieri în stare naturală, ea trebuie produsă în combinate specializate, pe cale artificială. Se naște, așadar, întrebarea: cine și în ce scop ar fi putut declanșa și controla o reacție nucleară în urmă cu două miliarde de ani?

Descoperiri misterioase în Balcani – Piramidele din Bosnia

Arheologul Semir Osmanagic a devenit faimos în 2006, când a descoperit ceea ce ar putea fi cele mai mari și mai vechi piramide din lume. Piramida Soarelui și Piramida Lunii, așa cum le-a botezat Osmanagic, se găsesc în Visoko, la 20 de kilometri de Sarajevo, în Bosnia-Herțegovina. Osmanagic a emigrat în Statele Unite înainte de războiul de la începutul anilor ’90 și a devenit un prosper om de afaceri.

Acest fapt i-a permis să își finanțeze curiozitatea despre civilizațiile antice și piramidele din diverse locuri ale lumii, pe care le-a vizitat la fața locului. În 2006, când a revenit în Visoko pentru a-și lansa o carte, a observat formele curioase ale munților, care păreau mult prea regulate pentru a fi niște simple dealuri.

descoperiri misterioase

Piramidele par să fi fost sculptate în munte, în trepte acoperite cu plăci de beton groase de o jumătate de metru. În timp, structurile au fost acoperite pe alocuri cu un strat de pământ gros de un metru și jumătate, din care a crescut o pădure.

Socotind că la fiecare 400 de ani se depune aproximativ un centimentru de pământ, Osmanagic a ajuns la concluzia că stratul ce acoperă piramidele din Bosnia are o vechime de cel puțin 12.000 de ani.

Cu toate acestea, în timpul săpăturilor, între dalele de beton ale piramidelor au fost găsite resturi organice cu o vechime uluitoare, de 24.000 de ani. Piramida Soarelui, cu înălțimea de 220 de metri, este cu 73 de metri mai înaltă decât Marea Piramidă din Egipt. Dar capitolul descoperiri misterioase nu se termină aici. Piramida Soarelui este orientată față de Nord cu o eroare de doar 12 secunde de arc de cerc.

descoperiri misterioase

Aceste date sunt confirmate de Institutul Geodezic din Sarajevo, care a verificat că piramidele din Bosnia sunt aliniate aproape perfect cu punctele cardinale. Și aici, ca și în Egipt, obsesia constructorilor antici pentru precizia arhitectonică este uluitoare.

Dar structurile descoperite de Osmanagic ascund multe necunoscute în pământ. Ele cuprind și două labirinturi subterane suprapuse, cu coridoare lungi de câțiva kilometri, care par să ducă spre Piramida Soarelui.

Scopul acestor galerii făcute de mâna omului și în parte inundate rămâne și el un mister total. Tunelurile nu sunt menționate în niciun document de arhivă.

În aceste tuneluri au fost găsite mai multe pietre uriașe, cu forme ondulate și însemne necunoscute. Monoliții par aliniați după cursuri de apă subterane, iar teoria lui Osmanagic este că ei serveau drept instrucțiuni de utilizare a rețelei subterane.descoperiri misterioase

Dintr-un motiv necunoscut, la un moment dat în istorie tunelurile au fost astupate intenționat pe jumătate, ceea ce adaugă și mai mult mister la acest puzzle gigant.

În vreme ce mai mulți cercetători străini au clasificat piramidele din Bosnia drept formațiuni geologice naturale sau o farsă bine pusă la punct, Osmanagic afirmă că piramidele și tunelurile subterane făceau parte dintr-un complex antic ce producea energie vie, ecologică.

Indiferent de teorie, un lucru este cert: tunelurile din Ravne sunt cercetate de câțiva ani, iar șansele ca acestea să dea naștere unor noi descoperiri misterioase cresc odată cu echipele de voluntari care excavează zona.

