Haideti sa aflam impreuna pag.1

 

Încă de când a fost lansat, programul Google Earth a devenit o sursă inepuizabilă nu doar pentru adepții teoriilor conspirației, ci pentru toți cei care caută indicii altfel invizibile. Dacă ai nevoie de un punct de observație bun, atunci ai nevoie de ochi și de altitudine. Iar sateliții ți le oferă pe toate acestea.

Ultima piramidă dintr-un grup de trei a fost descoperită cu ajutorul imaginilor din satelit puse la dispoziția publicului de Google Earth și, în doar câteva zile, descoperirea a „măturat” ca o avalanșă forumurile împătimiților istoriei alternative. Primele două piramide fuseseră descoperite în interiorul continentului înghețat, în vreme ce a treia structură a fost descoperită în apropiere de zona de coastă a Antarcticii.

Implicațiile descoperirii sunt complexe, iar dacă va obține atenția cuvenită din partea comunității academice, ar putea întoarce pe dos lumea științei. Cărțile de istorie nu menționează nimic despre civilizații de pe continentul înghețat, care să mai aibă și abilitățile și tehnologia necesare pentru a construi piramide enorme.

Este posibilă o explicație pentru această situație și, la cum arată lucrurile, s-ar părea că pe Pământ au mai existat civilizații avansate cu mult înainte de a noastră.

Antarctida este acum un pustiu înghețat, dar nu a fost așa întotdeauna. A ajuns în poziția actuală datorită mișcării plăcilor tectonice, apropiindu-se tot mai mult, cu câțiva centimetri pe an, de Polul Sud geografic.

În urmă cu milioane de ani, clima Antarcticii era mult mai caldă, pentru că se afla mai aproape de ecuator. Aceasta nu este o speculație, ci este un fapt dovedit științific, susținut de mai multe descoperiri.

Notă: Antarctida se referă la întreg continentul, iar Antarctica desemnează zona acoperită de gheață (cele două aproape coincid, peste 98% din Antarctida fiind zăpadă și gheață).

În urmă cu câțiva ani, o expediție a British Antarctic Survey a descoperit dovezi că temperatura în regiunea era foarte diferită în trecutul îndepărtat. Potrivit dr. Vanessa Bowman, „în urmă cu o sută de milioane de ani, Antarctica era acoperită cu păduri similare celor din Noua Zeelandă a zilelor noastre.”

O altă expediție – organizată de NASA și din care au făcut parte 11 organizații de știință – a descoperit polen și forme de viață microbiană „inexplicabile” în adâncurile Lacului Vida, sub stratul de gheață de peste 20 de metri.

Microbii prosperaseră în izolare timp de milioane de ani, iar cercetătorii cred că aceștia sunt urmașii unor colonii de microorganismele care au trăit într-o climă mult mai caldă. Cine știe ce alte enigme se ascund în gheață, așteptând să fie descoperite…

Chiar și cu tehnologia zilelor noastre, construirea de piramide atât de mari precum cele din Antarctica ar fi aproape imposibilă. Acestea ridică pur și simplu prea multe probleme legate de tehnica și logistica necesare unui astfel de proiect.

Iar dacă construirea lor a fost posibilă, atunci acest proiect trebuie să se fi desfășurat în trecut, când condițiile de climă o permiteau.

Numai că aici se deschide Cutia Pandorei… Continentul a fost locuibil doar în trecutul îndepărtat, însă știința ne „amintește” că roata a fost inventată abia acum 6.000 de ani. De asemenea, ni se spune că omul a descoperit focul în urmă cu 125.000 de ani. Așadar, unde – în tot acest tablou – mai intră și piramidele din Antarctica?

Sunt ele dovada unei civilizații străvechi avansate sau trebuie să ne forțăm și mai mult limitele imaginației și să le considerăm dovadă a călătoriilor în timp sau alte „invenții” specifice filmelor SF?  Agățați de credințe depășite, vom ajunge să „ne doară mintea”, la propriu.

Pasionații de istoria alternativă și fanii ipotezei extratereștrilor antici nu au nicio problemă să accepte realitatea paralelă generată de astfel de descoperiri. De altfel, nu e greu deloc să vezi și să accepți că nu am fost primii pe Pământ și că, probabil, nu vom fi nici ultimii.

La mii de ani după ce au fost construite, piramidele din Egipt încă ne fascinează. Monumentele lăsate moștenire lumii de civilizația lor au rezistat în fața timpului, iar constructorii lor – chiar dacă anonimi – și-au câștigat astfel nemurirea. Gândindu-ne la asta, ce-am putea spune despre piramide vechi de milioane de ani?

Putem, oare, să vedem imaginea de ansamblu?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Descoperiri misterioase care nu pot fi explicate

Istoria este martora multor descoperiri arheologice uluitoare. Sute de artefacte ne pun pe gânduri și ne forțează să ne revizuim convingerile despre trecut. Aceste descoperiri misterioase sunt întotdeauna însoțite de controverse, pentru că lumea academică este foarte selectivă atunci când stabilește ce anume reprezintă fapt dovedit științific și ce este farsă.

Descoperirile prezentate în continuare vorbesc despre civilizații antice misterioase sau despre cunoștințe științifice inexplicabile pentru vremea lor. Toate constituie provocări la adresa teoriilor convenționale despre apariția omului pe Pământ și a multor credințe religioase.

Vehiculele de acum 14 milioane de ani

În centrul Turciei, în regiunea numită Valea Frigiană, marcaje misterioase ce par a fi urmele adânci ale unor roți sau șenile de vehicule grele, se întind, săpate în piatră, pe zeci de kilometri.

Nimeni nu știe cum au apărut aceste curioase șanțuri paralele care se întretaie pe dealurile pietroase, dar locul pare să fi fost explorat în vremuri imemoriale de vehicule care au străbătut toată zona în lung și în lat.

În timpul unui studiu pe care l-a efectuat la fața locului în 2014, geologul rus Alexander Koltîpin a devenit convins că urmele din Turcia au fost create în urmă cu 12 sau 14 milioane de ani.

Potrivit lui Koltîpin, Pământul a mai fost locuit de o civilizație avansată, în prezent necunoscută, ale cărei vehicule grele au lăsat în solul moale și umed în Valea Frigiană urme adânci, care ulterior s-au pietrificat.

Koltîpin este de părere că aceste urme au făcut parte dintr-o rețea de drumuri care se întindea de-a lungul Mării Mediterane, în urmă cu milioane de ani. De altfel, șanțuri similare au fost descoperite și în Italia, Franța, Malta, Kazahstan și chiar în America de Nord.

Expediția condusă de Alexandr Koltîpin în 2014 a fost prima misiune de cercetare științifică în amănunt a acestor misterioase vestigii din Turcia.

Potrivit teoriei convenționale a originii omului, Homo Sapiens a apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ patru sute de mii de ani, la o distanță de milioane de ani după ființele care au lăsat urmele fosilizate din Turcia.

Cine au fost creatorii acestor șanțuri și cum anume au făcut urmele,  probabil nu vom afla niciodată. Este cert, însă, că această descoperire are potențialul să împingă limita istoriei mult înapoi în negura timpului.

Reactorul nuclear de două miliarde de ani

Există un loc în Africa unde, în urmă cu două miliarde de ani, s-au produs reacții nucleare în lanț în mod inexplicabil. Ce-ar putea căuta un astfel de loc pe orice listă de descoperiri misterioase? Este vorba despre reactorul nuclear fosilizat de la mina Oklo, din Gabon.

Reactorul a fost descoperit în mod întâmplător în 1972, când un angajat francez al unei uzine nucleare a observat ceva „curios” la izotopii de uraniu din minereul pe care îl analiza. Materialul provenea de la mina din Oklo.

În mod normal, concentrația izotopului de uraniu 235 – folosit la fabricarea bombelor nucleare și a centralelor atomice – este de 0.720%. Dar mostrele de uraniu prelevate de la Oklo aveau o concentrație de 0.717%. Diferența era de 0,003%. Cifra pare infimă, dar aceasta dovedea că din mină dispăruseră nu mai puțin 200 de kilograme de uraniu.

Ca să ne facem o idee despre ce înseamnă această cantitate trebuie să știm că bomba care a devastat Hiroșima în cel de-al Doilea Război Mondial  a creat efectul catastrofal cu doar 1 kilogram de uraniu din cele 63 cu care a fost dotată.

Fizicienii au intrat imediat în alertă, crezând în primă fază că cineva furase cele două sute de kilograme de material radioactiv. Și-au dat repede seama, însă, că de fapt uraniul fusese consumat în urmă cu foarte, foarte mult timp.

După cercetări amănunțite, la care au participat echipe de fizicieni din toată lumea, s-a dovedit că, în urmă cu două miliarde de ani, în străfundurile minei din Gabon a funcționat un reactor nuclear în toată regula.

Acesta a funcționat fără oprire timp de 500.000 de ani. Atât de senzațională a fost descoperirea, încât ea a fost prezentată la o conferință a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Și mai ciudat este că cercetările ulterioare au demonstrat că acest reactor vechi de două miliarde de ani era mult mai avansat decât cele din zilele noastre. Avea forma unei galerii subterane cu o lungime de câțiva kilometri și o lățime de 40 de metri.

Mai mult, geologia locului fusese astfel alcătuită încât a permis ca deșeurile radioactive rezultate din activitatea reactorului să fie păstrate în condiții perfecte. Astăzi, la aproape o jumătate de secol de la această descoperire incredibilă, lucrurile sunt departe de a fi clare în privința originii reactorului.

De exemplu, s-a stabilit că, în mod cu totul inexplicabil, mineralele din mină au fost îmbogățite înainte ca reactorul să înceapă să funcționeze. Aceasta era o condiție necesară pentru ca reacția în lanț să se declanșeze și să se poată autosusține.

De asemenea, s-a descoperit că în procedeu s-a folosită apă, ceea ce a diminuat intensitatea reacției și a prevenit o explozie nucleară. Reactorul nuclear de la Oklo are toate caracteristicile unei instalații de ultimă generație. Potrivit lui Glenn Seaborg, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, apa folosită în reactoarele nucleare trebuie să fie foarte pură.

Numai că acest tip de apă nu există nicăieri în stare naturală, ea trebuie produsă în combinate specializate, pe cale artificială. Se naște, așadar, întrebarea: cine și în ce scop ar fi putut declanșa și controla o reacție nucleară în urmă cu două miliarde de ani?

Descoperiri misterioase în Balcani – Piramidele din Bosnia

Arheologul Semir Osmanagic a devenit faimos în 2006, când a descoperit ceea ce ar putea fi cele mai mari și mai vechi piramide din lume. Piramida Soarelui și Piramida Lunii, așa cum le-a botezat Osmanagic, se găsesc în Visoko, la 20 de kilometri de Sarajevo, în Bosnia-Herțegovina. Osmanagic a emigrat în Statele Unite înainte de războiul de la începutul anilor ’90 și a devenit un prosper om de afaceri.

Acest fapt i-a permis să își finanțeze curiozitatea despre civilizațiile antice și piramidele din diverse locuri ale lumii, pe care le-a vizitat la fața locului. În 2006, când a revenit în Visoko pentru a-și lansa o carte, a observat formele curioase ale munților, care păreau mult prea regulate pentru a fi niște simple dealuri.

Piramidele par să fi fost sculptate în munte, în trepte acoperite cu plăci de beton groase de o jumătate de metru. În timp, structurile au fost acoperite pe alocuri cu un strat de pământ gros de un metru și jumătate, din care a crescut o pădure.

Socotind că la fiecare 400 de ani se depune aproximativ un centimentru de pământ, Osmanagic a ajuns la concluzia că stratul ce acoperă piramidele din Bosnia are o vechime de cel puțin 12.000 de ani.

Cu toate acestea, în timpul săpăturilor, între dalele de beton ale piramidelor au fost găsite resturi organice cu o vechime uluitoare, de 24.000 de ani. Piramida Soarelui, cu înălțimea de 220 de metri, este cu 73 de metri mai înaltă decât Marea Piramidă din Egipt. Dar capitolul descoperiri misterioase nu se termină aici. Piramida Soarelui este orientată față de Nord cu o eroare de doar 12 secunde de arc de cerc.

Aceste date sunt confirmate de Institutul Geodezic din Sarajevo, care a verificat că piramidele din Bosnia sunt aliniate aproape perfect cu punctele cardinale. Și aici, ca și în Egipt, obsesia constructorilor antici pentru precizia arhitectonică este uluitoare.

Dar structurile descoperite de Osmanagic ascund multe necunoscute în pământ. Ele cuprind și două labirinturi subterane suprapuse, cu coridoare lungi de câțiva kilometri, care par să ducă spre Piramida Soarelui.

Scopul acestor galerii făcute de mâna omului și în parte inundate rămâne și el un mister total. Tunelurile nu sunt menționate în niciun document de arhivă.

În aceste tuneluri au fost găsite mai multe pietre uriașe, cu forme ondulate și însemne necunoscute. Monoliții par aliniați după cursuri de apă subterane, iar teoria lui Osmanagic este că ei serveau drept instrucțiuni de utilizare a rețelei subterane.

Dintr-un motiv necunoscut, la un moment dat în istorie tunelurile au fost astupate intenționat pe jumătate, ceea ce adaugă și mai mult mister la acest puzzle gigant.

În vreme ce mai mulți cercetători străini au clasificat piramidele din Bosnia drept formațiuni geologice naturale sau o farsă bine pusă la punct, Osmanagic afirmă că piramidele și tunelurile subterane făceau parte dintr-un complex antic ce producea energie vie, ecologică.

Indiferent de teorie, un lucru este cert: tunelurile din Ravne sunt cercetate de câțiva ani, iar șansele ca acestea să dea naștere unor noi descoperiri misterioase cresc odată cu echipele de voluntari care excavează zona.

În primăvara anului 2016, o altă știre despre o  descoperire făcută la poalele Piramidelor din Bosnia avea să facă înconjurul lumii: cea mai mare sferă artificială de piatră de pe Pământ, cu diametrul de 3 metri și greutatea de 37 de tone, a fost găsită într-o pădure din apropiere. Sfere misterioase asemănătoare mai fuseseră descoperite doar în Insula Paștelui, Costa Rica și Mexic. Alte 80 de sfere, însă mult mai mici, au fost dezgropate în pădurea din Bosnia în 1936, de o ploaie torențială.

40 de sfere s-au rostogolit pe valea unui pârâu din pădure. Dintre acestea, s-au mai păstrat până azi 18. Pe cele mai multe le-au spart localnicii, crezând că în mijlocul lor se ascunde aur. În final, s-a dovedit că erau în întregime din piatră.

Vă invităm să urmăriți și următorul videoclip despre toate aceste descoperiri misterioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa celor doua postari:http://incredibilia.ro

Și-a lăsat averea unei țări pe care nici măcar n-a vizitat-o

Statele Unite şi lumea întreagă sunt mai bogate datorită excentricului testament al englezului James Smithson, care şi-a lăsat întreaga avere unei ţări pe care nici măcar nu a vizitat-o. Motivaţia gestului său nu a fost niciodată explicată satisfăcător.

Un vast spaţiu verde, Mall, se întinde în Washington, în partea de vest, de la Capitoliu spre Potomac: Este flancat de un şir impunător de muzee cunoscute laolaltă ca Institutul Smithsonian. Din el fac parte nouăsprezece muzee, nouă centre de cercetare și o grădină zoologică, majoritatea situate în districtul Columbia. Smithsonian mai are instituții și în Arizona, Maryland, Massachusetts, New York, Virgina și Panama.

Tot pe Mall, pe la mijloc, în partea de sud, se află o clădire de piatră roşie cu multe turnuleţe, un castel de basm terminat în 1855. În capela de lângă intrarea principală se găsesc rămăşiţele lui James Smithson, supus englez care în timpul vieţii nici măcar nu a vizitat Statele Unite, dar a cărui extraordinară moştenire a fondat ceea ce a devenit una dintre cele mai proeminente instituţii ştiinţifice şi locul unde sunt găzduite enorme colecţii de artă şi artefacte.

Blestemul naşterii

James Smithson s-a născut în 1765 în Franţa, unde mama lui se refugiase în urma scandalului provocat de sarcina sa. Tatăl copilului lui Elizabeth Macie era Sir Hugh Smithson, bărbat căsătorit cu o verişoară a bogatei văduve şi pe punctul să devină primul duce de Northumberland. Elizabeth, a cărei descendenţă ajungea până la regele Henric al II-lea, era convinsă că fiul ei îşi va depăşi condiţia de bastard. La vârsta de zece ani, l-a dus în Anglia şi a aranjat să fie naturalizat supus britanic — altfel nu ar fi putut ocupa vreo funcţie civilă sau militară şi nu ar fi putut primi domenii din partea Coroanei. Respingând toate carierele obişnuite pentru un tânăr bogat, James s-a orientat către ştiinţă.

La 17 ani, era admis la Colegiul Pembroke al Universităţii Oxford sub numele de James Louis Macie şi curând dobândea faima de cel mai bun chimist şi mineralog din promoţia lui. Peste patru ani îşi lua masteratul şi un an mai târziu Henry Cavendish, unul dintre cei mai distinşi savanţi ai ţării, îi susţinea candidatura pentru Societatea Regală. În 1791, la doar 26 de ani, prezenta prima lucrare în faţa Societăţii, un studiu despre proprietăţile chimice ale unei noi substanţe descoperite în bambus.

De-a lungul carierei, Smithson — nume pe care şi l-a luat după moartea mamei, în 1800 — a publicat 27 de lucrări pe teme de chimie. Analizele detaliate realizate asupra zăcămintelor europene de minereu de zinc au dus la identificarea carbonatului de zinc, denumit în onoarea sa smithsonită. Deşi nu se bucura de faimă, călătorea prin Europa ca un specialist bogat cunoscut de toţi învăţaţii importanţi ai epocii, al căror egal însă nu putea spera să ajungă vreodată.

La 23 octombrie 1826, la vârsta de 61 de ani, adăuga în testament o ultimă dorinţă, care avea să-l facă nemuritor. După ce îşi menţiona cu mândrie părinţii ca fiind ducele de Northumberland şi „Elizabeth, descendenta Hungerforzilor din Studley“, Smithson lăsa averea unui nepot, Henry James Hungerford. Dar, dacă Hungerford nu ar fi avut urmaşi, savantul lăsa întreaga sa avere Statelor Unite ale Americii, ca să fondeze la Washington, sub numele de Institutul Smithsonian, o instituţie care să dezvolte şi să răspândească ştiinţa printre oameni.

Ajutor la construirea Lumii Noi

„În venele mele curge cel mai bun sânge englezesc“, scria odată Smithson, „…dar nu-mi foloseşte la nimic. Numele meu trebuie să dăinuiască şi după ce titlurile Northumberland şi Percy vor dispărea şi vor fi uitate.“ Este declaraţia unui om chinuit şi frustrat de circumstanţele naşterii sale, decis să sfideze societatea care îl respingea. De ce a ales, însă, Statele Unite, o ţară unde nu fusese nici măcar în vizită, unde nu avea prieteni, obligaţii sau legături? Poate că răspunsul se află într-o vizită făcută de el la Paris când avea 27 de ani.

Era în 1792, la trei ani după ce mulţimea dărâmase Bastilia, închisoarea care simboliza decadenţa şi tirania. Convenţia Naţională recent aleasă tocmai abolise monarhia şi declarase Franţa republică.

Dar, din nefericire, Revoluţia Franceză s-a transformat în domnia terorii. Republica a deschis calea monomaniacului imperiu al lui Napoleon. Dincolo de Oceanul Atlantic se desfăşura, însă, un experiment de autoguvernare: constituirea Statelor Unite ale Americii.

Capitala acestora avea să fie o nouă Atenă înălţată pe malurile Potomacului, iar marile descoperiri ale ştiinţei urmau să se facă într-o republică, nu sub o monarhie. Întorcând spatele agitaţiei şi confuziei din Lumea Veche, James Smithson hotăra să dea o mână de ajutor edificării noii Atene.

Jumătate de milion de dolari

În 1829, la trei ani după ce adăugase codicilul la testament, James Smithson a murit şi a fost îngropat la Genova, în Italia. Peste şase ani a murit şi nepotul său, fără urmaşi. După lungi dezbateri legate de acceptarea moştenirii, Congresul american l-a autorizat pe preşedinte să trimită în Anglia un agent care să aducă banii. În august 1838, la New York acosta un vas cu 105 saci plini cu monede de aur, valorând, la data aceea, exact 508.318,46 dolari.

Abia în 1847 a început construcţia clădirii gotice care va deveni primul sediu al Institutului Smithsonian. Rămăşiţele pământeşti ale lui Smithson au fost depuse acolo în 1904. Consiliul de conducere, compus, atunci ca şi acum, din preşedintele Curţii Supreme a Statelor Unite, vicepreşedintele, trei congresmeni, trei senatori şi şase cetăţeni obişnuiţi, a luat o hotărâre importantă: a ales în fruntea noii instituţii un savant, pe profesorul Joseph Henry, de la Princeton.