În primăvara anului 2016, o altă știre despre o  descoperire făcută la poalele Piramidelor din Bosnia avea să facă înconjurul lumii: cea mai mare sferă artificială de piatră de pe Pământ, cu diametrul de 3 metri și greutatea de 37 de tone, a fost găsită într-o pădure din apropiere. Sfere misterioase asemănătoare mai fuseseră descoperite doar în Insula Paștelui, Costa Rica și Mexic. Alte 80 de sfere, însă mult mai mici, au fost dezgropate în pădurea din Bosnia în 1936, de o ploaie torențială.

descoperiri misterioase

40 de sfere s-au rostogolit pe valea unui pârâu din pădure. Dintre acestea, s-au mai păstrat până azi 18. Pe cele mai multe le-au spart localnicii, crezând că în mijlocul lor se ascunde aur. În final, s-a dovedit că erau în întregime din piatră.

Vă invităm să urmăriți și următorul videoclip despre toate aceste descoperiri misterioase.

Sursa celor doua postari:http://incredibilia.ro

Și-a lăsat averea unei țări pe care nici măcar n-a vizitat-o

Statele Unite şi lumea întreagă sunt mai bogate datorită excentricului testament al englezului James Smithson, care şi-a lăsat întreaga avere unei ţări pe care nici măcar nu a vizitat-o. Motivaţia gestului său nu a fost niciodată explicată satisfăcător.

Un vast spaţiu verde, Mall, se întinde în Washington, în partea de vest, de la Capitoliu spre Potomac: Este flancat de un şir impunător de muzee cunoscute laolaltă ca Institutul Smithsonian. Din el fac parte nouăsprezece muzee, nouă centre de cercetare și o grădină zoologică, majoritatea situate în districtul Columbia. Smithsonian mai are instituții și în Arizona, Maryland, Massachusetts, New York, Virgina și Panama.

Tot pe Mall, pe la mijloc, în partea de sud, se află o clădire de piatră roşie cu multe turnuleţe, un castel de basm terminat în 1855. În capela de lângă intrarea principală se găsesc rămăşiţele lui James Smithson, supus englez care în timpul vieţii nici măcar nu a vizitat Statele Unite, dar a cărui extraordinară moştenire a fondat ceea ce a devenit una dintre cele mai proeminente instituţii ştiinţifice şi locul unde sunt găzduite enorme colecţii de artă şi artefacte.

Blestemul naşterii

James Smithson s-a născut în 1765 în Franţa, unde mama lui se refugiase în urma scandalului provocat de sarcina sa. Tatăl copilului lui Elizabeth Macie era Sir Hugh Smithson, bărbat căsătorit cu o verişoară a bogatei văduve şi pe punctul să devină primul duce de Northumberland. Elizabeth, a cărei descendenţă ajungea până la regele Henric al II-lea, era convinsă că fiul ei îşi va depăşi condiţia de bastard. La vârsta de zece ani, l-a dus în Anglia şi a aranjat să fie naturalizat supus britanic — altfel nu ar fi putut ocupa vreo funcţie civilă sau militară şi nu ar fi putut primi domenii din partea Coroanei. Respingând toate carierele obişnuite pentru un tânăr bogat, James s-a orientat către ştiinţă.

Institutul Smithsonian

La 17 ani, era admis la Colegiul Pembroke al Universităţii Oxford sub numele de James Louis Macie şi curând dobândea faima de cel mai bun chimist şi mineralog din promoţia lui. Peste patru ani îşi lua masteratul şi un an mai târziu Henry Cavendish, unul dintre cei mai distinşi savanţi ai ţării, îi susţinea candidatura pentru Societatea Regală. În 1791, la doar 26 de ani, prezenta prima lucrare în faţa Societăţii, un studiu despre proprietăţile chimice ale unei noi substanţe descoperite în bambus.

De-a lungul carierei, Smithson — nume pe care şi l-a luat după moartea mamei, în 1800 — a publicat 27 de lucrări pe teme de chimie. Analizele detaliate realizate asupra zăcămintelor europene de minereu de zinc au dus la identificarea carbonatului de zinc, denumit în onoarea sa smithsonită. Deşi nu se bucura de faimă, călătorea prin Europa ca un specialist bogat cunoscut de toţi învăţaţii importanţi ai epocii, al căror egal însă nu putea spera să ajungă vreodată.

La 23 octombrie 1826, la vârsta de 61 de ani, adăuga în testament o ultimă dorinţă, care avea să-l facă nemuritor. După ce îşi menţiona cu mândrie părinţii ca fiind ducele de Northumberland şi „Elizabeth, descendenta Hungerforzilor din Studley“, Smithson lăsa averea unui nepot, Henry James Hungerford. Dar, dacă Hungerford nu ar fi avut urmaşi, savantul lăsa întreaga sa avere Statelor Unite ale Americii, ca să fondeze la Washington, sub numele de Institutul Smithsonian, o instituţie care să dezvolte şi să răspândească ştiinţa printre oameni.

Ajutor la construirea Lumii Noi

„În venele mele curge cel mai bun sânge englezesc“, scria odată Smithson, „…dar nu-mi foloseşte la nimic. Numele meu trebuie să dăinuiască şi după ce titlurile Northumberland şi Percy vor dispărea şi vor fi uitate.“ Este declaraţia unui om chinuit şi frustrat de circumstanţele naşterii sale, decis să sfideze societatea care îl respingea. De ce a ales, însă, Statele Unite, o ţară unde nu fusese nici măcar în vizită, unde nu avea prieteni, obligaţii sau legături? Poate că răspunsul se află într-o vizită făcută de el la Paris când avea 27 de ani.

James Smithson

Era în 1792, la trei ani după ce mulţimea dărâmase Bastilia, închisoarea care simboliza decadenţa şi tirania. Convenţia Naţională recent aleasă tocmai abolise monarhia şi declarase Franţa republică.

Dar, din nefericire, Revoluţia Franceză s-a transformat în domnia terorii. Republica a deschis calea monomaniacului imperiu al lui Napoleon. Dincolo de Oceanul Atlantic se desfăşura, însă, un experiment de autoguvernare: constituirea Statelor Unite ale Americii.

Capitala acestora avea să fie o nouă Atenă înălţată pe malurile Potomacului, iar marile descoperiri ale ştiinţei urmau să se facă într-o republică, nu sub o monarhie. Întorcând spatele agitaţiei şi confuziei din Lumea Veche, James Smithson hotăra să dea o mână de ajutor edificării noii Atene.

Jumătate de milion de dolari

În 1829, la trei ani după ce adăugase codicilul la testament, James Smithson a murit şi a fost îngropat la Genova, în Italia. Peste şase ani a murit şi nepotul său, fără urmaşi. După lungi dezbateri legate de acceptarea moştenirii, Congresul american l-a autorizat pe preşedinte să trimită în Anglia un agent care să aducă banii. În august 1838, la New York acosta un vas cu 105 saci plini cu monede de aur, valorând, la data aceea, exact 508.318,46 dolari.

Exponate

Abia în 1847 a început construcţia clădirii gotice care va deveni primul sediu al Institutului Smithsonian. Rămăşiţele pământeşti ale lui Smithson au fost depuse acolo în 1904. Consiliul de conducere, compus, atunci ca şi acum, din preşedintele Curţii Supreme a Statelor Unite, vicepreşedintele, trei congresmeni, trei senatori şi şase cetăţeni obişnuiţi, a luat o hotărâre importantă: a ales în fruntea noii instituţii un savant, pe profesorul Joseph Henry, de la Princeton.

Henry a fost acela care a convins consiliul că cercetarea originală trebuia să fie funcţia esenţială a Institutului Smithsonian. În 1848 a fost publicat primul volum dintr-o serie de lucrări ştiinţifice denumite Contribuţiile Institutului Smithsonian la dezvoltarea cunoaşterii.

Astăzi, cercetătorii de la Institutul Smithsonian ajută la protejarea unor specii aflate în pericol în cadrul Parcului Zoologic din Washington, investighează corpurile cereşti la observatorul din Arizona, realizează cercetări tropicale în Panama şi studii despre interacţiunile cu mediul înconjurător în Maryland. Scopul lui James Smithson de a dezvolta şi răspândi cunoaşterea a fost atins în mod glorios.