Henry a fost acela care a convins consiliul că cercetarea originală trebuia să fie funcţia esenţială a Institutului Smithsonian. În 1848 a fost publicat primul volum dintr-o serie de lucrări ştiinţifice denumite Contribuţiile Institutului Smithsonian la dezvoltarea cunoaşterii.

Astăzi, cercetătorii de la Institutul Smithsonian ajută la protejarea unor specii aflate în pericol în cadrul Parcului Zoologic din Washington, investighează corpurile cereşti la observatorul din Arizona, realizează cercetări tropicale în Panama şi studii despre interacţiunile cu mediul înconjurător în Maryland. Scopul lui James Smithson de a dezvolta şi răspândi cunoaşterea a fost atins în mod glorios.

Sursa: Reader’s Digest

Fenomene paranormale celebre: Misterul neelucidat al fețelor din Belmez

Când a observat o pată formându-se pe podeaua din bucătărie într-o zi de august din 1971, Maria Gomez Camara habar n-avea că va intra în atenția întregii lumi cu unul dintre cele mai fascinante fenomene paranormale ale secolului XX: fețele din Belmez.

O pată bizară, care-și schimbă forma

Fără nici o cauză aparentă, pata a început să se dezvolte pe podeaua din bucătăria familiei Pereira din orașul spaniol Belmez de la Moralenda. După o perioadă de timp, s-a transformat într-o față. Ulterior, Maria Gomez Camara a povestit că, în timp ce fața prindea contur, pata își mișca poziția.

Speriată, femeia a încercat de mai multe ori s-o îndepărteze. Toate eforturile ei s-au dovedit a fi inutile, așa că i-a cerut ajutorul soțului ei, Juan Pereira, și fiului, Miguel.

Cei doi au distrus podeaua cu un târnăcop, iar apoi a cimentat-o din nou. Timp de o săptămână, a părut că lucrurile s-au întors la normal. Apoi, chipul a reapărut.

Fenomene paranormale sub podea

În ciuda insistenței cu care revenea fața, familia tot voia să scape de ea. Cu toate acestea, vestea extraordinarelor fenomene paranormale s-a răspândit repede în micul oraș spaniol.

Când primarul a auzit despre fețele din Belmez, a luat măsuri pentru a se asigura că imaginea nu va fi distrusă. În schimb, edilul a decis că bucata de podea trebuie decupată, pentru a fi studiată.

Constructorii care au venit la fața locului pentru a îndeplini misiunea au decis că trebuie să spargă și să sape sub podeaua bucătăriei. Aceasta era considerată a fi singura și cea mai bună metodă pentru a înțelege ce stă în spatele acestor fenomene paranormale.

La scurt timp după începerea lucrărilor, a apărut un indiciu. La trei metri sub podea, muncitorii au descoperit câteva schelete, unele dintre ele incomplete, fără cranii.

Inainte ca scheletele să fie îngropate într-un cimitir, ele au fost testate, iar vechimea lor a fost determinată la 700 de ani.

Groapa din bucătărie a fost umplută cu beton, iar primarul și familia Pereira au crezut că au scăpat de problemă. Dar s-au înșelat amarnic.

Fețele nu se dau bătute

După două săptămâni, o nouă față a apărut pe podea. De această dată, lucrurile s-au petrecut altfel. În loc de o singură față, pe podea au apărut mai multe.

O față apărea, prindea contururi tot mai definite, iar apoi era înlocuită de alta. Uneori, ele se regenerau în doar câteva ore.

Fețe de bărbați, femei și copii au continuat să apară pe podeaua disperatei familii. De data aceasta, știrea acestor fenomene paranormale s-a răspândit nu doar în oraș, ci și în afara țării. Atenția acordată subiectului a crescut de la o zi la alta.

Acum, pe lângă celebrele fețe, familia Pereira se confrunta cu încă o problemă: celebritatea. Studenți, cercetători, preoți, polițiști, jurnaliști, dar și sceptici voiau să vadă cu ochii lor mediatizatele fenomene paranormale.

Investigație minuțioasă, rezultate zero

O anchetă amănunțită a fost lansată pentru a da de capăt misterului. Au fost prelevate probe din podea, care au fost trimise la Instituto de Ceremica y Vidrio (Institutul de Ceramică și Sticlă).

Institutul n-a găsit nicio urmă de pigment sau vopsea, ceea ce a exclus ipoteza unei farse. Restul podelei a fost fotografiat pe secțiuni și sigilat. În cele din urmă, ușa și geamurile au fost sigilate cu ceară.

O televiziune din Germania a filmat întreaga operațiune, sub supravegherea autorităților locale. După ce s-au asigurat că nimeni nu poate intra în bucătărie fără a fi detectat, au lăsat locul intact timp de trei luni.

Când au desigilat bucătăria, au descoperit cu stupoare că fețele din Belmez s-au mutat și au evoluat.

Lumea e un loc plin de enigme.

7 fenomene stranii care demonstrează că trăim într-o lume miraculoasă

Planeta pe care trăim nu încetează să ne uimească, iar în fiecare colț al lumii există câte ceva incredibil. Vă prezentăm în acest articol șapte fenomene stranii care se petrec pe Pământ, care ar putea să-i facă până și pe cei mai sceptici dintre noi să creadă în miracole.

1. Dealul magnetic din Ladakh, India

Dacă oprești mașina la baza acestui deal și nu tragi frâna de mână, ea va începe să urce singură, ca și când ar fi împinsă de o forță invizibilă. Explicația pentru aceste fenomene stranii este… o iluzie optică.

În primul rând, iluzia că mașina urcă dealul singură este dată de modul în care drumul se aliniază cu panta din fundal. Un alt factor important care contribuie la crearea iluziei este faptul că linia orizontului este obstrucționată aproape complet.

Astfel, în lipsa unui punct de reper, avem impresia că mașina urcă, deși, de fapt, ea alunecă în josul pantei.

2. Dolmenele

Imense lespezi de piatră, așezate una peste alta, se găsesc în multe locuri din lume. Arheologii le-au denumit dolmene și cred că sunt monumente funeare dedicate preoților din antichitate.

Totuși, în niciunul dintre aceste dolmene nu au fost descoperite rămășițe umane. Pe de altă parte, anumiți cercetători susțin că dolmenele generează propriul lor câmp magnetic și că emană o energie proprie.

Astfel de structuri misterioase au fost descoperite inclusiv în România. De-a lungul secolelor, multe dintre ele au fost ocupate de sihaștri, însă adevărul este că nimeni nu știe cine au fost oamenii care le-au creat.

3. Fenomene stranii – flacăra eternă din SUA

O cascadă de mici dimensiuni a devenit celebră în lume datorită unui fenomen neobișnuit. Chiar în mijlocul Cascadei Flăcării Eterne arde în permanență… o flacără.

Ea rămâne aprinsă tot timpul anului datorită unei grote de la baza cascadei, care emană gaze naturale. Rareori, focul se stinge din cauza apei și trebuie reaprins. Conform credinței populare, cel care reaprinde flacăra va avea noroc.

4. Fortăreața Frangokastello, Grecia

În fortăreața din insula Creta se petrec în fiecare an niște fenomene stranii. La sfârșitul lunii mai, în acest loc apar umbre de soldați, care se întind între mănăstirea Agios Charalambos și fortăreața Frangokastello.

Fenomenul poate fi observat dimineața devreme, când marea este liniștită și umiditatea aerului este ridicată. Totul durează aproximativ 10 minute și este singurul miraj documentat din lume.

5. Pădurea de piatră din China

O țară cu un teritoriu imens, China are, și ea, parte de propriile fenomene stranii. Pădurea de piatră din provincia Yunnan a apărut acum peste 200 de milioane de ani, pe locul unei foste mări. Datorită eroziunii și mișcărilor tectonice, aici s-au format uriașe stalagmite de piatră.

„Pădurea” se întinde pe o suprafață de 400 de kilometri pătrați și are inclusiv o parte subterană. Din august până în noiembrie, râul care trece prin peștera Qifeng creează un vortex care durează câteva minute, iar apoi dispare.

6. Râul în cinci culori

Râul Cano Cristales, din Columbia, arată ca un râu obișnuit în cea mai mare parte a anului. Totuși, din iulie până în noiembrie, râul se colorează în galbe, verde, albastru, negru și roșu.

Datorită acestor fenomene stranii, cursul de apă a fost botezat „Râul în cinci culori” sau „Râul curcubeu”. Festivalul de culori este creat de mușchiul și algele care cresc în albia râului.

7. Cascada de sânge din Antarctica

Din ghețarul Taylor izvorăște o cascadă de culoare roșie, care nu îngheață nici măcar la −10°C. Apa provine dintr-un lac aflat sub ghețar și iese la suprafață printr-o fisură.

Lichidul este extrem de sărat și conține o cantitate mare de oxid de fier. Când intră în contact cu aerul, oxidul de fier colorează apa în roșu.

 

La noi, așa ceva e imposibil. Cum arată cel mai periculos tunel din lume

Este, probabil, cel mai periculos tunel din lume. Priviți-l și gândiți-vă că este făcut „manual”.

Măiestria chinezilor a fost tot timpul uimitoare, dar un asemenea nivel de efort este cu totul neobișnuit…

Acest tunel se află în munții Tian Shan, la altitudinea de 1.700 metri, în provincia chineză Henan, și se numește Gouliang.

Este un traseu destul de „tânăr”. Construcția lui a început în 1972. Această „peșteră” are lungimea de peste un kilometru și a fost săpată direct în stâncă.

În apropiere se află satul Gouliang. De aici vine și numele tunelului. Mai bine zis, numele a fost dat de meșterii din sat.

Cel mai periculos tunel din lume

Până în anii ‘70, singura cale de acces către sat era prin intermediul unei mici scări de pe stâncă. Scara era atât de strâmtă și nesigură, încât oamenii cădeau deseori în gol.

Într-o bună zi, sătenii au hotărât că nu mai pot continua așa și s-au apucat să construiască drumul singuri. L-au săpat doar cu forța brațelor, direct în stâncă. Rezultatul: cel mai periculos tunel din lume.

Trebuie amintit că locuitorii din Gouliang sunt meșteri pietrari foarte buni. Ei au nu doar case din piatră, ci și mobilă și chiar ustensile pentru uzul cotidian, precum vase de gătit.

Pentru a putea lucra, și-au vândut rezervele de grâne și și-au cumpărat instrumente de lucru.

Niciun fel de scule electrice! Doar daltă și ciocan! La început, au fost 13 meșteri. Timp de 5 ani, au cioplit în stâncă un tunel lung de 1.200 metri, înalt de 5 metri și lat de 4 metri.

Pe porțiunile cele mai dificile, avansul zilnic era de doar 30 de centimetri. De asemenea, meșterii au cioplit în stâncă peste 30 de „ferestre”. Acestea sunt unica metodă de a ilumina drumul, întrucât aici lipsește energia electrică.

„Ferestrele” au forme diverse, rotunde și pătrate. În timpul construcției, au fost excavate în jur de 26 mii de metri cubi de rocă.

Imaginați-vă cât de dificil și cât de periculos a fost acest lucru: riscul de prăbușire era iminent. Din nefericire, au avut loc mai multe accidente de muncă, soldate cu pierderi de vieți omenești. Dar nici asta nu i-a oprit pe oameni.

Într-un final, pe 1 mai 1977, tunelul a fost deschis pentru circulație. Autoritățile locale au venit la inaugurare, iar oficialii au rămas profund impresionați de priveliștea uluitoare. În consecință, a fost luată decizia de a transforma acest drum în obiectiv turistic.

În prezent, micul sat, odinioară uitat de lume, este vizitat anual de mii de turiști din toată lumea.

De asemenea, aici au loc filmări pentru multe pelicule. Peste 40 de filme chineze au fost turnate în zonă. După atâtea sacrificii, se poate spune că e o recompensă simbolică pentru o muncă titanică. Nu degeaba acest drum este numit „perla munților Tian Shan”.

Unii chinezi au văzut în această lucrare „spiritul comunismului chinezesc”: omul a supus natura printr-un efort colectiv.

Într-un timp scurt, au cioplit un tunel în stâncă și au scos din el cantitate imensă de rocă. La acest proces istovitor au luat parte și femei și copii, care ajutau la căratul pietrișului.

Locul este ideal și pentru turiștii străini. Localnicii sunt foarte ospitalieri și te poți caza în orice casă, pentru o sumă modică.

Într-adevăr, China este uimitoare.

7 lucruri fascinante și mai puțin cunoscute despre China

China e o țară uriașă, copleșitoare și fascinantă. Este un amestec ciudat de obiceiuri stăvechi și performanțe tehnice uluitoare. Un tărâm incredibil, unde viața, moartea și chiar reîncarnarea sunt dictate de politica de stat. Unele dintre lucrurile care se întâmplă aici sunt însăși definiția bizarului. Iată câteva dintre ele, o să fiți surprinși.

1. China a încetinit viteza de rotație a Pământului

Turnul Eiffel, podul Oresund sau barajul Hoover sunt „mici copii” pe lângă Barajul celor Trei Defileuri, din China. Barajul este cel mai mare construit vreodată.

Are un rezervor cu o suprafață de 1.085 kilometri pătrați – adică puțin peste suprafața Bahreinului – și reușește să țină în loc 39,3 kilometri cubi de apă. Și, totuși, partea impresionantă abia acum urmează: barajul este atât de mare încât a încetinit rotația întregii planete.

Cum este posibil acest lucru? Iată o scurtă lecție de fizică: momentul de inerție descrie viteza cu care un obiect se poate roti în jurul axei sale. Cu cât obiectul este mai mare, cu atât mai încet se va roti.

Așadar, performanța chinezilor de a ridica a 39,3 kilometri cubi de apă la 175 de metri deasupra nivelului mării a crescut momentul de inerție al Terrei și i-a încetinit rotația. Totuși, potrivit NASA, efectul este aproape insesizabil: Barajul celor Trei Defileuri a lungit ziua cu doar 0,06 microsecunde.

2. Treizeci de milioane de chinezi încă trăiesc în peșteri

Trăitul într-o peșteră pare ceva de domeniul preistoriei. Și totuși, în China, acest lucru e o realitate chiar și în prezent. 30 de milioane de chinezi încă trăiesc în peșteri și unora chiar le place. Majoritatea celor care trăiesc în peșteri se află în provincia Shaanxi, unde stâncile poroase din calcar sunt ușor de excavat.

Multe dintre locuințe au canalizare, instalații sanitare și electricitate. Unele au chiar mai multe camere și sunt dotate cu frigidere și televizoare.

Culmea, într-o țară în care salariile sunt extrem de mici, poți închiria o astfel de peșteră cu 30 de dolari pe lună. Unele familii își transmit peșteri „de lux” din generație în generație, pentru că multe sunt mai mari și mai aspectuoase decât apartamentele din Beijing.

3. Armata chineză are o divizie de 10.000 de porumbei

În 2011, presa din China a făcut un anunț-surpriză. Nu a fost vorba de vreo armă specială sau de vreo nouă tehnologie, ci despre noii recruți ai Armatei Eliberării Poporului.

Zece mii dintre ei tocmai fuseseră repartizați diviziei Chengdu și primiseră misiuni speciale pe linia graniței. Ah, și am uitat să vă spunem: cei 10.000 nu erau oameni, ci porumbei.

Așadar, în cazul în care China va fi ținta unui atac cibernetic, cei zece mii de porumbei vor avea sarcina de a asigura comunicațiile între bazele militare. Există și un precedent în acest sens.

Când Japonia a invadat China în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, porumbeii mesageri au jucat un rol important în efortul de apărare a țării.

4. China sinistră. Mașina de execuții mobile

China este ultimul loc din lume unde ai vrea să comiți o crimă. Deși mai există țări care mențin pedeapsa capitală, niciuna nu execută criminalii cu viteza și eficiența chinezilor. China are cea mai mare rată de execuții din lume, depășind state precum Iran, Arabia Saudită și Coreea de Nord. Această sete de sânge a dus la apariția unor inovații sinistre, precum „Duba Morții”.

Despre Duba Morții s-a scris prima oară în anii 2000, însă se pare că este folosită încă din anii ’90. Mașina călătorește peste tot prin țară și este folosită pentru execuția celor condamnați la moarte.

Astfel, deținuții pot fi executați local, fără a fi transportați în alte orașe. Când Duba Morții sosește într-o localitate, cei condamnați la moarte sunt urcați în vehicul și întinși pe o targă, unde li se administrează injecția letală.

Paradoxal, oficialii chinezi consideră că apariția acestor dube este un pas înainte înspre respectarea drepturilor omului. „Cred că este un progres pentru China și arată că avem mai mult respect atât pentru cei condamnați la moarte, cât și pentru ceilalți”, a declarat Li Guifang, vicepreședintele Comitetului Penal al asociației avocaților chinezi.

5. Toți urșii panda din lume sunt proprietatea Chinei

Data viitoare când cedeți un urs panda la o grădină zoologică, să știți că animalul se află în proprietatea Chinei. Inițial, China oferea urși panda altor țări drept cadouri diplomatice. Această pratică datează din timpul Dinastiei Tang (618-907). În 1984, însă, statul chinez a schimbat politica urșilor panda.

De atunci, China oferă urși panda altor state doar ca și împrumut pe termen de zece ani. Prețul „chiriei” este de un milion de dolari americani pe an. Mai mult, acordurile de împrumut stipulează că orice pui născut pe perioada împrumutului aparține Republicii Populare Chineze.

6. Pentru a te reîncarna, ai nevoie de permisiunea Partidului Comunist

Se știe că în China statul este atotputernic și are drept de decizie absolut cu privire la viața cetățenilor. Ei bine, atotputernicul stat chinez a decis că trebuie să aibă un cuvânt de spus și cu privire la viața de apoi. În 2007, autoritățile de la Beijing au hotărât că cetățenii trebuie să ceară permisiune oficială pentru a se reîncarna.

Deși ridicol, Ordinul nr. 5 al Administrației de Stat pentru Probleme Religioase are drept scop sporirea controlul statului asupra liderilor religioși budiști.

Legea prevede că toate templele budiste din țară trebuie să depună o cerere de reîncarnare, pentru a avea permisiunea de a declara o persoană „tulku” (profesor reîncarnat). Astfel, începând cu 1 septembrie 2007, orice „tulku” ce dorește să se reîncarneze trebuie să completeze o cerere și să o depună la autorități, pentru aprobare.

7. Unul din cinci oameni de pe planetă este chinez

Dacă mai e nevoie de vreo dovadă a faptului că China este o țară ieșită din comun, o găsim în statistici. China are o populație de 1,357 miliarde de oameni, ceea ce înseamnă 20% din întreaga populație a globului. Mai precis, unul din cinci oameni de pe Terra este chinez.

Spre exemplu, orașul Shanghai are aproape 22 de milioane de locuitori, mai mult decât întreaga Românie. Beijingul are 18,24 milioane de locuitori, iar Guangzhou- Foshan 17,68 de milioane. Singura țară care se apropie cât de cât de China este India, cu 1,252 miliarde de locuitori.

Templul de la Sinca Veche

“Templului dintre lumi”, un loc aproape nestiut, pierdut pe la poalele Fagarasului, unde, sapata in piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara nume si fara varsta, despre care se spun povesti fabuloase, incarcate de magie. Se spun multe cuvinte venite din noptile pagane ale istoriei, de care destui se tem inca si care ascund intrebari fara raspuns.

Frica de duhuri

Daca intri mai adanc in Tara Fagarasului, in jos de Zarnesti, si intrebi de drumul catre “Templu”, nimeni nu stie sa-ti raspunda.

Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri. intr-un tarziu, ne lamureste mos Toader, un batran uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la poarta: „E sus, langa culme. Pe langa politie, iesiti in camp si, de la cruce, in stanga”. Scotoceste intr-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O aprinde, trage cu sete din ea si intinde mana catre casele din jur: „Ai mai tineri chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu vor sa spuna. Nu le place sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut…, mai stiu eu ce sa zic?“. Tace indelung, apoi arunca tigara jumatate fumata in praful drumului. „Duceti-va sa vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc“. Se ridica anevoie si da sa intre in curte. „Daca vedeti luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc“, mormaie in barba, amestecand vorbele cu o tuse haraita.

Intrarea in biserica sapata in stanca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi foarte aproape ca sa o zaresti. Drumul pana acolo, pornit din afara localitatii nici nu e, de fapt, un drum.