Sursa: Reader’s Digest

Fenomene paranormale celebre: Misterul neelucidat al fețelor din Belmez

Când a observat o pată formându-se pe podeaua din bucătărie într-o zi de august din 1971, Maria Gomez Camara habar n-avea că va intra în atenția întregii lumi cu unul dintre cele mai fascinante fenomene paranormale ale secolului XX: fețele din Belmez.

O pată bizară, care-și schimbă forma

Fenoneme paranormale - Fata din bucatarie

Fără nici o cauză aparentă, pata a început să se dezvolte pe podeaua din bucătăria familiei Pereira din orașul spaniol Belmez de la Moralenda. După o perioadă de timp, s-a transformat într-o față. Ulterior, Maria Gomez Camara a povestit că, în timp ce fața prindea contur, pata își mișca poziția.

Speriată, femeia a încercat de mai multe ori s-o îndepărteze. Toate eforturile ei s-au dovedit a fi inutile, așa că i-a cerut ajutorul soțului ei, Juan Pereira, și fiului, Miguel.

Cei doi au distrus podeaua cu un târnăcop, iar apoi a cimentat-o din nou. Timp de o săptămână, a părut că lucrurile s-au întors la normal. Apoi, chipul a reapărut.

Fenomene paranormale sub podea

Fenomene paranormale - Fetele din Belmez

În ciuda insistenței cu care revenea fața, familia tot voia să scape de ea. Cu toate acestea, vestea extraordinarelor fenomene paranormale s-a răspândit repede în micul oraș spaniol.

Când primarul a auzit despre fețele din Belmez, a luat măsuri pentru a se asigura că imaginea nu va fi distrusă. În schimb, edilul a decis că bucata de podea trebuie decupată, pentru a fi studiată.

Constructorii care au venit la fața locului pentru a îndeplini misiunea au decis că trebuie să spargă și să sape sub podeaua bucătăriei. Aceasta era considerată a fi singura și cea mai bună metodă pentru a înțelege ce stă în spatele acestor fenomene paranormale.

La scurt timp după începerea lucrărilor, a apărut un indiciu. La trei metri sub podea, muncitorii au descoperit câteva schelete, unele dintre ele incomplete, fără cranii.

Inainte ca scheletele să fie îngropate într-un cimitir, ele au fost testate, iar vechimea lor a fost determinată la 700 de ani.

Groapa din bucătărie a fost umplută cu beton, iar primarul și familia Pereira au crezut că au scăpat de problemă. Dar s-au înșelat amarnic.

Fețele nu se dau bătute

Fenomene paranormale - Fetele din Belmez 1

După două săptămâni, o nouă față a apărut pe podea. De această dată, lucrurile s-au petrecut altfel. În loc de o singură față, pe podea au apărut mai multe.

O față apărea, prindea contururi tot mai definite, iar apoi era înlocuită de alta. Uneori, ele se regenerau în doar câteva ore.

Fețe de bărbați, femei și copii au continuat să apară pe podeaua disperatei familii. De data aceasta, știrea acestor fenomene paranormale s-a răspândit nu doar în oraș, ci și în afara țării. Atenția acordată subiectului a crescut de la o zi la alta.

Acum, pe lângă celebrele fețe, familia Pereira se confrunta cu încă o problemă: celebritatea. Studenți, cercetători, preoți, polițiști, jurnaliști, dar și sceptici voiau să vadă cu ochii lor mediatizatele fenomene paranormale.

Investigație minuțioasă, rezultate zero

Fenomene paranormale - Bucataria

O anchetă amănunțită a fost lansată pentru a da de capăt misterului. Au fost prelevate probe din podea, care au fost trimise la Instituto de Ceremica y Vidrio (Institutul de Ceramică și Sticlă).

Institutul n-a găsit nicio urmă de pigment sau vopsea, ceea ce a exclus ipoteza unei farse. Restul podelei a fost fotografiat pe secțiuni și sigilat. În cele din urmă, ușa și geamurile au fost sigilate cu ceară.

O televiziune din Germania a filmat întreaga operațiune, sub supravegherea autorităților locale. După ce s-au asigurat că nimeni nu poate intra în bucătărie fără a fi detectat, au lăsat locul intact timp de trei luni.

Când au desigilat bucătăria, au descoperit cu stupoare că fețele din Belmez s-au mutat și au evoluat.

Lumea e un loc plin de enigme.

7 fenomene stranii care demonstrează că trăim într-o lume miraculoasă

Planeta pe care trăim nu încetează să ne uimească, iar în fiecare colț al lumii există câte ceva incredibil. Vă prezentăm în acest articol șapte fenomene stranii care se petrec pe Pământ, care ar putea să-i facă până și pe cei mai sceptici dintre noi să creadă în miracole.

1. Dealul magnetic din Ladakh, India

Fenomene stranii - Dealul magnetic

Dacă oprești mașina la baza acestui deal și nu tragi frâna de mână, ea va începe să urce singură, ca și când ar fi împinsă de o forță invizibilă. Explicația pentru aceste fenomene stranii este… o iluzie optică.

În primul rând, iluzia că mașina urcă dealul singură este dată de modul în care drumul se aliniază cu panta din fundal. Un alt factor important care contribuie la crearea iluziei este faptul că linia orizontului este obstrucționată aproape complet.

Astfel, în lipsa unui punct de reper, avem impresia că mașina urcă, deși, de fapt, ea alunecă în josul pantei.

2. Dolmenele

Fenomene stranii - Dolmene

Imense lespezi de piatră, așezate una peste alta, se găsesc în multe locuri din lume. Arheologii le-au denumit dolmene și cred că sunt monumente funeare dedicate preoților din antichitate.

Totuși, în niciunul dintre aceste dolmene nu au fost descoperite rămășițe umane. Pe de altă parte, anumiți cercetători susțin că dolmenele generează propriul lor câmp magnetic și că emană o energie proprie.

Astfel de structuri misterioase au fost descoperite inclusiv în România. De-a lungul secolelor, multe dintre ele au fost ocupate de sihaștri, însă adevărul este că nimeni nu știe cine au fost oamenii care le-au creat.

3. Fenomene stranii – flacăra eternă din SUA

Fenomene stranii - Flacara eterna

O cascadă de mici dimensiuni a devenit celebră în lume datorită unui fenomen neobișnuit. Chiar în mijlocul Cascadei Flăcării Eterne arde în permanență… o flacără.

Ea rămâne aprinsă tot timpul anului datorită unei grote de la baza cascadei, care emană gaze naturale. Rareori, focul se stinge din cauza apei și trebuie reaprins. Conform credinței populare, cel care reaprinde flacăra va avea noroc.

4. Fortăreața Frangokastello, Grecia

Fenomene stranii - Frangokastello

În fortăreața din insula Creta se petrec în fiecare an niște fenomene stranii. La sfârșitul lunii mai, în acest loc apar umbre de soldați, care se întind între mănăstirea Agios Charalambos și fortăreața Frangokastello.

Fenomenul poate fi observat dimineața devreme, când marea este liniștită și umiditatea aerului este ridicată. Totul durează aproximativ 10 minute și este singurul miraj documentat din lume.

5. Pădurea de piatră din China

Fenomene stranii - Padurea de piatra

O țară cu un teritoriu imens, China are, și ea, parte de propriile fenomene stranii. Pădurea de piatră din provincia Yunnan a apărut acum peste 200 de milioane de ani, pe locul unei foste mări. Datorită eroziunii și mișcărilor tectonice, aici s-au format uriașe stalagmite de piatră.

„Pădurea” se întinde pe o suprafață de 400 de kilometri pătrați și are inclusiv o parte subterană. Din august până în noiembrie, râul care trece prin peștera Qifeng creează un vortex care durează câteva minute, iar apoi dispare.

6. Râul în cinci culori

Fenomene stranii - Raul colorat

Râul Cano Cristales, din Columbia, arată ca un râu obișnuit în cea mai mare parte a anului. Totuși, din iulie până în noiembrie, râul se colorează în galbe, verde, albastru, negru și roșu.