E mai mult o carare ce strabate un palc de padure, catre o coama de munte. Ca si cum doar pasii oamenilor veniti in tacere sa se roage aici ar fi cei care marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung, dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii se vede un palc de salcami tineri, cu radacinile itite prin crapaturile stancii. Primul pas inauntru e ca un pas spre un alt taram. in piatra fragila au fost sapate cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal, ca o turla zvarlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat de un mester, rotunjit intr-o spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin a carei deschidere se vede cerul. Prin aceasta „cupola“ patrund radacinile copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se petrece dincolo de peretii grosi de cativa metri.

Vocea tacerii si lumina intunericului

Cel mai straniu lucru este lumina care biruieste intunericul grotei. Acea lumina galben-rosiatica, venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu trece nimeni, niciodata? De la lumanarile aprinse la pozele icoanelor ieftine, sprijinite in nise de piatra. Nu sunt multe. Doua lumanari, aproape pe sfarsite, inlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, intr-o limba uitata demult. Si semnul pentagramei pagane, adancit in piatra, de maini necunoscute. La o parte, puse direct pe podeaua de stanca, niste flori de munte albastrii, stranse intr-un manunchi. Atat. Si tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa. Nicio soapta, niciun alt semn al trecerii cuiva pe aici.

Brusc, se aude un sunet tanguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de… sarpe. De parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri… De sus, din cupola, prelins prin scobiturile stancii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat in bezna. Parca s-a si facut deodata mai frig, in ciuda caniculei de afara. Pielea ni se strange in broboane mici… Flacaruile lumanarilor se indoaie si palpaie, aruncand umbre pe pereti.

Parca ar trece cineva pe langa ele. Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc. Apoi inteleg. E vantul. Afara s-a pornit vantul, tulburand, prin crapaturi nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul crucii. Pare ciudat intr-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagan…

Iesim din grota, in ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vant! Nicio involburare, nicio pala nu misca crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la fel de neclintit cum il stiam de la intrare. Sa fi fost totusi altceva? Poate un semn straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne inchinam din nou si coboram fara sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe langa noi…

Abia din drum privim inapoi, catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici, intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra, despartind parca stanca in doua. O grota ciudata, inchisa in piatra unui munte si scufundata sub noiane de istorie. Doua mii de ani transformati in blocuri de stanca, o alcatuire de piatra netrecuta pe nicio harta, invelita in umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al misterelor, unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se impletesc cu realitatea…

Doar in trei zile din an poti sa-ti schimbi ursita

Mai tarziu, jos in sat, aveam sa deslusim cate ceva din vorbele lui mos Toader, rostite intre doua rotocoale de fum de tigara.

„Aha, ati simtit vantul?“, rade manzeste: „He, he he. Nu-i vant. E semnul trecerii duhului. Pe acolo pe unde trece se implinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-au implinit acolo ganduri ascunse. Da, tre’ sa fie bune si curate, altfel nu merge! Acolo, la horn, cand intra razele de luna prin el: daca stai in lumina razelor si te gandesti, se implinesc ursitele. Se mai zice ca, uneori, apare inauntru, in templu, o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata tanara, in alb. Nu zice nimic, sta si tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata in alb si te rogi ei, poti sa schimbi ursita, ce ti-e scris in Cartea din Ceruri. D-aia ii mai zice si Templul Ursitelor. De trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Santgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata“.

„Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?“, il intreb curioasa. „Ei, si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta… Nu-i lucru usor. Trebe putere si curaj la intuneric. Acu 20–30 de ani, acolo sus, pe dealu’ Plesu, era numa’ tot o serparaie. Nici ciobanii nu stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la cativa stanjeni de ea. Si din cine ajungea la grota, numa ai cu inima intrau in bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin de comori vechi.

Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu’, Moldovan, roman, da’ venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre manastire, a facut o societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia s-a dus in America lui. Eu n-am vazut comori. Eu am gasit aschii de sticla“. „Aschii de sticla?“, fac ochii mari. „Ei, asa zicem noi, un fel de cristale ca sticla, asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii. A fost un cristal mic, mai intai, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cat o unghie. Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea de dincolo, cu ai de-au sapat templu’“. „Cum le-ai gasit, nea Toadere?“ „Urcam uneori seara si ma rugam inauntru si asa le-am vazut. Erau pe tavan, langa gaura a’ mare, din altar. Clipoceau in intunericul ala, ca doua stelute. Nu ma duceam io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta, asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele iti arata trecutu’ si viitoru’ si, daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete, capatai pa dracu’, ca nu zarii nimic! Eh, vorbe… Ia, mai da-mi si mie o tigara“.

Da’ stiu ca le „sudeaza“ batranul… „De ce-or fi ridicat manastirea tocmai acolo, matale ce zici?“, il incit eu.

„Dom’le, sa stii ca intrebarea asta mi-am pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii. Chiar si cu dom’ parintele. Nimeni nu stie sa explice. Dom’ne, zic, s-o ascunda, inteleg, da’ putea s-o ascunda in miezu’ padurii sau la poalele dealului, nu tom’na acolo, in munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala de da catre cer. Nu-l vezi decat dinauntru. Cand eram copil mai era inca, inauntru, masa din altar. O ditamai bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult. Era pusa la fix, de cadea pe ea raza de soare chiar in mijloc, da’ numa’ intr-o zi anume din an. Acum a disparut de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru’, pe o axa cu cerurile, cu dracu’ stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da’ io o sa-ti spui ce cred. Io zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste simturi aparte. Simteau locul, cum il simt aparii care sapa fantani. Asa au ales stanca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei, alte legi… Faceau minuni, aveau vieti nestiute… Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai simtim demult…“

Atingerea unui alt univers

Nimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit in biserica de piatra. Cat din povestea de la Sinca Veche e adevar si cat fictiune? Poate nici nu e cazul sa cautam un raspuns.

De ramas, atat a ramas: un templu cu doua altare sapate in inima stancilor, poate mai batran decat crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o poarta catre alte lumi, asa cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei divinitati pagane, niste urme miraculoase ori poate un mesaj al vreunui alt univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa.
Poate astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat sa afli un adevar vechi de mii de ani…

Loc de rugaciune predacic?

Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o manastire crestina ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii il considera crestin si, de altfel, lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului. Mai departe de drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru ciudat, imposibil de zarit decat dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect circular,a coperit de iarba si inaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei. Larg cam de 20 de metri, are inauntru un fel de terase concentrice ca intr-o cetate si care, cu siguranta nu pot fi naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era cumva locul unor misterioase ceremonii pagane? Sa fie vorba de ruinele unei asezari dacice? Ce legatura exista intre platoul de iarba si templul straniu al carui nume nu se mai stie?

Zei necrestini?

Cel mai ciudat lucru din „Biserica cu doua altare“ de la Sinca este simbolul cioplit in locul cel mai indepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge. Straniul simbol, nemaiintalnit nicaieri in aceasta forma, reprezinta pentagrama marilor magicieni, avand in mijloc semnul „Yin – Yang“, semnul filozofiilor Extremului Orient. Oare ce putea insemna aceasta alaturare de simboluri? Caror zei se inchinau constructorii „Templului Ascuns“?

Semne de intrebare:

· De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una? Oricum, nu exista nicaieri in lume o biserica crestina cu doua altare.

· Cat de vechi este templul? Vechimea sa este estimata intre 250 si 1500 de ani, dar sunt voci care il dateaza la 7000 de ani.

· Cine l-a sapat? Unii spun ca este o manastire crestin-ortodoxa, in timp ce alti cercetatori sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot vedea inscriptii necrestine, intr-o limba necunoscuta.

· De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede doar dinauntru, nu si din afara?

· De ce inauntrul templului nu exista nici un insemn crestin?

· Cum a ajuns pe peretele cel mai indepartat, in locul cel mai intunecat din templu, pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti?

· Cine a sapat semnul Yin-Yang, langa locul unde se spune ca apar cel mai des globurile de lumina si silueta fetei in alb?

· Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele „noduri energetice“ cu incarcatura cosmica?

SEMNALE RADIO SUBTERANE

In anul 1995 numarul de cutremure a sporit. Inainte de producerea unui seism, se auzea un tunet infundat. Dupa 4 ani, specialistii de la Centrul de Fizica a Pamintului au inceput sa priveasca manifestarile cu ingrijorare. Dar, pina la urma, toate au incetat. S-a nascut ipoteza existentei in Bucegi a unor uriase coridoane subterane, unde ar avea loc experiente. Punctul fiebinte ar fi zona crucii de pe Caraiman. Dupa cutremure, s-au semnalat si semnale radio. Se pare ca provenienta lor este subterana. Specialistii de la Statia Seismica de la Cheia n-au putut lamurii lucrurile.

TRIUNGHIUL DACILOR

Cercetatorii au dovedit ca sanctuarele dacice sint pozitionate in virfurile unor triunghiuri dreptunghice

Filosofia dacilor se regaseste in modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmisegetusa si Racos. Dar si in triunghiurile de aur pe care le formeaza constructiile raspandite pe teritoriul Daciei. Stramosii nostrii si-au construit tara topografic si geometric proiectind pe pamint cerul instelat. Au construit cu ziduri de piatra bine prelucrate cetati pe virfuri greu accesibile in munti. S-au spus ca aceste ziduri erau cetati de aparare. Dar cisternele cu apa, hambarele cu grine, sanctuarele si locuintele sint dincolo de aceste ziduri. Dacii aveau cunostiinte solide de astronomie. Daca unim aceste virfuri de munti, obtinem triunghiuri dreptunghice, asezate dupa un altgorim cosmic.

TEMPLUL URSITELOR, UN LOC CU PUTERI SUPRANATURALE?

Doi tineri se roaga in templul din grota. Stau cu o lumanare aprinsa langa Steaua lui David. Tremurul flacarii se reflecta pe simbolurile Yin si Yang, scrijelite in interiorul stelei. Tinerii si-au pus o dorinta. Sunt siguri ca se va indeplini. Satenii din Sinca Veche stiu ca dorintele puse in Templul Ursitelor se implinesc. Parapsihologii cred ca locul are puteri supranaturale. Unii cercetatori sunt convinsi ca vechimea templului dateaza din era precrestina. De altfel, in apropierea grotei a existat o mica asezare dacica.

Ying si Yang in Steaua lui David

Vechiul lacas de cult se afla in cotul format de Muntii Fagaras si Persani, la 45 km distanta de Brasov si 22 de Fagaras. Aici, vin oameni din toata tara. Sa se reculeaga, sa-si puna o dorinta sau din curiozitate. La inceputul secolului aici au fost descoperite cristale de cuart. S-a presupus ca erau folosite de preotii cu un grad inalt de initiere. Grota nu este mare, dar impresioneaza. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri. Simbolurile celor doua principii cosmologice, Yin si Yang, nu apar nicaieri in lume ca aici, impreuna cu steaua lui David. Nu se stie inca daca fata cu trasaturi ferme, sculptata in templu, este a unui Christ, Zamolxis sau a unei alte zeitati.

Slujbe ortodoxe in templul precrestin

In secolul al XVIII-lea, in grota era o biserica ortodoxa. Biserica a rezistat numai pana in anul 1761. La acea data, austriecii au distrus toate manastirile ortodoxe din Tara Fagarasului. Din cand in cand, in grota se oficiaza slujbe ortodoxe, cu preotii din sat. La una din slujbe a participat si fostul Mitropolitul al Ardealului, Antonie Plamadeala. Fundatia „Dacia Revival” a organizat chiar si un simpozion pe tema templului de la Sinca. Participantii, istorici romani si straini, au vizitat lacasul de cult. Rezultatele cercetarilor nu sunt clare, templul ramanand in continuare invaluit in mister.

Nici istoricii, nici parapsihologii, nici fizicienii sau teologii n-au dat de capatul misterului. Unii dintre cercetatori, asa cum a fost si brasoveanul Gheorghe Moldovan, au apreciat vechimea templului la 7.500 de ani i.Hr. Ei si-au bazat afirmatia, in primul rand, pe modul in care a fost construit, asemanator unei forme sanscrite vechi. Moldovan s-a stins cu credinta ca si tehnica de cioplire a pietrei, cu o precizie matematica, a avut un singur scop: comunicarea cu alte locuri prin puterea cristalelor din cuart.

Templul devine obiectiv turistic

Radu Muntean, primarul din Sinca Veche, spune ca tocmai asta este partea frumoasa a lacasului. „Nimeni nu stie cu precizie care este varianta reala. Fiecare poate sa-si imagineze ce vrea, fie ca e vorba de daci, romani, cristale sau extraterestrii.

Cert este ca multi dintre cei care viziteaza grota spun ca acel loc le creeaza o stare speciala si simt o anume energie.

In plus, incarcatura istorica e imensa. Arheologii spun ca pe Dealul Plesu, din imediata apropiere a templului si care face parte din patrimonial national, a existat o mica asezare dacica precrestina. Pe locul actualului templu se presupune ca au fiintat altele, pagane si de cult crestin. Vrem sa facem din Templul Ursitelor un obiectiv turistic de forta. In parteneriat cu Patriarhia Sibiului si Consiliul Judetean Brasov vrem sa construim aici o noua manastire, un centru de creatie bisericeasca, o biblioteca si sa refacem, pe cat posibil, asezarea istorica”, spune Radu Muntean.

Steaua lui David, simbolul iudaismului

Steaua lui David, simbol grafic al iudaismului, reprezinta o stea cu sase colturi, prin suprapunerea a doua triunghiuri echilaterale. Este elementul emblematic folosit la decorarea sinagogilor. Simbolizeaza imbratisarea spiritului cu materia, a principiului activ si pasiv, legea evolutiei si cea a involutiei. Reprezinta conflictul dintre fortele luminoase si cele tenebroase. Varfurile stelei simbolizeaza cele sase elemente care stau la baza constituirii Universului: apa, aer, foc, lemn, metal, pamant.

Yin si Yang, lumina si intunericul

Simbolul Yin – Yang se reprezinta printr-un cerc impartit in doua jumatati egale de o linie sinuoasa. O parte neagra (yin) si o alta alba (yang). Lungimea despartirii mediane este egala cu cea a circumferintei exterioare, iar conturul fiecarei jumatati este egal cu perimetrul total al figurii.

Yin si Yang reprezinta aspectul intunecat si cel luminos al tuturor lucrurilor. Chinezii descompuneau timpul in perioade si spatiul in regiuni, fiecare fiind calificate cand de Yin, cand de Yang. Linia mediana poate insemna o elice evolutiva, cele doua extremitati ale spirei reprezentand nasterea si moartea.

Fantomele din Templu

De la cruce, urci 60-70 de metri si, la sanul dealului, descoperi ceea ce localnicii stiu si venereaza de generatii fara numar: Templul Misterelor sau al Dorintelor…, al Ursitelor sau Manastirea Calugarilor. Despre acest loc se spun multe, dar ceea ce te face sa treci macar o data in viata pe la el este legenda conform careia oricine, orice dorinta si-ar pune cand intra in Templu, va trai minunea implinirii ei.

Sunt si calatori atrasi de nevoia de a trai senzatii tari. Exista povestiri potrivit carora spiritele din Templu, care nu vor sa se arate oricarui muritor, au luat prin surprindere aparatul de fotografiat. Entitati luminoase au aparut pe filmele realizate de cei care au studiat viata asezamantului. Altora li s-a intamplat sa filmeze, sa vada cu ochii lor pe caseta video ceea ce au inregistrat la Templu si apoi sa ramana fara dovada ca au trecut pe acolo. Dupa cateva zile, tot ce se imprimase pe film s-a sters cu de la sine putere. Sau prin puterea spiritelor. Altii vorbesc despre senzatii stranii generate de energia pe care au simtit-o in Templu…

Paznicul Templului

Templul misterios are doi ghizi: Nea Chiser, care vine din cand in cand, mai ales la vizite oficiale, si pe Victor Pascu, omul cel mai sarac al satului, care ingrijeste locul. Vine in fiecare dimineata la Templu. Este sufletul lui, asa cum el a devenit sufletul Templului. Se sustin reciproc. El – orfan de la 14 ani, Templul – singur de sute, poate de mii de ani. Copilul de pripas al satului a devenit copilul de suflet al Templului.

Dorintele se implinesc in functie de pacate

Intram in grota galbuie. Si Victor incepe sa turuie. „Uitati, aici este turnul in care era pus clopotul al mare al calugarilor. Uitati! Aici este sapat chipul lui Dumnezeu! Si aici este altarul!” Inainte sa percep explicatiile lui Victor, ma opresc cateva secunde si imi pun dorinta. Nu stiu daca sa ma inchin sau nu. Dupa aceea revin la realitate si incerc sa inteleg ce poate fi acolo. Un chip al unui barbat frumos, cu plete, este sapat in stanga altarului din prima incapere.

Altarul este plin de lumanari, de iconite, de flori. Semn ca vine multa lume disperata sa-si afle alinarea. „Dar nu este chipul lui Dumnezeu sau al lui Iisus”, vine de undeva o explicatie. Tavanul este innegrit de fumul care a invaluit interiorul Templului, poate de 7.000 de ani, asa cum spune una dintre legende. Pe jos, este un nisip foarte fin. Peretii au firide care duc undeva spre exterior si descoperi ca acestea sunt instalatii de aerisire.

Ne miram tot timpul de ceea ce vedeam dar, oricat ne straduim, nu intelegem cum se petrec minunile. Ca lumea nu vine degeaba aici daca nu ar fi existat niste rezultate concrete. „Cum se indeplinesc dorintele, nea Chiser? Ati vorbit dumneavoastra cu oameni care au fost aici si stiti de vreo dorinta deosebita care s-a indeplinit?”

Ghidul nostru, care a umblat si a vazut multe, ne da imediat raspunsul: „Nimeni nu-ti spune ce dorinta isi pune. Dar stiu oameni care au venit si apoi totul le-a mers mai bine. Si in privinta sanatatii, si in privinta armoniei din casa, le-a crescut sporul in casa…”. Victor ne raspunde si el entuziasmat. „Da! da! da!, toate dorintele se implinesc, dar depinde de cate pacate ai!”…

Credinte amestecate

Dar de unde sa stim noi cum sa ne comportam daca nimeni nu stie ce este acolo: daca este manastire sau altceva. Ceva nu se leaga: cum de vin crestinii sa se roage la un altar care are sapat in centru un simbol care nu are nici o legatura cu credinta crestina: semnele chinezesti Ying (forta negativa, feminina) si Yang (forta masculina, pozitiva). Acestea sunt cuprinse in Steaua lui David. Cei doi ghizi nu stiu sa ne raspunda.

Intram si in cealalta camera, unde este un al doilea altar. Iesim afara ca sa putem patrunde in ea, dar mai inainte putusem privi in interiorul ei prin „Ochiul magic” care apare in centrul peretelui care le desparte.

Vrem sa vedem si restul Templului. Restul? Da, ceva mai sus, spre varful dealului sunt trei formatiuni de pietre, pereti imensi pe care, ne spune ghidul, erau tavane si calugarii – care calugari? ei!, calugarii! – isi duceau traiul de rugaciune pentru sufletul omenirii. Pe aici, nu prea calca oamenii. E mai departe de Templul propriu-zis, mai greu accesibil. Blocurile acelea imense de piatra iti taie respiratia.

„Haideti sa va mai arat ceva si apoi, gata!”, spune ghidul. Ne duce sus pe deal si de acolo, dintr-odata, se deschide o panorama impresionanta. Vezi absolut toate satele din jur si poti urmari cu ochiul liber Drumul Romanilor, calea pe care acestia au venit de mult si au cucerit inima Daciei. Se vede si gorganul cu mormantul unui general sub el. „Pe aici, vara, mai ales, se umple de oameni”, ne spune Victor.

Vizionarul

Gheorghe Lucian Moldovan, originar din Sinca, a trait experienta templului pe la varsta de 5 ani. Dupa aceea, toata viata i-a fost legata de misterul de acolo, dupa cum recunoaste el in cartea „Misterul Templului de la Sinca Veche”. Chiar si dupa ce s-a stabilit in Statele Unite a avut viziuni, clarviziuni si comunicari cu entitati ciudate. A presimtit cutremurul din ’77, dar si altele de intensitati mai mici, si multe evenimente din viata lui s-au derulat conform „comunicarilor”. A infiintat o fundatie, „Gheorghe Sincai”, visand sa salveze Templul de la disparitie. A murit in urma cu putin timp si entuziasmul sau nu a mai cuprins pe nimeni.

Primarul din Sinca, Radu Moldovan, vicepresedinte al Fundatiei, spune ca nimeni nu a luat in seama semnalele de alarma: nici Ministerul Culturii, nici vreun om cu bani. Nici chiar reprezentantii Bisericii. Au venit la Templu, s-au minunat, dar nu au ridicat un deget. Locul a fost vandalizat de cautatorii de comori. Credinta „Vizionarului” era aceea ca daca Templul va fi salvat, poporul acesta va fi salvat, iar tarii ii va merge mai bine.