Datorită acestor fenomene stranii, cursul de apă a fost botezat „Râul în cinci culori” sau „Râul curcubeu”. Festivalul de culori este creat de mușchiul și algele care cresc în albia râului.

7. Cascada de sânge din Antarctica

Fenomene stranii - Cascada rosie

Din ghețarul Taylor izvorăște o cascadă de culoare roșie, care nu îngheață nici măcar la −10°C. Apa provine dintr-un lac aflat sub ghețar și iese la suprafață printr-o fisură.

Lichidul este extrem de sărat și conține o cantitate mare de oxid de fier. Când intră în contact cu aerul, oxidul de fier colorează apa în roșu.

 

La noi, așa ceva e imposibil. Cum arată cel mai periculos tunel din lume

Este, probabil, cel mai periculos tunel din lume. Priviți-l și gândiți-vă că este făcut „manual”.

Măiestria chinezilor a fost tot timpul uimitoare, dar un asemenea nivel de efort este cu totul neobișnuit…

Acest tunel se află în munții Tian Shan, la altitudinea de 1.700 metri, în provincia chineză Henan, și se numește Gouliang.

cel mai periculos tunel din lume

Este un traseu destul de „tânăr”. Construcția lui a început în 1972. Această „peșteră” are lungimea de peste un kilometru și a fost săpată direct în stâncă.

În apropiere se află satul Gouliang. De aici vine și numele tunelului. Mai bine zis, numele a fost dat de meșterii din sat.

Cel mai periculos tunel din lume

cel mai periculos tunel din lume

Până în anii ‘70, singura cale de acces către sat era prin intermediul unei mici scări de pe stâncă. Scara era atât de strâmtă și nesigură, încât oamenii cădeau deseori în gol.

Într-o bună zi, sătenii au hotărât că nu mai pot continua așa și s-au apucat să construiască drumul singuri. L-au săpat doar cu forța brațelor, direct în stâncă. Rezultatul: cel mai periculos tunel din lume.

cel mai periculos tunel din lume

Trebuie amintit că locuitorii din Gouliang sunt meșteri pietrari foarte buni. Ei au nu doar case din piatră, ci și mobilă și chiar ustensile pentru uzul cotidian, precum vase de gătit.

Pentru a putea lucra, și-au vândut rezervele de grâne și și-au cumpărat instrumente de lucru.

cel mai periculos tunel din lume

Niciun fel de scule electrice! Doar daltă și ciocan! La început, au fost 13 meșteri. Timp de 5 ani, au cioplit în stâncă un tunel lung de 1.200 metri, înalt de 5 metri și lat de 4 metri.

Pe porțiunile cele mai dificile, avansul zilnic era de doar 30 de centimetri. De asemenea, meșterii au cioplit în stâncă peste 30 de „ferestre”. Acestea sunt unica metodă de a ilumina drumul, întrucât aici lipsește energia electrică.

cel mai periculos tunel din lume

„Ferestrele” au forme diverse, rotunde și pătrate. În timpul construcției, au fost excavate în jur de 26 mii de metri cubi de rocă.

Imaginați-vă cât de dificil și cât de periculos a fost acest lucru: riscul de prăbușire era iminent. Din nefericire, au avut loc mai multe accidente de muncă, soldate cu pierderi de vieți omenești. Dar nici asta nu i-a oprit pe oameni.

cel mai periculos tunel din lume

Într-un final, pe 1 mai 1977, tunelul a fost deschis pentru circulație. Autoritățile locale au venit la inaugurare, iar oficialii au rămas profund impresionați de priveliștea uluitoare. În consecință, a fost luată decizia de a transforma acest drum în obiectiv turistic.

În prezent, micul sat, odinioară uitat de lume, este vizitat anual de mii de turiști din toată lumea.

cel mai periculos tunel din lume

De asemenea, aici au loc filmări pentru multe pelicule. Peste 40 de filme chineze au fost turnate în zonă. După atâtea sacrificii, se poate spune că e o recompensă simbolică pentru o muncă titanică. Nu degeaba acest drum este numit „perla munților Tian Shan”.