Prigoana

O manastire sapata in dealul de gresie de calugari exilati este varianta cea mai credibila. La 1765, imparatul de la Viena a dat ordin ca toate lacasurile ortodoxe din Ardeal sa fie daramate.

Peste 200 de biserici din Tara Fagarasului au fost facute ruine. Sute de calugari ortodocsi au murit atunci, altii au plecat incotro au vazut cu ochii. Altii s-au refugiat prin munti si prin paduri. Se zice ca la intrarea in Templul Ursitelor, pe partea stanga, sunt ingropati cel putin 40 de calugari, unii dintre ei facand parte dintre cei care au sapat in gresie manastirea exilului. Nu se stie exact cand s-a stins ultimul dintre ei.

Durerea provocata de ordinul de la Viena nu a trecut niciodata din sufletul fagarasenilor. Dupa prabusirea Habsburgilor, ardelenii au ridicat manastire langa manastire: la Bucium, la Dejani, la Sambata. Iar pentru fiecare dintre cele 200 de biserici au ridicat cate un Hristos: Fiul lui Dumnezeu rastignit de 200 de ori de moftul unui imparat venetic.

GROTA STRANIE

Locul este ascuns in mijlocul padurii, in inima unui bloc de gresie. Este o grota stramta, stranie si intunecata. Peretii sunt galbui si reci. Aerul este incarcat si umed. Prima incapere nu are plafon. Tavanul a fost modelat dupa forma unui trunchi de con prin care se vad cerul si padurea. „Aceasta constructie este adioma unui triunghi de rezonanta cu ajutorul caruia entitatile extraterestre comunicau cu Universul”, ne povesteste ghidul care ne-a condus la lacas, nea Chifor. A doua incapere e si mai stranie. Se spune ca aici nu a intrat niciodata lumina soarelui. Pe jos este nisip fin, iar in fata – un altar sapat si el in piatra, impodobit cu flori, icoane si multe lumanari.

OCHIUL MAGIC

In partea lui dreapta, tot sapate in stanca, se afla chipul Mantuitorului, semnele Yin si Yang si Steaua lui David. „Nimeni nu a putut dezlega misterul. Nici macar specialistii care au venit aici nu au putut explica legatura dintre icoana si cele doua simboluri”, continua batranul Chifor. Aceasta incapere da intr-o alta, si mai mica, printr-o spartura uriasa intr-un perete. Scobitura se numeste „Ochiul Magic”, iar legendele spun ca daca treci prin ea ti se citesc gandurile.

FENOMENE PARANORMALE

Din spusele multor turisti care au vizitat locul, se pare ca ultima varianta este cea mai plauzibila. Daca nu, atunci cum s-ar explica fenomenele paranormale care se petrec la templu? Multi care au fotografiat imprejurimile au descoperit ulterior pe pelicula niste pete albicioase, sferice, translucide care pluteau in aer si care nu fusesera observate cu ochiul liber.

ENERGII PUTERNICE

Primarul localitatii Radu Munteanu spune ca si fratele lui a fotografiat locul, iar apoi a observat pe fotografii niste pete sferice, luminoase. „Multi turisti au filmat in interiorul grotei insa, ciudat lucru, cu timpul, imaginile imprimate pe caseta s-au sters fara nici o explicatie”, am aflat de la primar. Specialistii care au facut masuratorile au spus ca locul degaja magnetism si energii foarte puternice, cum rar le-a fost dat sa vada.

PELERINAJ

In jurul acestei grote circula doua legende. Nea Chifor povesteste: „Unii spun ca acest loc a fost candva o manastire de calugari. Iar din acest motiv aici vin zilnic pelerini din toate colturile tarii. Sunt oameni batrani, bolnavi, vaduve, copii…
Se roaga, aprind lumanari isi pun o dorinta si pleaca cu inima mai impacata. Insa, printre cei mai multi sateni circula povestea unor extraterestri, care au construit templul pentru a crea o legatura energetica cu lumea lor”.

VINDECARI MIRACULOASE

Paznicul locului, Victor Pascu , a ajutat la refacerea lacasului de cult pe vremea in care acesta era in paragina. Dupa ce templul a fost restaurat, barbatul, care suferea de ulcer, s-a vindecat miraculos, fara nici un tratament. „Durerea de stomac ce ma chinuise ani intregi a disparut ca prin farmec. Ceva sau cineva m-a ajutat, iar drept multumire am jurat sa pazesc templul cate zile voi mai avea. Si alti oameni bolnavi care au venit si s-au rugat au plecat sanatosi”.

PRACTICI SATANISTE

Cu multa vreme in urma, in anumite nopti, la templu aveau loc practici sataniste. Dimineata, satenii gaseau in incaperi sticle de bautura, resturi animale si cenusa unor focuri aprinse peste noapte. „Tot locul era vandalizat. Ne trebuiau zile intregi sa curatam templul”, ne-a spus ghidul nea Chifor .

in altarul „Templului ursitelor”, oamenii cred ca …

O doctorita din Brasov vrea sa salveze templul de la Sinca Veche, monument de importanta nationala, ajuns intr-o stare de degradare avansata, de soarta caruia nimeni nu s-a interesat pana acum. Locul e inconjurat de legende vechi de mii de ani.
E greu sa vorbesti despre Sinca Veche. Sunt atatea legende aici, desi pana la urma e un loc putin cunoscut in Romania. Poate doar cei care vor cu orice pret sa scotoceasca tara asta stiu deja ce e acolo, la poalele Fagarasilor. S-au emis tot felul de teorii, ca totul ar fi fost construit cu cateva mii sau cu cateva sute de ani in urma. Dar toata lumea e de acord ca avem de-a face cu ceva unic. Ascunsa privirilor de un palc de padure, descoperi o adevarata biserica subterana. Pangarita si partial distrusa, de-a lungul timpului, din cauza prostiei si a lacomiei. Azi, pe cale de a fi salvata de o femeie.

Turla bisericii a fost ridicata din interior, in gresia moale, iar varful e ca un fel de fereastra, de unde o raza de lumina razbate exact in altar. Au fost sapate noua incaperi, unite intre ele prin galerii. Cateva incaperi s-au surpat cu mult timp in urma, dar nu numai din cauza ploilor care au sapat in stanca, ci mai ales dupa ce tot felul de indivizi au spulberat pereti intregi, in cautarea unor ipotetice comori. Ba chiar prin comuna Sinca Veche umbla si azi vorba despre activisti de partid care au folosit secera si ciocanul in speranta unei lovituri de pe urma aurului dacic. La care se adauga miile de scrijelituri ramase de pe urma turistilor, de genul „Mimi plus Titi egal love”, din cauza carora au fost distruse adevarate icoane „desenate” in roca. Doar in altar au supravietuit doua urme ale trecutului, precum Steaua lui David si o clepsidra, dar si cateva semne despre care unii sustin ca ar insemna Iahve.

Templul ursitelor

Localnicii vorbesc despre „Templul ursitelor”, pentru ca in acest loc s-ar implini dorintele celor care vin sa se roage. Mai era si alta credinta, pastrata si azi, dar in mica masura, insa urmata cu strasnicie in vremuri imemoriale. Oamenii din zona erau convinsi de puterea extraordinara care se ascunde sub piatra, asa ca intrau in galerii si lasau acolo icoane, haine, apa si mancare. Credeau ca lucrurile acelea se incarca astfel cu o energie deosebita, pentru ca apoi veneau, recuperau totul si consumau mancarea, purtand si hainele, iar icoanele erau duse acasa, in speranta ca vor transfera macar o mica parte din „sufletul” pamantului in caminul si in viata lor.

Santierul a fost deschis

Drumul porneste din localitate si te conduce prin pustiu, pana la padurice, de unde mai urci cateva minute. Asa ajungi la ceea ce acum se vede ca un fel de jumatate de umbrela intinsa peste colosul pigmentat cu diferitele straturi de gresie, cafenii sau rosiatice. Trebuie sa te apleci ca sa intri prin tunelul ingust, cat permite prelata montata temporar, dar in subteran te misti in voie, pana la altar.

Treci prin raza de lumina „cazuta” din varful turlei. Ai grija sa nu te lovesti de multimea grinzilor de care se sprijina acum intregul ansamblu. Totul s-a transformat intr-un santier. Piatra e „bolnava”, aproape ca o poti faramita intre degete.

Monument de importanta nationala

De acum incolo trebuie sa va povestesc despre omul care a venit cu doi ani in urma la Sinca Veche si care vrea neaparat sa salveze lacasul de cult de care nimeni nu s-a ingrijit pana acum. Si asta in conditiile in care avem
de-a face cu un monument de categorie A, in limbaj birocratic, ceea ce inseamna ca e de interes national, asa cum e trecut pe lista monumentelor istorice din tara asta. Asa aflu de existenta Mariei Bagiu, dupa numele real, la care se adauga Marino, conform pseudonimului literar, pentru ca a scris pana acum 10 carti, la care se adauga emisiunile radiofonice pe care le-a realizat din 1997 incoace.

A lucrat ca medic epidemiolog, la Brasov, iar in 2004 a iesit la pensie. Si tot in acel an a pus si bazele Fundatiei Ortodox-Culturale „Maica Sfanta-Bucuria Neasteptata”.

Proiectul „umbrelei”

Sprintena, cu o tunsoare scurta, fara sa-i dai varsta pe care o are, femeia din fata mea isi aduce aminte ca a descoperit grota inecata in vegetatia scapata de sub control, prin care stapani erau doar serpii. A reusit sa atraga in scurt timp de partea ei autoritatile locale, facand un parteneriat de pe urma caruia Primaria Sinca Veche i-a concesionat pamantul considerat sacru, in timp ce Consiliul Judetean Brasov a refacut drumul din comuna pana la biserica rupestra. La care se adauga un studiu geotehnic si geofizic asupra locului, intocmit in 2005.

Nu trebuie uitat proiectul de construire a „umbrelei” care va apara templul impotriva intemperiilor, realizat de Serban Sturdza, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania.

Specialistii vor sa aplice o solutie tehnica ingenioasa, asa incat peisajul sa nu fie modificat. Se va incepe cu inlaturarea stratului de roca de la suprafata, care e deja alterat din cauza infiltratiilor, iar in locul sau va fi montat un amestec de argila si bentonita, armat cu geogrila, iar deasupra va fi asternuta o „patura” vegetala, „acoperisul” urmand sa stea pe o structura din lemn de cateva sute de metri patrati.

Speranta banilor europeni

Atunci cand totul va fi gata, aici va fi un „spatiu al spiritualitatii”, potrivit descrierii Mariei Bagiu, care va cuprinde manastirea rupestra, apoi o noua manastire, acolo unde se afla deja biserica din lemn, un centru de creatie cu ateliere pentru revigorarea meseriilor traditionale si un centru istoric, care se va ocupa cu studiul arheologic al zonei, avand in vedere ca in apropiere se afla urmele unei asezari dacice, dar si indiciile unui posibil castru roman.

„Multi m-au privit la inceput cu indoiala. Aveau impresia ca scopul meu e sa exploatez turistic zona”. Pentru toate acestea e nevoie de foarte multi bani, asa ca doctorita din Brasov a facut apel si la sponsori. Spera ca va putea sa acceseze si un proiect european. Nu stie exact cand va termina totul. Dar e convinsa ca va termina. Sursa: www.esoterism.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Seppuku – Din culisele unui ritual japonez tulburător FOT

Seppuku sau hara-kiri, tradiția vechilor samurai din Japonia, a intrat în istorie drept cea mai înfiorătoare și brutală metodă de sinucidere. Această practică presupunea un ritual foarte elaborat prin care sinucigașul se înjunghia în abdomen și apoi lăsa rana deschisă, în așteptarea dureroasă morții, sau era decapitat imediat după eviscerare de un asistent (denumit secund sau secondant), pentru a-i scurta suferința.

Această practică veche de secole a fost cândva ceva obișnuit în rândurile militarilor japonezi și doar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a încetat să mai fie folosită. Precum multe alte tradiții, lăsarea în uitare a seppuku s-a produs ca urmare a intrării Japoniei în epoca modernă, în secolul XIX.

Înainte de această perioadă, Japonia fusese o țară închisă față de Occident. Japonia întreținea contacte în special cu China și, ocazional, cu Olanda, prin intermediul navelor comerciale care îi vizitau țărmurile. Abia când americanii și europenii au început să facă serios comerț cu japonezii s-a produs și modernizarea societății nipone.

Cam în această perioadă a început și guvernul japonez să facă o serie de reforme, însă acest val de schimbare a fost întâmpinat cu extremă reticență de casta samurailor.

Seppuku nu ne sperie!

Uciderea străinilor sau a japonezilor care făceau negoț cu străinii nu era un lucru tocmai rar în Japonia. Iar în 1863, când împăratul Komei a emis un decret pentru „expulzarea barbarilor” (a occidentalilor), samuraii au îndeplinit cu plăcere ordinul, cu ajutorul săbiilor katana.

Acest lucru a dat naștere unui incident, în 1868, când samuraii au ucis 11 marinari francezi neînarmați, aflați în orașul de țărm Sakai pentru a face comerț cu localnicii. Pentru a se face dreptate, consulul Franței în Japonia, Leon Roches, a cerut ca samuraii să fie executați.

Roches a presupus că samuraii urmau să fie executați prin decapitare sau prin împușcare, de un pluton de execuție, și l-a trimis pe unul dintre căpitani, Bergasse du Petit-Thouars, să asiste la execuție. Însă acesta a asistat la un marș al samurailor, urmat de seppuku făcut de fiecare samurai, decapitați apoi într-un mod stângace de câte un asistent.

Impactul ritualului a fost atât de puternic, încât Bergasse du Petit-Thouars a oprit execuțiile după ce 11 dintre cei 20 de samurai condamnați se sinuciseseră deja.

Evenimentul i-a făcut pe diplomații occidentali din Japonia să înțeleagă că, pentru samurai, seppuku nu era în niciun caz o pedeapsă care să îi sperie și să îi descurajeze să mai omoare străini. Apoi, împăratul a emis un decret care prevedea că samuraii care vor ucide străini vor fi degradați și pedepsiți în consecință. Aceasta însemna că nu li se mai permitea onoarea de a-și lua viața prin seppuku.

Cu toate acestea, practica seppuku va intra din nou în actualitate în Al Doilea Război Mondial, când ofițerii japonezi vor prefera sinuciderea capturării de către Aliați. Însă, pe măsură ce Aliații au preluat controlul asupra Japoniei și au impus o nouă constituție, care a înlocuit-o pe cea din Epoca Meiji, Japonia a început să traverseze un alt haos la nivelul întregii societăți.

Împăratul a devenit un personaj simbolic și a fost instaurat un sistem parlamentar de factură occidentală, astfel că seppuku a devenit o tradiție care nu mai avea ce căută în Japonia secolului XX.

---

În concordanță cu codul Bushido, care punea onoarea mai presus de toate, un samurai își făcea seppuku pentru a nu fi capturat de inamic sau pentru că a încălcat acest legământ sacru al onoarei.

Cele mai vechi cazuri documentate de seppuku apar în istoria din 1156 a rebeliunii Hogen. În acest text, războinicul Minamoto no Tametomo s-a îngunghiat în abdomen  pentru că a pierdut o bătălie.

Spre jumătatea secolului XIX, seppuku – întregul mod de viață al samurailor, de fapt – intra în declin. Totuși, va mai trece aproape un secol până când acest ritual nu va mai fi practicat deloc.

Seppuku înseamnă „tăierea stomacului”. Se realiza cu tanto, un pumnal scurt.

La fel ca toate celelalte elemente ale ritualului seppuku, tanto era introdus în corp într-un mod special. Lama era împinsă mai întâi în partea stângă a abdomenului, apoi era trasă încet spre dreapta și, la final, în sus.

Înainte de secolul XVII, seppuku era mai puțin formal și de multe ori ducea la o moarte mai lentă și mai dureroasă a samurailor, din cauza sângerării abundente. În jurul anului 1700 ritualul a fost modificat, prin introducerea unui kaishakunin (secund sau secondant).

Kaishakunin trebuia să dea lovitura astfel încât să nu reteze complet capul samuraiului, ci doar partea din spate a gâtului, astfel încât să rămână prins de beregată. Dacă nu reușea acest lucru, reputația îi era pătată.

O formă modificată de seppuku era folosită uneori pentru a protesta față de acțiunile conducătorilor. Cunoscută sub numele de kanshi, această variantă presupunea ca samuraiul să se înjunghie și imediat după aceea să se bandajeze. Apoi, apărea în fața conducătorului și îi prezenta acestuia doleanțele, dezvelindu-și în același timp rana mortală (1895).

Isao Inokuma (al doilea de la stânga la dreapta), câștigătorul medaliei de aur la arte marțiale la Jocurile Olimpice din în 1964, a fost ultima persoană despre care se cunoaște că s-a sinucis ritualic prin seppuku.

Este posibil să își fi pus capăt vieții din cauza unor pierderi financiare uriașe provocate în calitate de președinte al unei companii.

Cu trei decenii înainte de Isao Inokuma, scriitorul japonez Yukio Mishima și-a făcut seppuku după o tentativă eșuată de lovitură de stat prin care încercase să restaureze autoritatea împăratului, la o bază militară din Tokyo (25 noiembrie 1970).

La 25 noiembrie 1970, Mishima și cinci adepți în uniforme militare au luat cu asalt gara de la baza militară din Ichigaya, i-a ucis pe soldații care au încercat să îl oprească și apoi a preluat controlul asupra birourilor conducerii bazei.

A apărut apoi la balcon și a ținut un discurs în fața celor 2.000 de soldați care înconjuraseră clădirea. „Clasa politică japoneză geme de corupție”, a afiramt el, apoi și-a încheiat discursul cu formula „Tenno Banzai!”, Trăiască Împăratul! Imediat după aceea s-a retras în clădire și și-a făcut seppuku.

 

Seppuku era un ritual extrem de complex și presupunea trecerea samuraiului prin mai multe etape premergătoare sinuciderii efective. Una dintre acestea era scrierea poemului de moarte, care trebuia să fie elocvent și să exprime emoțiile războinicului, dar să nu menționeze direct moartea.

Soțiile samurailor aveau și ele propriul ritual de sinucidere, denumit jigai. Într-un mod similar, prin înjunghiere în burtă, femeile își făceau jigai dacă soții lor își făcuseră deja seppuku sau dacă știau că urma să fie răpite sau violate.

Când se executa ca pedeapsă, seppuku nu era un act solitar și se comitea de față cu alții, în grădina unui templu. Participantul era îngrijit, spălat și îmbrăcat în alb, pentru a simboliza puritatea (1867).

Un servitor așeza o măsuță de lemn în fața participantului, pe care erau așezate o ceașcă de sake, tanto și coală de hârtie pe care urma să fie scris poemul morții. Până și felul în care era băută ceașca de sake era extrem de important.

Băutura era consumată în două etape, de fiecare dată câte două înghițituri. O înghițitură însemna lăcomie, iar celelalte trei înghițituri însemnau ezitare. Toate cele patru înghițituri laolaltă simbolizau moartea.

Dacă te fascinează cultura japoneză, te invităm să descoperi în continuare 10 reguli din Japonia, țara cu cel mai avansat sistem educațional din lume.

10 reguli din Japonia, țara cu cel mai avansat sistem educațional din lume

Cele mai multe clasamente despre educație sunt conduse de Japonia, cu elevii și studenții săi catalogați drept „geniali și speciali”. Dar cum de a ajuns în fruntea statisticilor o țară conservatoare, care în urmă cu șapte decenii a fost îngenuncheată cu bomba atomică în război? Se pare că secretul Japoniei este sistemul educațional excepțional.

1. În primul rând înveți să te comporți, abia apoi înmagazinezi cunoștințe

Elevii japonezi nu dau teste sau examene înainte de vârsta de 10 ani, ci sunt doar controlați din când în când. Principiul este că, în primii trei ani de școală, cunoștințele școlare nu contează.

Lucrul cel mai important este educația în sensul ei adevărat: copiii sunt învățați să îi respecte pe ceilalți, să respecte animalele, să fie generoși, să învețe compasiunea, autocontrolul și să protejeze mediul înconjurător.

2. Anul școlar începe la 1 aprilie

Pe când, în majoritatea țărilor, copiii se apropie de vacanța de vară, pentru elevii din Japonia anul școlar abia începe. Școala începe cu unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ale anului – înflorirea cireșilor (sakura).

Anul școlar este împărțit în trei trimestre: de la 1 aprilie până la 20 iulie, din 1 septembrie până în 26 decembrie și din 7 ianuarie până pe 25 martie. Japonezii au vacanță șase săptămâni în timpul verii și două săptămâni iarna și primăvara.

3. Nu există personal de curățenie în școlile japoneze, elevii înșiși fac curat

Elevii curăță sălile de clasă, holurile, chiar și toaletele. Astfel, de la o vârstă fragedă, ei învață să lucreze în echipă și să se ajute reciproc. Mai mult decât atât, după cât efort depun la curățenie și pentru îngrijirea locului, este puțin probabil să mai fie dispuși să le murdărească.

Acest lucru îi învață să respecte munca (proprie și a altuia) și, de asemenea, să respecte locul în care trăiesc.

4. Mesele de prânz sunt standardizate și sunt luate în clasă, împreună cu colegii

În școala primară și la gimnaziu, mesele sunt pregătite de elevi, asistați de nutrițioiști și bucătari, astfel încât alimentele să fie sigure și potrivite pentru nevoile lor alimentare.

Elevii iau masa de prânz în sala de clasă, împreună cu profesorii lor. Această atmosferă informală încurajează comunicarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie.

5. Lecțiile particulare (meditațiile) sunt foarte populare

Încă din școala primară, copiii încep să ia lecții particulare, pentru ca mai târziu să poată accede într-un liceu bun. Aceste cursuri sunt predate seara, iar în Japonia nu este un lucru neobișnuit ca la ora 21 transportul public să fie plin de copii care merg acasă după lecții.

Copiii se pregătesc și în zilele de duminică și de sărbători, când ziua de studiu durează între șase și opt ore. Așadar, nu este deloc surprinzător că, potrivit statisticilor, în Japonia aproape nu există repetenți.

6. În plus față de materiile tradiționale, copiii învață arta caligrafiei și poezia japoneză

Principiul caligrafiei japoneze, sau Shodo, este foarte simplu: înmoi un băț de bambus în cerneală și, cu mișcări ușoare, desenezi ideogramele pe hârtie de orez.

În Japonia, Shodo este la fel de prețuit ca pictura. Haiku, în schimb, este o formă de poezie care descrie, în versuri scurte, natura și ființa umană în ansamblul ei. Aceste două discipline sunt unul dintre principiile esteticii orientale: combină simplitatea și sofisticatul.

Scopul acestor cursuri este de a-i învăța pe copii să valorifice și să își respecte cultura națională și tradițiile ancestrale.

7. Toți elevii trebuie să poarte uniforme

Începând din clasa a VII-a, toți elevii sunt obligați să poarte uniformă. Multe școli au propriul lor cod vestimentar, dar, de regulă, băieții poartă haine în stil sobru, militar, iar fetele, sacou, cămașă și fustă.

Această regulă are rolul de a disciplina elevii, știindu-se că simplul act de a purta o uniformă creează o atmosferă mai serioasă. Uniforma, de asemenea, le creează copiilor sentimentul de apartenență la un grup.

8. Absenteismul la ore este aproape zero

Cu greu găsești în România pe cineva care să nu fi chiulit de la școală măcar o dată. Dar, există o țară în care nu se chiulește. Și unde elevii nici nu întârzie la școală.

Japonia mai doboară un record: 91% dintre elevi își ascultă cu atenție profesorii la școală. Oare ce altă țară se poate lăuda cu asemenea statistici?

9. Totul depinde de rezultatele examenului final

La sfârșitul liceului, elevii dau un examen hotărâtor pentru viitorul tinerilor – determină dacă aceștia se vor putea înscrie la școli mai înalte. Elevii pot alege doar o singură universitate, ceea ce mai târziu le va influența covârșitor veniturile financiare și standardul de viață, în general.

În plus, concurența este foarte mare. În pofida competiției, 76% dintre elevi continuă studiile după liceu. Toate acestea justifică expresia japoneză „iadul examenelor”.

10. Anii de facultate sunt cei mai frumoși ani din viață

Nu este o surpriză că, după atâția ani de pregătire și „iadul examenelor”, tinerii japonezi tânjesc după o pauză. Și se pare că pauza cade chiar în timpul anilor de facultate. Perioada facultărții este considerată în Japonia cea mai frumoasă și mai lipsită de griji.

Articol bazat pe materiale din tofugu, novakdjokovicfoundation și examen.
Sursa:http://incredibilia.ro

Lumea magică din subteran: Topul celor mai frumoase stații de metrou din lume

Stațiile de metrou sunt asociate cel mai adesea cu șobolani, mizerie și gălăgie, și nu cu arhitectura. Și totuși, există în lume câteva stații de metrou care fac notă discordantă, care demonstrează că arhitectura poate transforma aceste spații subterane în adevărate operă de artă.

Interioarele realizate în stațiile de metrou pe care vi le prezentăm mai jos sunt și mai impresionante dacă ne gândim la cât de greu este să creezi astfel de minunății. Pe lângă aspect, arhitecții trebuie să țină cont de integritatea structurală a pereților, de circulația aerului și de o mulțime de alte standarden și cerințe, care le fac munca și mai grea.

1. Stația Formosa Boulevard, Kaohsiung, Taiwan

În interiorul acestei stații de metrou se află o lucrare realizată de Narcissus Quangliata. Compusă din 4.500 de panouri de sticlă, această structură este considerată cea mai mare operă de artă din sticlă din lume. Datorită efectului uimitor de caleidoscop, au existat propuneri ca această stație de metrou să găzduiască nunți.

2. Stația Toledo, Napoli, Italia

Una dintre cele mai adânci stații de metrou din Napoli, Toledo îți lasă impresia că te-ai scufundat în ocean. Acest efect este creat de designerul catalan Oscar Tusquets Blanca. Acesta a acoperit pereții și tavanul stației cu un imens mozaic într-o multitudine de nuanțe de albastru.

3. Terminalul Grand Central, New York, SUA

Liderul topului celor mai mari stații de metrou din lume (44 de platforme) are un tavan astronomic de o frumusețe rară. Conceput în 1912 și restaurat de mai multe ori, tavanul înfățișează constelațiile, așa cum se văd ele pe timpul nopții.

4. Stația Komsomolskaya, Moscova, Rusia

Kmosomolskaya a fost concepută în stil neoclasic de către Dmitri Chechulin. Candelabrele de cristal și tavanele impresionante ale acestei stații de metrou îți dau senzația că te afli într-o imensă sală de bal.

5. Stația Arts et Metiers, Paris, Franța

Când intri la Arts et Metiers, ai impresia că ai pătruns în minunata lume a lui Jules Verne. Farmecul acestei stații de metrou se datorează artistului belgian Francois Schuiten, care a reconceput spațiul în stilul strampunk. Pereții de cupru, ferestrele similare cu cele de pe submarine și roțile imense care atârnă din tavan te duc cu gândul la cărțile de science fiction scrise de celebrul autor. sursa:http://incredibilia.ro

Știința ne spune de ce interacționarea socială este mai dificilă pentru introvertiți și empatici

Adesea avem impresia că introvertiții și sociopații nu reușesc să interacționeze cu cei din jur. Există oare cercetări științifice pe această temă?

Atât introvertiții, cât și empaticii găsesc dificilă interacționarea cu cei din jur, ei își încarcă bateriile în singurătate.

Putem oare explica aceste lucruri folosindu-ne de metode științifice?

Introvertiții răspund diferit atunci când primesc ceva

Studiile ne arată faptul că introvertițiipreferă să petreacă mult timp singuri, deoarece ei răspund diferit, atunci când li se oferă ceva. Fie că este vorba despre bani, cadouri sau statut social, introvertiții și empații nu se simt atrași de ele.

În mod normal, extrovertiții se bucură de acești factori, fiind o motivație pentru ei. Introvertiții nu văd în asta un stimul și, oamenii de știință cred că explicația se regăsește la nivel cerebral. Extrovertiții prezintă un nivel mai crescut de dopamină, substanța care îi face să se simtă atrași de factorii menționați mai sus.

Creierul introvertiților nu funcționează la fel. Să luăm un exemplu, o invitație la cină, muzică jazz, un apus superb și persoane sociabile. Pentru un extrovertit reprezintă cadrul fericit, însă nu și pentru introvertit. El se va speria și va considera că este prea multă activitate în jur, pentru gusturile sale.

Extrovertiții sunt stimulați de cei din jur, introvertiții de obiecte seci

Alte studii arată că extrovertiții sunt stimulați de oameni, iar introvertiții de obiecte simple, seci. Într-un studiu, un grup de participanți a fost supus activității electrice, la nivelul creierului, prin intermediul unui EEG. Li s-au prezentat imagini cu oameni sau obiecte, după care li s-a măsurat activitatea cerebrală P300. Această activitate implică schimbări bruște de cadre, într-un interval de 300 milisecunde.

Rezultatele auarătat faptul că extrovertiții arătau activitate P300 atunci când vedeau oameni, iar introvertiții atunci când vedeau obiecte.

Empații și interacționarea socială

În ceea ce privește empații, sunt persoane sensibile și prezintă aceleași caracteristici ca introvertiții. De cele mai multe ori se încarcă de emoții și, la un moment dat vor suferi traume.

Există studii care arată că empații prezintă dificultăți de socializare?

Da, un studiu, care folosește fMRI, prezintă reacțiile oamenilor, în momentul în care văd imagini cu persoane apropiate sau străini. Rezultatul a fost acela că, participanții emotivi prezentau o activitate mai intensă, la vederea acestor poze, decât extrovertiții. Aceste rezultate demonstrează și faptul că empații prezintă dificultăți de socializare.

Se pare că empații sunt mai temători, atunci când vine vorba de interacționare cu cei din jur.

Acestea fiind spuse, aș dori să mai adaug ceva, introvertiții și empații sunt prieteni de nădejde, așa că acceptați-i așa cum sunt, nu îi considerați ciudați și nu îi marginalizați!

Persoanele anxioase sunt de cele mai multe ori inteligente, intuitive și empate

Sunt sigur ca un nivel crescut de anxietate vine dintr-o inteligență emoțională debordantă.

Am realizat că, uneori cu cât gândesc și analizez mai tare lucrurile, cu atât devin mai anxios. Uneori îmi spun că mi-aș fi dorit să fiu mai proastă, poate așa aș fi fost mai fericită.

Întrebarea apare în felul următor: ce reprezintă inteligența pentru tine?

Înțelegi ce vreau să spun?

Pentru a înțelege corelația dintre nivelul crescut de anxietate, intuiția și inteligență, trebuie privite în primul rând separat.

Intuiția

Am fost binecuvântată cu intuiție, de la o vârstă fragedă. Pot spune că o traumă a fost punctul declanșator al intuiției. Este adevărat faptul că intuiția ne educă. Totuși, poate fi mai mult de atât, poate fi vorba despre un nivel de percepție al anxietății…

Știai că persoanele diagnosticate cu anxietate, pot prezice anumite situații, cu 50% mai bine, decât ar face-o o persoană care nu suferă de această afecțiune?

Deci, anxietatea nu este un element atât de negativ, deoarece ne ține într-o stare de veghe, chiar și atunci când nu se petrece nimic rău.

Inteligența

Un studiu realizat de către Universitatea Lakehead, din Canada, a demonstrat faptul că din 100 de studenți examinați, cei care treceau printr-o stare de anxietate, aveau un Iq mai crescut. De asemenea, aveau și un simț mai ascuțit al mirosului și auzului.

Totuși, elementul negativ al inteligenței este acela că aceste persoane se pot lăsa uneori dominate de anxietate, judecând prea dur anumite situații. Uneori se pot simți copleșiți, deoarece analizează situațiile cu prea multă profunzime.

Empatia

Un nivel crescut de anxietate, este des întâlnit și în cazul empaților. Aceste persoane pot simți mai bine situațiile prin care trec cei din jur. Ei sunt mult mai responsabili și încearcă în permanență să îi ajute pe cei din jur. De cele mai multe ori își imaginează prin ce trec cei din jur și suferă odată cu ei.

Conexiunea dintre anxietate și empatie este extrem de puternică, deoarece empații își doresc să îi ajute pe toți, să îi înțeleagă și să îi susțină.

Binele, răul și inatractivul

Bine, așa cum am menționat anterior, există atât elemente pozitive, cât și negative, atunci când vine vorba de anxietate, însă aceste elemente pot afecta și sănătatea. Iată cum:

Afectează sistemul cardiovascular

• Duce la depresie
• Duce la apariția sindromului OCD și PTSD

Afectează sistemul digestiv și pulmonar

• Duce la apariția migrenelor

Mai ai nevoie și de alte exemple? Iată unul care le echilibrează pe toate

Mi se spunea că îmi fac prea multe griji, atunci când mi s-a defectat bateria mașinii. Așa că am început să îmi fac planuri cu privire la achiziționarea uneia noi. Am ieșit din casă și ce să vezi, bateria a începutsă funcționeze iarăși. Mi-am ascultat intuiția și am considerat că anxietatea m-a ajutat în această situație.

A doua zi, bateria a încetatsă mai funcționeze. De data aceasta mi-am folosit logica și am achiziționat una nouă. Uneori anxietatea își joacă feste, dar dacă intervine inteligența și logica, lucurile se ameliorează.

Nu este vorba despre vreo știință. Trebuie doar să îți folosești inteligența!

Discernământul

Iată un termen, care nu a fost menționat în cadrul acestui articol. Cuvântul discernîmânt îți este răspuns. Discernământul te ajută să conectezi anxietatea cu inteligența, intuiția și empatia, atunci când te simți prăbușit.

Va dura ceva timp, însă lucurile se vor așeza în favoarea ta!

Atacurile de panică și anxietatea sunt asociate cu deficitul de fier și Vitamina B6.

Cercetătorii japonezi au condus recent un studiu având drept subiecţi oameni, descoperind faptul că există o legătură strânsă între carenţele de Fier, vitamina B6 şi anxietate.

S-a ajuns la concluzia că disfuncţiile emoţionale şi nervoase pot apărea în urma deficitului de vitamină B. De fapt, vitaminele ce fac parte din complexul B sunt recunoscute pentru impactul benefic pe care îl au asupra sănătăţii creierului.

Simptomele atacului de panică

Primele simptome asociate cu lipsa de vitamina B sunt: starea de somnolenţă, claustrofobia (frica de a sta singur într-un spaţiu închis sau aglomerat), agitaţia, iritabilitatea, instabilitatea emoţională şi teama. Atacurile de panică se caracterizează prin evenimente psihiatrice însoţite de simptomele prezentate mai sus. Palpitaţiile, lipsa aerului, bătăile accelerate ale inimii, tremurul necontrolat, transpiraţia excesivă şi senzaţia de sufocare sunt alte simptome ale acestei disfuncţii. Vitamina B şi Fierul contribuie la creşterea serotoninei.

Vitamina B și fierul contribuie la creșterea nivelului de serotonină

Cercetătorii japonezi au testat mai multe vitamine care fac parte din complexul de B-uri şi au ajuns la concluzia că deficitul de vitamina B6 este principalul vinovat în cazul apariţiei anxietăţii. Rezultatul studiului spune că atacurile de panică asociate cu hiperventilația pot fi tratate cu ajutorul alimentelor şi suplimentelor potrivite.

Hiperventilatia se refera la problemele respiratorii care, de cele mai multe ori, reprezinta rezultatul stresului cronic si anxietatii. Persoanele care sufera de hiperventilatie experimenteaza probleme precum lipsa aerului si incearca sa respire mai des decat in mod normal. Vitamina B6 si fierul joaca un rol crucial in regularizarea productiei de serotonina din organism. Serotonina este cunoscuta si sub denumirea de „hormonul fericirii”.

Alimente bogate în vitamina B6 și triptofan

Pe lângă suplimentele alimentare pe baza de B6, persoanele care suferă de atacuri de panică şi anxietate pot opta şi pentru tratamentele venite din natură. Nivelul de serotonină poate fi foarte uşor îmbunătăţit cu ajutorul anumitor alimente, care conţin un nivel crescut de triptofan.

Mai jos puteţi găsi câteva sugestii de alimente pe care le puteţi consuma.

Alimente bogate în triptofan:

• Semințe de dovleac
• Carne de pui și curcan
• Suc de grapefruit
• Banane
• Ciocolată neagră
• Ton
• Ouă
• Semințe de susan
• Semințe de chia
• Mozzarella
• Fistic

Alimente bogate în Vitamina B6

• Semințe de floarea soarelui
• Semințe de in
• Nuci
• Pește: somon, ton și hering
• Piept de pui, aripi de pui și carne de curcan
• Fructe confiate: caise
• Carne de vită ușoară
• Banane
• Avocado
• Spanac fiert

Sănătatea ta poate fi îmbunătățită doar consumând aceste alimente, deci nu mai sta pe gânduri și ai grijă de corpul tău! De asemenea, fă-ți analize și, dacă acestea confirmă că ai un deficit mare de fier sau Vitamina B, poți lua chiar și suplimente.

Cum să previi atacurile de panică

Atacurile de panica sunt din ce in ce mai intalnite, aproximativ 4 din 10 persoane se confrunta cu o gama larga de simptome ale atacurilor de panica in fiecare an. Experminentarea simtomelor atacurilor de panica sunt foarte neplacute si ne lasa intr-o stare totala de anxietate.

 

Simptomele pot aparea in orice moment, sentimente de confuzie, anxietate, palpitatii, transpiratii, greata, precum si senzatia de bufeuri calde sau reci. Insotit de o forta intensa a emotiilor si un sentiment de teama, un atac de panica poate fi extrem de puternic, lasand urme adanci in noi .

 

 

 

Pentru a preveni atacurile de panica, este foarte util sa-ti schimbi procesul de gandire care produce atacul de panica. Daca esti capabil constientizezi sursa de anxietate, atunci vei fi capabil sa treci usor peste.

Cu cat esti mai calm si relaxat vei dobandi o usurinta in gandire ceea ce nu te mai face predispus unui atac de panica.

 

Aici sunt 6 moduri de a preveni aparitia atacurilor de panica

 

1. Dieta

 

Dieta joaca un rol foarte important atunci cand vine vorba de anxietate si nervozitate. Stimulenti cum ar fi cofeina, zaharul, alimentele procesate, nu ofera organismului substantele nutritive de care acesta are nevoie in momente de stres. Regeaza-ti dieta, consuma cat mai multa apa, ceaiuri din plante si evita complet alcoolul, drogurile si tigarile. Nu se recomanda curele prea severe de slabire

 

2. Meditatia

 

Atacurile de anxietate se pot intampla atunci cand mintea este supraincarcata cu gandurile si sentimente, care incep sa se manifeste in alte simptome fizice. Practicarea meditatiei te ajuta sa gasesti tehnici de relaxare care iti vor calma gandurile si iti vor duce mintea intr-un loc mai linistit departe de anxietate si frica.

 

3. Elibereaza-ti mintea

 

Sentimente negative, gandurile infricosatoare si emotiile negative duc catre o stare de neliniste ce se poate transforma foarte usor intr-un atac de panica. Trebuie sa gasesti metoda de a-ti elibera mintea, descarca-te prin a vorbi cu un prieten apropiat. Sfatul meu este sa apelezi la un terapeut, deoarece te va ajuta mult sa treci peste atacurile de panica trecute, prevenind si alte posibile simtome de anxietate.

 

4. Situatiile de stres inutile

 

Evitati situatiile potentiale si inutile atunci cand se poate. In cazul in care o multime de oameni, cum ar fi cea pe care o gasesti la cumparaturi in week-end, este un declansator pentru stres, du-te dimineata sau in cursul saptamanii pentru a-ti face cumparaturile. Noi avem darul de a face din tantar armasar, gandeste inainte gravitatea problemei, respira, calmeaza-te si ai sa vezi ca eviti un stres inutil.

 

5. Exercitiile fizice

 

Exercitiile de fitness, pilates, yoga, body-time, kangoo, aerobic, precum si inotul, plimbarile prin parc, jogging-ul sunt excelente metode de reducere a stresului.

 

Doar 75 de minute de exercitii pe saptamana sunt suficiente pentru a reduce peste 50% riscurile afectiunilor grave de sanatate.

 

6. Lipsa somnului

 

Lipsa somnului poate cauza stari de iritabilitate persistente, ingrijorare, furie accentuata si incapacitate de a face fata eficient situatiilor stresante. De asemenea, lipsa somnului afecteaza activitatea creierului: capacitatea de a invata, memoria, judecata si capacitatea de a rationa corect.

 

Efortul fizic in timpul zilei, mersul pe jos, gradinaritul si gimnastica, un ceai relaxant consumat seara, deconectarea de la problemele curente, o baie calduta, toate te vor ajuta sa ai un somn odihnitor care te va tine departe de atacurile de panica.sursa: Facebook–Calin Petru Barbulescu

8 curiozități pur și simplu surprinzătoare despre moarte

Este ultimul lucru la care vrem să ne gândim și unicul de care nu putem scăpa. Moartea este singura certitudine pe care o avem și singura finalitate pe care n-o putem controla. De aceea, oamenii au fost mereu fascinați de ea și au căutat răspunsuri cu privire la moarte – „marea trecere”.

Unii le caută în religie, alții în știință, însă nimeni nu rămâne nepăsător când vine vorba de moarte. În cele ce urmează îți prezentăm 8 curiozități despre moarte. Probabil vei decoperi că unele sunt de-a dreptul surprinzătoare.