Unii chinezi au văzut în această lucrare „spiritul comunismului chinezesc”: omul a supus natura printr-un efort colectiv.

cel mai periculos tunel din lume

Într-un timp scurt, au cioplit un tunel în stâncă și au scos din el cantitate imensă de rocă. La acest proces istovitor au luat parte și femei și copii, care ajutau la căratul pietrișului.

Locul este ideal și pentru turiștii străini. Localnicii sunt foarte ospitalieri și te poți caza în orice casă, pentru o sumă modică.

Într-adevăr, China este uimitoare.

7 lucruri fascinante și mai puțin cunoscute despre China

China e o țară uriașă, copleșitoare și fascinantă. Este un amestec ciudat de obiceiuri stăvechi și performanțe tehnice uluitoare. Un tărâm incredibil, unde viața, moartea și chiar reîncarnarea sunt dictate de politica de stat. Unele dintre lucrurile care se întâmplă aici sunt însăși definiția bizarului. Iată câteva dintre ele, o să fiți surprinși.

1. China a încetinit viteza de rotație a Pământului

Barajul Trei Defilee

Turnul Eiffel, podul Oresund sau barajul Hoover sunt „mici copii” pe lângă Barajul celor Trei Defileuri, din China. Barajul este cel mai mare construit vreodată.

Are un rezervor cu o suprafață de 1.085 kilometri pătrați – adică puțin peste suprafața Bahreinului – și reușește să țină în loc 39,3 kilometri cubi de apă. Și, totuși, partea impresionantă abia acum urmează: barajul este atât de mare încât a încetinit rotația întregii planete.

Cum este posibil acest lucru? Iată o scurtă lecție de fizică: momentul de inerție descrie viteza cu care un obiect se poate roti în jurul axei sale. Cu cât obiectul este mai mare, cu atât mai încet se va roti.

Așadar, performanța chinezilor de a ridica a 39,3 kilometri cubi de apă la 175 de metri deasupra nivelului mării a crescut momentul de inerție al Terrei și i-a încetinit rotația. Totuși, potrivit NASA, efectul este aproape insesizabil: Barajul celor Trei Defileuri a lungit ziua cu doar 0,06 microsecunde.

2. Treizeci de milioane de chinezi încă trăiesc în peșteri

Chinezi in pesteri

Trăitul într-o peșteră pare ceva de domeniul preistoriei. Și totuși, în China, acest lucru e o realitate chiar și în prezent. 30 de milioane de chinezi încă trăiesc în peșteri și unora chiar le place. Majoritatea celor care trăiesc în peșteri se află în provincia Shaanxi, unde stâncile poroase din calcar sunt ușor de excavat.

Multe dintre locuințe au canalizare, instalații sanitare și electricitate. Unele au chiar mai multe camere și sunt dotate cu frigidere și televizoare.

Culmea, într-o țară în care salariile sunt extrem de mici, poți închiria o astfel de peșteră cu 30 de dolari pe lună. Unele familii își transmit peșteri „de lux” din generație în generație, pentru că multe sunt mai mari și mai aspectuoase decât apartamentele din Beijing.

3. Armata chineză are o divizie de 10.000 de porumbei

Armata chineza porumbei

În 2011, presa din China a făcut un anunț-surpriză. Nu a fost vorba de vreo armă specială sau de vreo nouă tehnologie, ci despre noii recruți ai Armatei Eliberării Poporului.

Zece mii dintre ei tocmai fuseseră repartizați diviziei Chengdu și primiseră misiuni speciale pe linia graniței. Ah, și am uitat să vă spunem: cei 10.000 nu erau oameni, ci porumbei.

Așadar, în cazul în care China va fi ținta unui atac cibernetic, cei zece mii de porumbei vor avea sarcina de a asigura comunicațiile între bazele militare. Există și un precedent în acest sens.

Când Japonia a invadat China în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, porumbeii mesageri au jucat un rol important în efortul de apărare a țării.

4. China sinistră. Mașina de execuții mobile