1. Un trib de țigani din India petrece la înmormântare și ține doliu la botez

Tribul Satiyaa, din India, este format dintr-un grup de 24 de familii, răspândite pe teritoriul statului Rajasthan. Acești oameni trăiesc în adăposturi temporare situate lângă drumuri, se hrănesc cu ce apucă și se întrețin din prostituție. Refuză să se integreze în societate, au obiceiuri considerate ciudate, dar și o concepție iedită despre moarte.

La membrii tribului Satiyaa, ritualurile funerare sunt motiv de bucurie și celebrare. Când cineva moare, membrii tribului se îmbracă în haine noi și se pregătesc de petrecere. De obicei, îl conduc pe cel decedat pe ultimul drum dansând și bătând tobele.

Apoi, urmează incinerarea cadavrului, care durează câteva ore bune. În tot acest timp, cei rămași în urmă sărbătoresc bând alcool și dansând.

Cei din tribul Satiyaa celebrează moartea deoarece ea eliberează sufletul din închisoarea trupului, spre deosebire de naștere, care este văzută ca întemnițarea sufletelor păcătoase de către divinitate.

 

2. Curiozități despre moarte – Crucificarea se practică în continuare

O metodă de execuție practicată în vremurile biblice, crucificarea nu a dispărut cu totul nici astăzi. Ea este încă practicată în Sudan și în Arabia Saudită, lumea musulmană aplicând cele mai brutale pedepse cu moartea.

În anii 2000, mai mulți oameni au fost executați prin crucificare în Arabia Saudită (deși unii dintre ei au fost decapitați înainte). Un caz celebru s-a petrecut în 2012 și l-a avut ca personaj central pe Ali Mohammed Baqir al-Nimr. Tânărul de doar 17 ani a fost arestat în timpul revoltelor din Primăvara Arabă, iar în mai 2014 a fost condamnat la moarte prin decapitate și crucificare.

De asemenea, codul penal din Sudan, bazat pe interpretarea guvernului a legii islamice, prevede și acum execuțiile urmate de crucificare. Crucificarea este o pedeapsă legală inclusiv în Emiratele Arabe Unite.

3. În Indonezia, copiii morți sunt absorbiți de copaci

Locuitorii insulei Tana Toraja, din Indonezia, au o concepție aparte despre moarte. Ritualurile funerare ale micii comunități urmeză tradiții vechi de milenii.

Pe insulă, înmormântările sunt evenimente importante și pot dura până la o săptămână. În tot acest timp, au loc diverse procesiuni care-l au în centru pe cel decedat. O atenție deosebită o primesc, însă, copiii care mor înainte să le dea dinții.

Conform tradiției, familia face o gaură în trunchiul unui copac și depune în orificiu trupul micuțului. Încet, copacul crește în jurul corpului și îl absoarbe, făcându-l „una cu natura”.

4. Un motan din SUA a prezis 50 de morți

Se știe că animalele au un al șaselea simț când vine vorba despre moarte. Un caz celebru este cel al motanului Oscar, al cărui instinct nu dădea niciodată greș.

Oscar se aciuase la un centru de bătrâni din statul american Rhode Island și a reușit să prezică moartea a 50 de persoane într-un interval de 5 ani. De obicei antisocial, Oscar își schimba brusc comportamentul atunci când simțea moartea, lipindu-se de cei care urmau își dea sfârșitul și petrecând în apropierea lor utimele ore de viață.

Dacă nu era lăsat să intre într-un salon, motanul zgâria și mieuna la ușă până cineva îi deschidea. Dându-și seama de extraordinara abilitate a motanului, asistentele obișnuiau să-l pună pe patul unei persoane pe care o credeau muribundă.

De multe ori, Oscar părăsea patul și își alegea brusc un alt „tovarăș”. Surprins de abilitățile lui Oscar, dr. David Dosa, geriatru și profesor la Universitatea Brown, a publicat un articoldespre motan în New England Journal of Medicine.

5. Cel mai mare cimitir în aer liber este pe Everest

Drumul spre vârful Everest este extrem de periculos. Frigul, nivelul scăzut de oxigen, accidentele și avalanșele sunt pericole care-i pândesc la tot pasul pe cei care se încumetă să urce spre vârf.

Unii reușesc să se ferească de ele și ajung acolo unde-și doresc, alții – din păcate – nu sunt atât de norocoși. Astfel, drumul spre vârf este presărat de cadavrele înghețate ale tuturor temerarilor care și-au găsit sfârșitul încercând să-și depășească limitele.
Peste 200 de cadavre se află încă pe munte, prinse în gheață. Unul dintre cele mai celebre trupuri este cel al lui George Mallory, despre care se crede că a ajuns pe vârf în 1924, cu 31 de ani înaintea celui creditat cu această performanță, Edmund Hillary.

Trupul lui Mallory a fost descoperit în 1999, la 70 de ani de la ascensiune. Unul dintre motivele pentru care trupurile sunt lăsate acolo este costul foarte ridicat al coborârii unui decedat de pe munte.

O astfel de operațiune costă aproximativ 30.000 de dolari, astfel că multe familii aleg să lase trupurile alpiniștilor pe muntele pe care au încercat să-l cucerească.

6. Curiozități despre moarte – Dezbrăcarea paradoxală

Înainte să moară de hipotermie, unii oameni simt că se încing și încep să-și dea jos hainele. Fenomenul se numește „dezbrăcare paradoxală” și are două posibile explicații.

Una este aceea că hipotalamusul, care contribuie la reglarea temperaturii corpului uman, începe să funcționeze prost din cauza frigului.

A doua explicație este că mușchii care contractă vasele de sânge periferice obosesc și se relaxează. Din această cauză, extremitățile primesc brusc o cantitate mare de sânge, iar persoana în cauză simte că îi este foarte cald.

Conform statisticilor, între 25% și 50% dintre morțile cauzate de hipotermie sunt cauzate de dezbrăcarea paradoxală. Din cauza frigului, victimele devin confuze și dezorientate și ajung să-și dea jos hainele, sub impresia se încing.

7. Experiența morții prin înec în apă sărată diferă de înecul în apă dulce

Durează mai mult să te îneci în apă sărată iar substanța salină face ca plasma din sânge să fie eliberată în plămâni. Cu alte cuvinte, te îneci în lichidele propriului tău corp.

Pe lângă faptul că îți umple plămânii (ceea ce face imposibilă respirația), apa mai are și alte efecte. Apa dulce este hipotonică, ceea ce înseamnă că are o presiune osmotică mai mică decât fluidele corpului uman.

Aceasta face ca celulele sângelui să absoarbă apă prin membrană. Creșterea nivelului de lichid diluează plasma și electroliții, ceea ce, la rândul său, cauzează umflarea și spargerea celulelor.

Apa sărată, în schimb, este hipertonică, adică presiunea osmotică este mai mare decât cea din fluidele corporale. Din acest motiv, plasma din sânge iese prin pereții celulelor, cauzând umplerea sacilor alveolari din plămâni cu fluide și blocarea schimbului de gaze. Practic, te îneci cu lichidele din corp.

8. Cel mai mare regret al unui muribund este că a muncit prea mult

Bronnie Ware, o soră medicală care a îngrijit pacienți muribunzi, a întocmit o statistică a regretelor exprimate de oameni aflați la finalul vieții. Potrivit listei, unul dintre cele mai frecvente regrete a fost exprimat în termenii următori:

„Îmi doresc să fi avut curajul să fac exact ceea ce îmi doream.”

Regretul întâlnit cel mai frecvent la bărbați (aproape la toți pacienții) a fost următorul:

„Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult.”

Printre celelalte regrete exprimate frecvent s-au numărat lipsa curajului de a-și exprima adevăratele sentimente față de alți oameni, întreruperea legăturilor cu prietenii și piedicile autoimpuse în calea fericirii.

În moarte clinică, înapoi din viața de apoi. 154 de pacienți spun ce au văzut

Chiar dacă nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă când murim, mulți oameni povestesc lucruri incredibile despre ceea ce au experimentat aflându-se în moarte clinică sau „revenind” din viața de apoi.

Astfel de experiențe îmbracă multe forme, dar cele mai multe au niște elemente comune: perceperea unei lumini puternice, o senzație de calm și liniște absolută și parcurgerea unui tunel.

Un studiu recent a analizat cât de frecvent și în ce ordine au fost percepute aceste elemente de către oamenii care au experimentat moartea clinică sau „călătoria” în viața de apoi. Rezultatele, care sunt o sondare a vieții de apoi, sugerează că toate experiențele din preajma morții sunt unice (croite pe profilul individului), dar au elemente comune.

Cercetătorii de la Universitatea din Liege, Belgia, au analizat aceste elemente comune ale cazurilor de moarte clinică.

„Din câte știm, până acum nu s-a făcut nici un studiu riguros pentru a afla dacă experiențele de moarte clinică urmează un tipar clar. Scopul studiului nostru a fost să stabilească următoarele: 1. frecvența cu care aceste elemente sunt observate la nivel global (în toate cazurile analizate) și 2. poziția cronologică pe care fiecare element o ocupă în relatările pacienților” – Charlotte Martial, conducătoarea studiului.

Cele mai frecvente experiențe de moarte clinică

Cercetătorii au colectat și analizat 154 de relatări ale unor persoane care au experimentat fenomenul de moarte clinică. Studiul a relevat că, în drumul spre viața de apoi, fiecare om trece prin patru fenomene.

Fenomenul constatat cel mai frecvent a fost senzația de pace (80% dintre participanți), percepția unei lumini puternice (69%) și întâlniri cu spirite sau oameni (64%).

Pe de altă parte, fenomenele cele mai rar întâlnite au fost gândurile accelerate (la doar 5% dintre participanții la studiu) și clarviziuni (4%).

În ceea ce privește succesiunea evenimentelor (ordinea cronologică în care persoanele au perceput aceste fenomene), cele mai multe „călătorii” spre viața de apoi au început cu experiența extracorporală (părăsirea corpului fizic) și s-au sfârșit cu revenirea spiritului/sufletului în trup (36%).

Potrivit conducătoarei studiului, acest fapt sugerează că experiențele de moarte clinică par a fi declanșate de un sentiment de detașare de corpul fizic și se încheie cu revenirea sufletului în corp.

Per total, cea mai frecventă ordine de desfășurare a evenimentelor, raportată de 22% dintre participanți, a fost următoarea:

1. experiență extracorporală (părăsirea trupului fizic);
2. călătorie printr-un tunel;
3. perceperea unei lumini puternice;
4. instalarea unei senzații de pace.

Fiecare „călătorie” în viața de apoi este unică

Chiar dacă toți participanții la studiu au raportat elemente comune, cercetătorii sunt convinși că fiecare „revenire” din viața de apoi se desfășoară după un tipar unic.

„Rezultatele studiului nostru arată că experiențele de moarte clinică au un caracter universal, adică pot avea elemente comune dintr-un anumit fenomen. Dar, în același timp, am observat că ordinea în care pacienții au relatat că au experimentat anumite fenomene a variat”, a afirmat Charlotte Martial.

Potrivit acesteia, este nevoie de cercetări suplimentare pentru a investiga în ce măsură concepțiile de viață și cultura pacienților, alături de mecanismele neurofiziologice ale fiecăruia determină modul de desfășurare a experiențelor din preajma morții.

 

http://b.men-m.men/code/x/b/?pid=466467&adu=0&s=33

http://b.men-m.men/code/x/b/?pid=466467&adu=0&s=33

 

Ce se întâmplă în corpul tău atunci când mori?

În primul rând, inima se oprește, astfel că sângele nu mai circulă prin corp. Din acest motiv, sângele începe să se coaguleze, devine mai vâscos și formează cheaguri. Apoi, mușchii înțepenesc, într-un proces numit rigor mortis (care înseamnă, de fapt, rigiditate cadaverică).

Nu mai respiri, ceea ce înseamnă că oxigenul nu mai ajunge în celule. De aceea, celulele încep să moară, eliberând în acest proces enzime cu care se hrănesc microorganismele.

Acestea descompun corpul și accelerează procesul de putrefacție, astfel că, în decurs de aproximativ un an, cea mai mare parte a țesuturilor moi dispar și mai rămân doar oasele.

Totuși, unele cercetări recente demonstrează că există viață după moarte: mii de gene din corp funcționează chiar și la patru zile după deces.

Există viață după moarte. Mii de gene din corp funcționează chiar și la patru zile după deces

Viață după moarte – acesta nu e doar un concept, ci o realitate. Un studiu publicat de doi cercetători americani dovedește că, în cazul animalelor, unele gene continuă să funcționeze până la patru zile de la momentul în care organismul a încetat din viață. Deși nu se poate vorbi de posibilitatea de a readuce la viață a un corp decedat, această descoperire ar putea schimba modul în care privim transplantul de organe.

Cercetătorii Peter Noble și Alex Pozhitkov, de la Universitatea Washington Seattle, au realizat un studiu pe țesuturi provenite de la șoareci și pești zebra proaspăt decedați. Scopul lor era să observe modul în care se comportă celulele din corp imediat după moarte, iar ceea ce au aflat este absolut uimitor.

Gene active la câteva zile după moarte

Inițial, cercetătorii au presupus că genele și, implicit, celulele își vor înceta activitatea la scurt timp după moartea animalului, precum componentele unei mașini care rămâne fără benzină. Surprinzător, însă, ei au descoperit peste o mie de gene care și-au continuat activitatea chiar și la câteva zile de la data decesului.

În cazul șoarecilor, 515 gene au funcționat la capacitate maximă până la 24 de ore, iar în cazul peștilor, 548 de gene au rămas active aproape patru zile de la deces.

Viață după moarte – un fenomen incredibil

Noble și Pozhitkov au descoperit că majoritatea genelor care au rămas în viață după moarte sunt cele care ajută corpul să se apere în situații de urgență: cele care au rolul de a declanșa inflamații, de a activa sistemul imunitar și de a combate stresul.

Dar, surprinzător, în corp se mai petrece un fenomen straniu: genele responsabile de dezvoltare, care sunt active doar atunci când se formează embrionul și care după naștere se opresc din funcționare, se reactivează după moarte.

Cercetătorii spun că o posibilă explicație pentru reactivarea acestor gene este faptul că, la nivel celular, corpul unei persoane decedate de puțin timp seamănă cu cel al unui embrion. Desigur, aceste gene nu vor putea niciodată să readucă la viață un animal sau chiar un om.

Am putea determina calitatea unui transplant

Totuși, cercetarea celor doi i-ar putea ajuta pe medici să înțeleagă mai bine ce se petrece în corp după un transplant de organe. Studiul lui Noble și Pozhitkov a scos la iveală faptul că, în afară de genele descrise deja, la scurt timp după moarte s-au activat și unele gene cu potențialul de a declanșa cancerul.

Acest rezultat ar putea explica de ce persoanele care primesc prin transplant un organ de la o persoană decedată au un risc crescut de îmbolnăvire de cancer.

Este important să înțelegem ce se întâmplă cu organele după ce o persoană moare, în special dacă dorim să le transplantăm, spune Noble.

Practic, studiul celor doi cercetători ar putea fi folosit în viitor ca o unealtă de diagnosticare, care să-i ajute pe medici să determine calitatea unui transplant.

Te fascinează subiectul? Îți recomandăm și articolul În moarte clinică, înapoi din viața de apoi. 154 de pacienți spun ce au văzut. De asemenea, o să îți placă să descoperi 8 curiozități pur și simplu surprinzătoare despre moarte. sursa:http://incredibilia.ro

Arborii ne ajută să ne vindecăm! Iată cum le putem exploata energiile!

Maeștrii taoiști cunosc adevărata putere a arborilor. Pe lângă faptul că absorb dioxidul de carbon și îl transformă în oxigen, arborii pot și să capteze energiile negative și să le transforme în energii pozitive.

Arborii își ancorează rădăcinele adânc în pământ, iar coroanele lor înfrunzite îmbrățișează văzduhul. Legând planul teluric de cel cosmic, arborii absorb energia pământului și, totodată, forța universală a văzduhului.

Copacii și toate celelalte plante posedă capacitatea de a absorbi energia luminoasă și de a o transforma în hrană; De fapt, o mare parte din nevoile lor nutriționale depind de lumină, în timp ce apa și sărurile minerale reprezintă doar 30% din sursa lor de hrană.
Copacii sunt plantele cele mai mari și cele mai avansate din punct de vedere spiritual pe acest pământ. Ei se află într-o stare de meditație continuă, iar energia subtilă este limbajul lor natural. Atunci când îți dezvolți abilitatea de a înțelege acest limbaj, poți începe să ai relații de schimb energetic cu ei.

Arborii te pot ajuta să îți deschizi canalele de energie și să îți cultivi starea de calm, prezența de spirit și vitalitatea. La rândul tău, prin acest schimb poți ajuta arborii să elimine blocajele energetice și părțile devitalizate. Este o relație mutual benefică ce merită din plin să fie cultivată.

Alege copacul potrivit pentru tine

De-a lungul istoriei, oamenii au folosit toate părțile arborilor pentru a produce leacuri, remedii și medicamente. Cei mai potriviți arbori pentru acest scop sunt cei înalți, în special coniferele.

Aceștia radiază energie Chi, hrănesc sângele, întăresc sistemul nervos și pot prelungi speranța de viață. Concomitent, hrănesc sufletul și spiritul.

Coniferele sunt „arbori nemuritori”, iar arta poetică și plastică chineză elogiază figurile lor în toate ipostazele.

Deși coniferele sunt adeseori cea mai bună alegere, pot fi folosite și numeroase alte plante. Arborii și arbuștii cei mai mari sunt cei mai încărcați cu energie, cei mai potriviți fiind cei care cresc în preajma râurilor și pârâurilor.

Iată particularitățile celor mai benefici arbori și arbuști:

1. Chiparoșii și cedrii coboară temperatura corpului și hrănesc energia Yin.
2. Sălciile reduc flatulența uscată și elimină umiditatea corporală excesivă, coboară tensiunea arterială și întăresc tractul urinar și vezica urinară.
3. Ulmii calmează mintea și întăresc tractul stomacal.
4. Arțarii reduc flatulența uscată și durerile de orice tip.
5. Roșcovii reduc febra și reduc problemele cardiace.
6. Smochinii bengalezi purifică inima și reduc umezeală corporală.
7. Arborii de scorțișoară scot răceala din compartimentele inimii și ale stomacului.
8. Brazii grăbesc vindecarea vânătăilor, reduc transpirația și sprijină vindecarea fracturilor osoase.
9. Păduceii susțin digestia, întăresc intestinele și echilibrează hipotensiunea arterială.
10. Mestecenii coboară temperatura corporală, reduc umiditatea corpului și contribuie la detoxifiere.
11. Prunii hrănesc splina, stomacul și pancreasul, și liniștesc mintea.
12. Smochinii coboară temperatura corporală prin stimularea salivației, hrănesc splină și contribuie la vindecarea diareei.
13. Arborii de Neem întăresc vezica urinară și atenuează problemele urinare la femei.

Nu este nevoie să te aventurezi într-o pădure ca să identifici copacul potrivit pentru tine. Mai potriviți pentru astfel de exerciții sunt nu arborii sălbatici, ci cei din zonele urbane, circulate de oameni. Cei din urmă sunt obișnuiți cu prezența oamenilor și sunt mai bine racordați la energiile noastre. Parcurile urbane și livezile suburbane abundă în arbori dornici să înfiripe o legătură spirituală puternică cu oamenii care le domină mediul de viață.

Citește cum te poate influența energia copacilor.

Dimensiunile copacilor influențează considerabil accesibilitatea energiilor acestora de către oameni.

Un arbore prea scund nu posedă suficientă energie cât să exercite efecte benefice simțitoare asupra ta. Arborii prea înalți abundă în energie, dar nu sunt la fel de dornici să o împărtășească, așa că trebuie atrași și convinși să ia parte la un schimb energetic cu tine. Așadar, cel mai indicat este să alegi un arbore cu un trunchi robust, dar de o înălțime medie.

Deși nu este necesar să te cațeri în copacul respectiv ca să începi o prietenie, actul în sine poate îmbogăți experiența spirituală și energetică per ansamblu. Cațără-te însă cu grijă, fără să rănești arborele.

Înfiripă o comuniune cu arborele.

Comuniunea cu un arbore

Există modalități concrete de a aborda, de a interacționa, de a te retrage și de a părăsi un copac până la următoarea întâlnire. Urmarea unui ritual tipic poate crește simțitor potențialul benefic al interacțiunii.

Acest ritual este stabilit empiric, în urma observării comuniunii energetice subtile, și poate fi aplicat și pentru stânci, animale și chiar oameni, deși cele pe care le vom ilustra în continuare sunt special concepute pentru arbori.

În primul rând, ia aminte că fiecare arbore în parte are o personalitate proprie, propriile dorințe și viața lui proprie, asemenea unui om. Copacii au, în plus, gusturi diferite cu privire la oamenii cu care intră în contact. Unii arbori sunt foarte generoși și dornici să ofere toată energia pe care o posedă, în timp ce alții sunt slabi sau bolnavi și pot sorbi, la rândul lor, mai multă energie vindecătoare de la tine. Unii arbori sunt suflete prietenoase care se bucură de compania omului, în timp ce alții sunt solitari, independenți și indiferenți.

Poți învăța să-ți purifici energiile interioare interacționând și colaborând cu mai mulți arbori simultan. Ai însă răbdare cu ei, nu fi impulsiv! Fii respectuos și deschis ca aceștia să te răsplătească nu doar cu energie Chi, ci și cu prietenie și iubire.

Copacii lucrează energetic pe o scară mult mai largă. Pentru a depăși acest impediment, trebuie ca vizitele făcute arborilor să fie mai dese la început până la înfiriparea relației de schimb. Cu timpul, legătura va deveni tot mai puternică.

Află cum poate fi interpretat copacul vieții.

Comuniunea spirituală cu arborii este sinonimă cu o relație de dragoste, așa că presupune blândețe și senzualitate. Nu trebuie să încerci să domini relația, ci să te lași pur și simplu purtat de comuniunea specială cu copacul ales. Permite-i arborelui să te ghideze spre minunile ființei sale interioare, dar și pe meandrele propriei tale ființe.
Energiile copacilor pot influența pozitiv dar și negativ circuitul energetic din organism

Terapia cu copaci este la fel de veche ca și istoria acestora însă puțini iau în considerare cel mai important aspect, și anume faptul că unii copaci ne încarcă cu energie, în timp ce alții pot influența negativ circuitul energetic din organism.

Salcâmul aduce buna dispoziție

Vă simțiți triști și simțiți că ceva e în neregulă cu dumneavoastră? Prietenul cel mai bun vă poate deveni salcâmul.

Nu trebuie decât să îl îmbrățișați și veți constata că vă aduce bună dispoziție și în plus preia și vibrațiile negative din trupul dumneavoastră.
Acesta este și motivul pentru care specialiștii în energetică îl numesc donator universal de energie. Nu același lucru se întâmplă dacă tăiați câteva crenguțe de salcâm și le puneți în locuință, pentru că atunci se taie legătura cu tulpina copacului, conductorul principal de energie.
Sunteți o persoană ascunsă?

Atunci nu stați vreodată în prezența unui salcâm pentru că este copacul care simte imediat ceea ce gândește o persoană și nu poate decât să amplifice energiile negative.

Pe de altă parte, mesteacănul crescut în grădina casei protejează de microbi, întărește organismul și acționează asupra psihicului uman.

În ceea ce privește salcia aceasta este recomandată persoanelor care au un puternic dezechilibru interior, iar cei care au frecvente dureri de cap trebuie să poarte timp de două săptămâni o jumătate de oră pe zi coronițe de salcie.

La rândul său pinul este cel care vă dă putere, dacă stați doar cinci minute lângă el și strângeți în mână acele unei crenguțe.
Interpretări antice a ceea ce înseamnă Pomul Vieții

Esenta si semnificatia Pomului Vietii, in multe interpretari moderne se crede ca acesta conecteaza toate formele energetice ale creatiei. Imaginea este larg gandita pentru a reprezenta Creatorul Divin, și reprezinta interconectarea tuturor fiintelor simtitoare. Interpretarea de azi este o insumare a diferitelor interpretari mitice si religioase de-a lungul istoriei.

Crestinismul – Pomul Vietii din Gradina Edenului
In Gradina Edenului, Pomul cunostineti binelui si raului se spune ca este alaturi de Pomul Vietii in functie de mai multe traduceri crestine; cu toate acestea, este inca aprig dezbatuta daca acesti doi copaci sunt de fapt unul si acelasi. Se pare ca cele mai multe interpretari, acesti copaci sa fie defapt unul si acelasi.
Potrivit Encyclopedia Britannica, Pomul Cunoasterii conecteaza Lumea Cereasca cu Lumea Pamanteasca, iar Pomul Vietii conecteaza toate formele creatiei, prin urmare, diferite religii si filozofii ii recunosc ca fiind acelasi copac.
Insa crestinii ortodocsi sunt de alta parere: Dumnezeu nu l-a creat pe Adam pentru a fi singur; El a creat-o si pe Eva pentru a fi sotia lui Adam. Precum in Gradina Edenului exista pomul care simboliza barbatul perfect, trebuia sa existe si un pom care sa reprezinte femeia, ce a implinit idealul creatiei. Pomul cunostintei binelui si raului, care se afla langa pomul vietii (Fac. 2:9), era pomul care reprezenta femeia ideala ce si-a implinit scopul binelui – Eva desavarsita.
Biblia se referea la Isus, folosind metafora vitei de vie (Ioan 15:5) si a ramurilor ei (Isa. 11:1; Ier. 23:5). In mod asemanator, pentru a ne da o idee despre secretul caderii omului, Dumnezeu a oferit simbolismul celor doi pomi reprezentandu-i pe Adam si Eva desavarsiti.
Mitologia egipteana
In mitologia egipteana, se spune ca primul cuplu, Isis si Osiris, a aparut in arborele acacia al lui Iusaaset (bunica tuturor zeilor), pe care egiptenii antici il considerau pomul vietii, “in care se afla viata si moartea”.
Tot egiptenii aveau mitul unui sicomor sfant, ce statea in pragul dintre viata si moarte, conectand cele doua lumi.
Copacul nemuririi chinezesc
In mitologia chineza, copacul vietii este asociat cu pasarea phoenix si dragonul, ambele simboluri ale reinvierii si nemuririi, ce supravegheaza pomul nemuririi. O poveste taoista spune despre un arbore care face o singura piersica la fiecare trei mii de ani, iar cel care o mananca devine nemuritor. Acesta este pomul vietii chinezesc.
Copacul lumii in cultura mayasa
Mayasii aveau copacul lumii in centrul cosmogoniei lor.
In izvoarele istorice descoperite, arborele lumii aparea cuprinzand cele patru directii spre punctele cardinale, precum si o axa a lumii ce delimita lumea pamanteasca de cea a cerului si cea subpamanteana.
In mitologia nordica si germanica,
copacul joaca un rol proeminent, aparand in numeroase scrieri si chiar ca nume de zei. Mitologia nordica este singura care da copacului lumii un nume: Yggdrasil. Acesta este un copac gigantic, central in cosmologia nordica, ce cuprinde toate cele noua lumi imaginate de vechii nordici.Si in India regasim simbolul pomului vietii. Doua varietati de ficus apar in traditia indiana, unul reprezentand fertilitatea si celalalt nemurirea. Copacul sub care a stat Buddha cand a atins iluminarea era un astfel de pom al vietii vesnice sursa:secretelecom.

„Iubirea este una dintre caile care duc la o eliberare spirituala completa. Viata o primesti gratis, nu ajunge sa platesti pentru ea, iar viata pe care o incepem plangand trebuie s-o terminam razand. Numai impreuna putem sa lasam o mostenire plina de iubire generatiilor viitoare!”Calin Petru Barbulescu-Facebook

Cele mai interesante curiozitati despre toamna

Știm că toamna e prevestită de toată pregătirea pentru prima zi de școala și ceva mai târziu, de facultate. Însă simțim cu adevărat că a venit atunci când gustăm primul pahar cu must, mâncăm primii sâmburi de nucă sau facem prima plimbare prin parc și ne bucurăm de nebunia de culori cu care pictează frunzele căzute..  
Iata care sunt cele 12 curiozitati despre toamna :

1. În mitologia greacă, toamna este momentul când Persefona este răpită de Hades, Zeul Întunericului. Înnebunită de durere, Demetra, Zeița Agriculturii și mama Persefonei, lasă natura să moară până când fiica ei se întoarce în primăvară.

2. Copiii născuți între Septembrie și Noiembrie au mai multe șanse să prindă vârsta de 100 de ani.

 

 

 

3. Odată cu toamna, nivelul de testosteron atât la femei cât și la bărbați, crește. Oamenii de știință spun că este rezultatul unor instince antice de împerechere sau că intensitatea scăzută a luminii declanșează acest lucru.

4. Potrivit studiilor despre comportamentul cuplurilor pe Facebook, toamna este anotimpul când majoritatea persoanelor single își schimbă statusul în „In a relationship” sau „Engaged”. În schimb, vara au loc mai multe despărțiri.

5.Crizantemele sunt unele dintre cele mai indragite flori de toamna. In Asia, ceaiul de crizanteme este la mare cautare, intrucat ar avea proprietati tamaduitoare si ar feri organismul de boli grave, cum sunt bolile cardiovasculare.

6.Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. A spus-o Albert Camus

7.Toamna este un andante melancolic şi gratios care pregăteşte admirabilul adagio al iernii. (George Sand)

8. Cei care locuiesc la Ecuator sau în zona de centru a planetei nu au avut niciodată parte de toamnă.

9. În timp ce americanii o numesc „fall”, iar englezii „autumn”, ambele denumirii ale toamnei datează din secolul 16. Înainte de asta, anotimpul purta numele de „harvest” (sezonul recoltelor).

10. Un studiu a dezvăluit faptul că bărbații consideră femeile mai atrăgătoare în sezonul rece.

11. În timp ce în Emisfera Nordică, toamna durează din Septembrie până la sfârșitul lui Noiembrie, în Emisfera Sudică, anotimpul rece începe la 1 Martie și se termină pe 31 Mai.

12. Primăvara și vara oamenii mănâncă mai mulți carbohidrați, însă toamna majoritatea au tendința de a se îndrepta către alimente mai grase. Acest obicei duce la îngrășare sezonieră.

13. Potrivit NASA, toamna este „sezonul aurorelor”, deoarece furtunile geomagnetice au loc de două ori mai mult decât media din restul lunilor din an.

14. Cercetătorii au descoperit că în timpul lunilor de toamnă bărbații sunt mai predispuși să stea în pat și să se uite la filme romantice cu iubitele lor. Frigul activează dorința de căldură și confort alături de ceilalți.

15. Se spune că ai noroc dacă prinzi frunze pe timp de toamnă. Fiecare dintre ele reprezintă o lună norocoasă anul următor. 
sursa:howandwhy.ro-facebook-

Ana Balan
Din aceiasi sursa:

Curiozități din domeniul Fizicii

„Ştiinţa puţină îi face pe oameni pretenţioşi, în timp ce ştiinţa multă îi face modeşti: aşa cum spicele goale îşi înalţă spre cer capetele lor trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ sub greutatea lor.”

 Leonardo da Vinci

1. Viteza de propagare a durerii în corpul uman este de: 110 m/s.

2.  Un singur nor de mărime mijlocie, poate atinge 300 000 de t.

3.  Prima locomotivă cu aburi a atins viteza de 8 km/h . Trenurile moderne călătoresc cu 500 km/h sau chiar 900 km/h .

4.  Rachetele pot călători cu 40 000 km/h. Aceasta este viteza necesară pentru a scăpa de gravitația terestră și a pătrunde în spațiu. O viteză constantă de 29 000 km/h păstrează racheta pe orbita. Rachetele moderne se folosesc pentru lansarea sondelor si a sateliților spațiali. Racheta este proiectată in spațiu de către trei trepte care ard și se desprind una după alta.

5.  Nu există aer în spațiul cosmic. Pe măsura ce Pământul rămâne in urma ta, stratul de aer din ce in ce mai subțire. În momentul in care ajungi in spațiul cosmic la o înălțime de 400 km aerul a dispărut cu totul. Spațiul cosmic e un vid. Fragmentele zburătoare pot sa ucidă un astronaut neprotejat dacă până atunci a scăpat de căldura excesiva, frig sau radiații. Este primejdios sa fii acolo sus!

6.  Poți sări mai sus pe Lună. Când se află pe Lună, astronauții pot să alerge și să sară cu mult mai departe decât pe Pământ. Acest lucru se întâmplă pentru că gravitația este cu mult mai slabă. Când te afli pe Lună, greutatea ta este de șase ori mai mică decât greutatea ta de pe Pământ.

7.  În 1910 fizicianul francez George Claude inventează lumina de neon.

8 . Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara.

9.Primul aparat foto avea timpul de expunere de 8 ore

10.În1949 a fost vîndut primul aparat de fotografiat de tip polaroid.

MINUNEA ASCUNSĂ A ROMÂNIEI. SECRETELE UNEIA DINTRE CELE MAI PREȚIOASE COMORI DIN LUME!

În Munții Bihorului se află una dintre cele mai importante peșteri din întreaga lume, ca urmare a descoperirilor uimitoare ale speologilor români.

Peștera Piatra Altarului a fost descoperită în anul 1984, de către speologii Clubului Politehnica din Cluj.  Aceasta ocupă un loc binemeritat în topul celor mai frumoase peșteri din Europa, datorită bogăției și formelor spectaculoase ale cristalelor și formațiunilor extraordinare pe care le adăpostește, unele dintre acestea sfidând legile fizicii, după cum spun speologii.

Mai mult, aceasta este considerată a fi una dintre cele mai importante peșteri din întreaga lume. “Împreună cu celebra Peşteră Movile (din sudul Dobrogei), Piatra Altarului este considerată a fi emblematică pentru fenomenele carstice din România, şi printre cele mai importante din lume. Concreţionarea extraordinară din care se remarcă cristalele de calcit extrem de abundente şi variate, dar şi coloanele de dimensiuni impresionante sau discurile care constituie o raritate mondială, oferă acestei peşteri un peisaj feeric”, spun reprezentanții Administrației Parcului Național Apuseni.

UN FENOMEN SURPRINZĂTOR, RAR ÎNTÂLNIT PE PLANETĂ

Cele patru galerii – “Palatul”, “Paradisul”, “Geoda” şi “Altarul Urşilor” – se întind pe o lungime de aproximativ 3.150 de metri. În această peșteră există, printre altele,  macrocristale de calcit, stalagmite monocristal,  buzdugani și nuferi, cristale scheletice de calcit și perle de peșteră.

Cu o înălțime de aproximativ 30 de metri, “Palatul” are o formă asemănătoare unei catedrale gotice, reprezentând un monument arhitectural unic în țara noastră.   Mai mult, formațiunile care împodobesc tavanul încăperii dau impresia unui candelabru gigantic.

Galeria “Paradisul” oferă numeroase argumente care pot justifica denumirea pe care a primit-o. Aici există numeroase formațiuni rare de o frumusețe aparte, geometrii cristaline care se întrezăresc printre ochiurile de apă, dar și depuneri diafane de ace și un pârâu de montmilch.

„Concreţionarea extraordinară din care se remarcă cristalele de calcit extrem de abundente şi variate, dar şi coloanele de dimensiuni impresionante sau discurile care constituie o raritate mondială, oferă acestei peşteri un peisaj feeric”, mai spun reprezentanții Parcului Natural Apuseni.

În galeria „Geoda” are  loc un fenomen rar întâlnit în lume: apa supermineralizată a reușit să “îmbrace” totul în cristale perfecte de calcit.  În galeria “Altarul Urșilor” s-au conservat, sub stratul de calcit, multe  cranii de  urși tineri.

Publicul nu are acces în această peșteră. Încadrată în categoria “comorilor” subterane de  o valoare excepțională,  reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional, Piatra Altarului  este deschisă doar pentru cercetările științifice, având o importanță extraordinară în ceea ce privește descoperirea unei lumi perfect conservate într-un masiv de calcar.

 

 

Locuri deosebite

Explorează cele mai interesante obiective turistice, descoperă locuri deosebite și necunoscute și bucură-te de peisaje superbe din România și din întreaga lume.

5 locuri secrete, ascunse în monumente celebre din întreaga lume

Atunci când plănuiești o călătorie, nu vrei să ratezi cele mai importante obiective turisticeale țării pe care o vizitezi. Fiecare oraș mare are câte un monument sau punct de atracție vizitat anual de milioane de turiști. Puțini știu, însă, că unele din aceste atracții turistice ascund locuri secrete, ce scapă privirii celor neinițiați.

Dacă plănuiești o vizită la Paris, Londra sau Milano sau dacă urmează să traversezi oceanul, trebuie să știi de aceste cinci locuri secrete. Poate vei avea șansa să le admiri de aproape.

1. Minuscula secție de poliție din Trafalgar Square

Foto: likelovedo.com

Când vizitezi Londra, nu se poate să ratezi Palatul Parlamentului, celebra Westminster Abbey, Palatul Buckingham sau British Museum. Dacă ajungi în Trafalgar Square, s-ar putea însă să nu observi un mic detaliu.

Cea mai mică secție de poliție din Marea Britanie se află chiar aici, iar lumea trece pe lângă ea fără s-o observe. Micuța secție a fost înființată în anii ’30, iar înăuntru are loc o singură persoană. Construcția a servit ca post de observație asupra pieței, deoarece aici obișnuiau să se iște proteste și rebeliuni.

Astăzi, în micul loc nu mai funcționează stația de poliție. El servește drept depozit pentru măturile angajaților companiei de salubrizare.

2. Locuri secrete – Camera ascunsă din Turnul Eiffel

Foto. traveldreamenjoy.com

Când a proiectat Turnul Eiffel, inginerul Gustave Eiffel și-a făcut un mic moft. Chiar la ultimul etaj al construcției, el și-a rezervat un spațiu pe care l-a transformat în apartament.

Desigur, din această cauză, faimosul inginer a stârnit o puternică invidie, mai ales că nu permitea nimănui să viziteze apartamentul. În cartea „Turnul Eiffel de 300 de metri”, scriitorul Henri Girard povestea că parizienii înstăriți îi ofereau lui Eiffel sume impresionante pentru a închiria apartamentul pentru o noapte.

Inginerul, însă, îi refuza pe toți, fără excepție. Spre deosebire de aspectul industrial al turnului, micul apartament e amenajat romantic, cu tapet, mobilier din lemn și picturi în ulei. Din păcate pentru parizieni, dar și pentru turiști, apartamentul nu este deschis publicului nici acum. Așadar, el rămâne unul dintre cele mai celebre locuri secrete din lume.

3. Pavilionul Regal din gara centrală din Milano

Foto: retours.eu

În fiecare zi, gara centrală din Milano este tranzitată de peste 300.000 de persoane. Majoritatea habar nu au, însă, că în spatele unei uși din celebra gară se află o serie de încăperi secrete.

Este vorba de Pavilionul Regal, o sală de așteptare luxoasă, construită în 1920 pentru familia regală. La parter, se află o sală mare, care servește drept anticameră. La primul etaj se deschide o cameră somptuoasă, cu podele de marmură și un stil arhitectonic extravagant.

Aici se găsesc sculpturi ale stemei casei regale italiene, mobilier elegant creat de cei mai mari designeri ai epocii. Camera are și un balcon, de unde membrii familiei regale aveau o vedere de ansamblu asupra gării.

4. Compartimentul secret din statuia lui Da Vinci

Foto: chujdozemec.com
Când vorbim de locuri secrete, nu putem să nu menționăm statuia lui Leonardo Da Vinci din aeroportul Fiumicino (Roma). Statuia a fost dezvelită pe 16 august 1960, iar de atunci milioane de oameni au trecut anual pe lângă ea.

Nimeni nu i-a deslușit misterul până în 2006, când în interiorul sculpturii a fost descoperită o încăpere secretă. În 2006, statuia a fost supusă unor lucrări de renovare, iar unul dintre muncitori a făcut faimoasa descoperire: o trapă mică, situată la o înălțime de 9 metri, aproximativ la mijlocul statuii.

În micul compartiment au fost găsite două pergamente, în stare perfectă de conservare. Unul dintre ele, scris în latină, conține istoria locului unde se află aeroportul. Cel de-al doilea menționează numele celor care au participat la dezvelirea statuii.

5. Locuri secrete – Camera ascunsă din monumentul de pe Muntele Rushmore

Foto: businessinsider.com

Monumentul dedicat americani George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln și Theodore Roosevelt este unul dintre cele mai celebre din lume. Sculptat în stânca Muntelui Rushmore, la o altitudine de 1.745 de metri, monumentul este mai mult decât se vede cu ochiul liber.

În interiorul muntelui este săpată o cameră ascunsă, de care puțini știu. Ea se află în spatele statuilor și a fost construită pentru a găzdui o serie de documente despre istoria SUA. Cu toate acestea, ea nu a fost finalizată niciodată, deoarece sculptorul care a realizat monumentul a decedat.

În 1990, proiectul a fost reluat, iar camera a fost în sfârșit terminată. Aici se află acum panouri cu informații despre istoria SUA, textul Declarației de Independență, Constituția și „Bill of Rights”.

Oameni dispăruți fără urmă. 5 cazuri neelucidate

Sute de persoane din întreaga lume dispar în fiecare zi. Acești oameni dispăruți fără urmă sunt adesea victimele unor crime sau ale unor răpiri. Alteori, unii aleg să plece în lume și să-și trăiască viața sub o altă identitate. Deși majoritatea cazurilor de dispariții sunt elucidate la un moment dat, unele rămân un mister pentru totdeauna. Fără dovezi și fără informații utile, aceste cazuri rămân doar un subiect de speculație.

Îți prezentăm poveștile a 5 oameni dispăruți fără urmă, despre a căror soartă nu se mai știe nimic.

1. Ultima baie a prim-ministrului Harold Holt

Unul dintre cei mai celebri oameni dispăruți fără urmă este fostul prim-ministru australian Harold Holt. Pe 17 decembrie 1967, Holt a pornit spre plajă însoțit de presupusa lui amantă și trei prieteni. Planul celor cinci era să facă o baie în ocean. În timp ce înotau, Holt a dispărut brusc din raza vizuală a însoțitorilor săi.

Temându-se că s-a întâmplat ceva rău, cei patru au anunțat autoritățile. Marina regală australiană și forțele aeriene au demarat o operațiune amplă de căutare. Din păcate, căutarea s-a soldat cu un eșec, iar într-un final Holt a fost declarat mort.

Există mai multe teorii cu privire la dispariția lui Holt. În 2005, un medic legist a sugerat că fostul premier s-ar fi înecat. Suspiciunea de înec este întărită și de faptul că medicii îi recomandaseră lui Holt să nu înoate, din cauza unei probleme la umăr.

În 2007, producătorii documentarului „Cine l-a ucis pe Harold” au sugerat că fostul prim-ministru s-ar fi sinucis. Oricare ar fi fost cauza decesului, cert este că Holt n-a fost găsit niciodată.

2. Bobby Dunbar, copilul misterios

Pe 23 august 1912, familia Dunbar a plecat la pescuit pe lacul Swayze din statul american Louisiana. În timpul excursiei, Bobby, băiatul de 4 ani al familiei, a dispărut. Alertate, autoritățile au început căutările, care au durat mai bine de opt luni.

Într-un final, un băiat a fost găsit în statul Mississippi, alături de un bărbat și o femeie – William Walters și Julia Anderson. Familia Dunbar a confirmat că este vorba de copilul lor. Deși Julia Anderson a susținut că băiatul este fiul ei, Charles Bruce, judecătorii au decis să încredințeze copilul familiei Dunbar.

Cu toate acestea, în 2004, în încercarea de a soluționa cazuri de oameni dispăruți, autoritățile au făcut analiza ADN a băiatului găsit. Surprinzător, s-a descoperit că băiatul nu era copilul soților Dunbar. Astfel, abia la 92 de ani de la dispariție autoritățile și-au dat seama că au de-a face cu un caz neelucidat.

3. Oameni dispăruți fără urmă: Jim Sullivan și OZN-urile

Majoritatea cântecelor compuse de muzicianul american Jim Sullivan aveau drept subiect OZN-urile, extratereștrii și deșertul. Unul dintre cântecele lui Sullivan chiar descrie răpirea unui om de către extratereștri. Mai mult, albumul său de debut a fost intitulat „UFO” (OZN, în traducere). În acest context, soarta lui Sullivan este cu atât mai enigmatică.

Pe 4 martie 1975, muzicianul a plecat cu mașina din Los Angeles către Nashville. A doua zi, s-a cazat la un motel în Santa Rosa, New Mexico. Martorii spun că a cumpărat niște votcă de la magazinul din oraș, dar nu a dormit în motel și și-a lăsat cheia în cameră.

În următoarea zi, a fost văzut la o fermă izolată, situată la 40 de kilometri distanță. Acolo, el și-a abandonat mașina și toate lucrurile: banii, chitara, hainele și o cutie cu discuri. Aceasta a fost ultima oară când Sullivan a fost văzut. El a dispărut fără urmă, iar căutările n-au găsit niciun indiciu cu privire la soarta sa.

4. Louis Le Prince, inventatorul care s-a „evaporat”

Inventatorul francez Louis Le Prince a fost cel care a realizat primele filme și este considerat unul dintre pionierii cinematografiei. Din păcate, Le Prince este și unul dintre cei mai celebri oameni dispăruți fără urmă.

În septembrie 1890, inventatorul a pornit spre Marea Britanie, pentru a-și patenta noua cameră. După șederea pe tărâm englezesc, el plănuia o călătorie de promovare în SUA.

Dar, înainte de toate, Le Prince a pornit într-o vizită la prieteni și familie. Pe 13 septembrie, a plecat din Bourgues înspre Dijon, pentru a-și întâlni fratele. Apoi, pe 16 septembrie, a urcat în trenul Paris-Dijon – unde îl așteptau niște prieteni -, dar n-a mai ajuns la destinație.

Când trenul a ajuns la Dijon, prietenii lui au descoperit cu stupoare că Le Prince și bagajul său dispăruseră din tren. Nici cadavrul, nici bagajul nu au mai fost găsite vreodată și niciun pasager n-a observat nimic suspect în timpul călătoriei.

Există mai multe teorii cu privire la neobișnuita dispariție. Unii istorici spun că inventatorul s-ar fi sinucis, alții susțin că a fost asasinat pentru a-l împiedica să-și patenteze invenția. O altă teorie merge și mai departe, acreditând ideea că Le Prince ar fi fost ucis chiar de către fratele lui.

5. Oameni dispăruți fără urmă – Gedhun Choekyi Nyima, al doilea lider al Tibetului

Pe 14 mai 1995, Gedhun Choekyi Nyima, un băiat de doar șase ani, a fost numit al 11-lea Panchen Lama al budiștilor din Tibet. La aflarea veștii, autoritățile chineze au decis să-l rețină. De atunci, nimeni nu mai știe nimic de el.

Organizațiile umanitare din lume au cerut în nenumărate rânduri regimului chinez să permită vizitarea lui Panchen Lama, însă fără succes. Potrivit singurei declarații făcute de guvernul chinez pe această temă, Gedhun Choekyi Nyima „este în viață, sănătos, este educat, trăiește o viață normală și nu vrea să fie deranjat.”

Top 5 cei mai misterioși oameni din istorie

În zilele noastre, când supravegherea electronică totală și scanarea biometrică au încetat de mult să mai aparțină filmelor SF, este aproape imposibil să îți mai ascunzi identitatea și trecutul. Până și preferințele noastre simple, precum gusturile în materie de filme, cărți, mâncare sau modă, ajung la îndemâna oricui tastează câteva cuvinte într-un browser de internet. Imaginația și curiozitatea fiecăruia dintre noi par a deveni, încet-încet, singurele hotare care ne mai separă intimitatea de secretele ascunse la vedere. Indiferent că vrem sau nu, cu toate avantajele și dezavantajele ei, tehnologia face din ce în ce mai greu de jucat acest joc de-a v-ați ascunselea.

Sunt, însă, câteva excepții de la această regulă. Pe pământ s-au perindat de-a lungul timpului indivizi care, cumva, au eludat toate aceste „unelte ale viitorului”. Unii nu au lăsat după ei nicio urmă, altora le-a fost atribuită greșit o identitate. Au fost și cazuri în care astfel de persoane au fost considerate vizitatori din alte dimensiuni. Indiferent de situație, au intrat în legendă. Ițele destinelor lor nu mai pot fi astăzi separate de țesătura din care sunt alcătuite misterele.

5. Kaspar Hauser

Suntem în data de 26 mai, în Nuremberg, Germania. Anul este 1828. Un adolescent hoinărește pe străzi, ținând în mână o scrisoare pe al cărei plic stă scris: „De la granița bavareză. Loc nenumit. 1828”, adresată unui anume „căpitan von Wessing”. În scrisoare se afirma că „băiatul a fost primit la 1812, a fost învățat să scrie și să citească”, dar că „nu i s-a îngăduit niciodată să iasă afară, în aer liber”. Se mai afirma că tânărul devenise „cavalerist, precum tatăl său” și i se cerea căpitanului „fie să-l primească, fie să-l spânzure pe băiat”.

Când a fost întrebat, băiatul a răspuns că se numește „Kaspar Hauser” și a povestit că și-a petrecut viața într-o mică „celulă întunecoasă”, pe o saltea de paie, cu trei jucării din lemn cioplit. După ce a relatat această poveste, și-a petrecut următorii ani trăind din casă în casă, până când, pe 14 decembrie 1833, Kaspar a fost găsit înjunghiat în piept. Avea asupra lui o mică desagă în care era o scrisoare cu următorul conținut:

Hauser v-ar putea spune exact cum arăt și de unde provin. Ca să-l scutesc de efort, vă spun eu direct de unde sunt… Vin de la… granița bavareză… pe râu… Vă spun chiar și numele: M. L. O.

Kaspar Hauser a murit din cauza rănilor trei zile mai târziu, luând cu el în mormânt și secretul identității sale și a lui M. L. O.

4. Doamna „Babușka”

Asasinarea președintelui John F. Kennedy, în 1963, a fost o clipă de coșmar din istoria SUA. Bineînțeles, momentul a devenit ulterior faimos și pentru avalanșa de nestăvilit de teorii ale conspirației și afirmații ciudate făcute de un număr enorm de oameni. Dintre toate detaliile bizare și macabre ale acestui eveniment, unul iese cel mai mult în evidență prin aura de mister în care este învăluit: doamna „Babușka” (bunica, în limba rusă).

https://youtu.be/EmpIVwK1qVc?t=2

Doamna „Babușka” este în partea dreapt a cadrului, poartă parpalac verde, eșarfă sau batic și stă cu spatele, filmând scena asasinării lui JFK.

Această femeie a fost surprinsă de mai multe camere foto și video înainte, în timpul și după momentul împușcării președintelui. Purta ochelari de soare, parpalac, o „babușka” (eșarfă rusească) și – cel mai ciudat – filma întreaga scenă cu propria sa cameră video.
Când FBI a făcut un apel public ca fiecare persoană care a reținut detalii de la locul crimei să le prezinte autorităților, după ce a încercat în zadar să o identifice, nimeni cu semnalmentele „doamnei Babușka” nu a dat curs acestei chemări.

De ce era importantă femeia? În ziua asasinării lui JFK, „Babușka” a apărut în văzul tuturor și a înregistrat video evenimentul dintr-o cu totul altă perspectivă. Este cert că a existat pentru că a apărut în filmele și fotografiile făcute de alți 32 de martori. Până astăzi, nimeni, nici FBI, nici martorii oculari nu au reuit să o identifice.

3. Omul din fața tancurilor

Una dintre cele mai emblematice fotografii anti-război făcute vreodată, care înfățișează un protestatar înfruntând o coloană de tancuri în piața Tienanmen, în 1989, ascunde un mister: identitatea bărbatului cunoscut ca „omul din fața tancurilor”. În timpul reprimării protestelor din Piața Tienanmen, când tancurile au ieșit pe străzi, un bărbat a decis să li se opună, postându-se în fața coloanei de blindate.

 

După ce au încercat în zadar să îl ocolească, militarii din tanc au oprit motoarele. În acel moment, bărbatul s-a urcat pe primul blindat și a vorbit printr-o gură de aerisire cu un membru al echipajului. După o vreme, protestatarul a coborât de pe tanc, dar a rămas în fața sa, până când doi bărbați îmbrăcați în uniforme albastre s-au apropiat de el și l-au luat cu forța. Încă nu se știe ce s-a întâmplat cu protestatarul anonim, dar se presupune că a fost omorât sau închis de autoritățile chineze.

2. Ucigașul Zodiac

Criminal în serie dispărut pentru totdeauna în umbra trecutului, Zodiac a fost considerat varianta americană a lui „Jack Spintecătorul”. Ucigașul Zodiac și-a început seria de crime în 1968, în California, unde a împușcat două adolescente la marginea drumului și a atacat altele cinci, dintre care doar două au supraviețuit. O victimă a descris că atacatorul purta o glugă de călău, avea o șuviță albă de păr și ținea în mână un pistol.

La fel ca „Jack Spintecătorul”, și Zodiac trimitea scrisori presei. Diferența era că Zodiac includea și niște coduri și criptograme lângă mesajele de amenințare și își termina fiecare scrisoare cu semnul „+”. În timpul investigațiilor, mai mulți oameni au afirmat că sunt Zodiac, însă poliția nu i-a crezut, deoarece nu existau probe care să facă legătura cu crimele.

Singurul suspect a fost Arthur Leigh Allen, pe baza unor dovezi circumstanțiale, însă vinovăția sa nu a putut fi dovedită pentru că bărbatul a murit din cauze naturale înainte de a fi trimis în judecată. Ucigașul Zodiac a rămas neidentificat.

1. Grigori Rasputin

Probabil că niciun personaj istoric nu poate egala aura de misticism, enigmă și legendă a lui Grigori Rasputin. Trecutul său este atât criptic, încât până și istoricii profesioniști au dificultăți în a separa adevărul de minciună în ceea ce îl privește. Născut în ianuarie 1869, Rasputin a crescut într-o familie de țărani din Siberia, unde a devenit „vindecător” și a luat drumul pribegiei după ce a afirmat că în vis i-a apărut o ființă care i-a conferit puteri supranaturale.

Într-o turnură a evenimentelor bizară și controversată, Rasputin a fost chemat la curtea imperială pentru a-l vindeca de hemofilie pe fiul muribund al țarului, ceea ce călugărul a reușit. De acolo înainte, Rasputin a dobândit o putere nelimitată și acces necondiționat la familia Romanov.

Cel mai important aspect referitor la Rasputin sunt numeroasele tentative de asasinat comise împotriva sa. Văzându-l ca un simbol al corupției și al răului, atentatorii au făcut ca Rasputin să fie înjunghiat de o femeie deghizată în cerșetor, atac care aproape că i-a fost fatal. Întrucât a supraviețuit, a fost invitat la cină la reședința unui politician, unde i-a fost pusă cianură în băutură. Rasputin a băut, dar – din nou – a supraviețuit. În mod evident frustrat și total nedumerit de rezistența supraomenească a lui Rasputin, unul dintre atentatori a scos pistolul și l-a împușcat o dată.

Călugărul a reușit să fugă până în curtea conacului, unde a fost din nou împușcat, de data aceasta de două ori. Crezându-l mort, asasinii l-au învelit într-un cearșaf și l-au aruncat în apele înghețate ale unui râu. Cu toate acestea, ulterior s-a constatat că Rasputin a murit de hipotermie, nu din cauza gloanțelor, după ce a reușit să iasă din cearșafurile în care a fost înfășurat.

5 dispariții neelucidate în Triunghiul Bermudelor

 

Triunghiul Bermudelor, supranumit Triunghiul Diavolului, este cel mai misterios loc de pe planetă. Zona este situată în partea de vest a Oceanului Atlantic și a fost scena multor dispariții inexplicabile.

De-a lungul timpului, numeroase nave și avioane sau fost „înghițite” fără urmă, iar Triunghiul Bermudelor a devenit o zonă de temut pentru toți navigatorii. Vă prezentăm în continuare poveștile fascinante ale câtorva dispariții care au avut loc în Triunghiul Bermudelor.

1. USS Cyclops

USS Cyclops este una dintre navele dispărute în mod misterios în Triunghiul Bermudelor. Nava fusese construită pentru marina militară americană cu câțiva ani înaintea Primului Război Mondial.

În martie 1918, USS Cyclops avea misiunea de a transporta minereu de mangan spre orașul american Baltimore. Nava a plecat din Insulele Barbados pe 4 martie 1918.

La scurt timp după aceea, unul dintre membrii echipajului a transmis un mesaj cu privire la starea navei și a personalului. Totul părea să fie în regulă, iar nava nu părea să întâmpine vreo problemă tehnică.

Cu toate acestea, mesajul de pe 4 martie a fost ultimul semnal primit de pe USS Cyclops. Apoi, nava a dispărut fără urmă, împreună cu toți oamenii de la bord.

Când au văzut că nu mai primesc nicio comunicație de la USS Cyclops, autoritățile au început o amplă operațiune de căutare, însă fără succes. USS Cyclops n-a mai apărut niciodată, însă nici rămășițele ei n-au fost găsite pe fundul oceanului.

2. Zborul 19 peste Triunghiul Bermudelor

Pe 5 decembrie 1945, un grup avioane torpiloare Avenger, aparținând armatei americane, a dispărut pentru totdeauna în Triunghiul Bermudelor. Supranumite „Zborul 19”, avioanele fuseseră echipate și verificate corespunzător înainte de a decola de la baza militară din Fort Lauderdale, Florida.

Misiunea avioanelor era una obișnuită, de patrulare, iar condițiile meteo erau foarte bune pentru zbor. Totuși, la scurt timp de la plecarea în patrulare, unul dintre piloți a comunicat bazei că are probleme tehnice, iar busola s-a dereglat.

Apoi, comunicațiile s-au întrerupt și n-au mai putut fi restabilite. Curând, nimeni nu mai știa unde se află escadrila. Operațiunile de căutare n-au dat niciun rezultat, iar cele cinci avioane n-au mai fost reperate niciodată.

3. Dispariția fără urmă a navei Witchcraft

Pe 22 decembrie 1967, Witchcraft, o ambarcațiune de agrement a plecat din orașul american Miami, cu doi oameni la bord: căpitanul Dan Burrack și un pasager. După câteva minute de la plecare, ambarcațiunea a lovit un obiect în apropierea unei balize, dar nu a fost avariată grav.

Totuși, căpitanul a decis că este mai bine să se întoarcă din drum și a cerut asistență tehnică. La acel moment, ambarcațiunea se afla la doar un kilometru depărtare de țărm.

O ambarcațiune de asistență a ajuns repede la fața locului, însă nici urmă de Witchcraft. Barca a fost căutată pe o arie de 20 de km², dar nu au fost găsite nici rămășițele ei, nici ale celor doi oameni de la bord.

Dispariția navei este cu atât mai misterioasă, cu cât căpitanul Burrack era un navigator experimentat și foarte prudent, iar mesajul pe care l-a transmis înainte de a dispărea era unul calm, semn că nava nu avea probleme mari.

4. Star Tiger

Pe 30 ianuarie 1948, avionul de pasageri Star Tiger , cu 25 de oameni la bord, a dispărut fără urmă în Triunghiul Bermudelor. Aeronava aparținea companiei British South American Airways și făcea o cursă între Santa Maria (Insulele Azore) și Insulele Bermude.

Chiar înainte ca aeronava să ajungă la destinație, controlorul de trafic a primi coordonatele ei de la pilot. Apoi, comunicațiile s-au pierdut și s-a instalat o liniște prevestitoare de rău. Controlorul de trafic a mai încercat de câteva ori să contacteze pilotul, dar n-a reușit.

26 de avioane au fost trimise în căutarea aeronavei, iar operațiunile au durat cinci zile. În ciuda eforturilor, supraomenești, Star Tiger n-a fost găsit și nimeni nu știe ce s-a întâmplat în timpul zborului.

5. Straniul caz al goeletei Carroll A. Deering

Pe 9 septembrie 1920, goeleta Carroll A. Deering a pornit din portul Norfolk, Virginia, cu destinația Rio de Janeiro, cu o încărcătură de cărbune. După ce a ajuns la destinație și a livrat încărcătura, pe 2 decembrie 1920, nava a pornit spre Norfolk, cu o oprire în Barbados pentru aprovizionare.

După ce a plecat din Barbados, Carroll A. Deering a dispărut, fără ca cineva să mai știe ceva de ea. Abia pe 31 ianuarie 1921, nava a fost văzută în apropierea coastei statului american North Carolina.

Din cauza vremii nefavorabile, ambarcațiunile de salvare n-au reușit să se apropie de ea decât pe 4 februarie. Când au urcat pe navă, salvatorii au observat cu stupoare că jurnalul și echipamentul de navigație, dar și întregul echipaj dispăruseră.

Mai mult, nici obiectele personale ale marinarilor și nici cele două bărci de salvare nu se mai aflau pe navă. Investigațiile ulterioare n-au elucidat misterul și nici până în ziua de astăzi nu se știe ce s-a întâmplat cu echipajul.
Sursa celor 3 articole:http://incredibilia.ro

10 reguli din Japonia, țara cu cel mai avansat sistem educațional din lume

Cele mai multe clasamente despre educație sunt conduse de Japonia, cu elevii și studenții săi catalogați drept „geniali și speciali”. Dar cum de a ajuns în fruntea statisticilor o țară conservatoare, care în urmă cu șapte decenii a fost îngenuncheată cu bomba atomică în război? Se pare că secretul Japoniei este sistemul educațional excepțional.

1. În primul rând înveți să te comporți, abia apoi înmagazinezi cunoștințe

Elevii japonezi nu dau teste sau examene înainte de vârsta de 10 ani, ci sunt doar controlați din când în când. Principiul este că, în primii trei ani de școală, cunoștințele școlare nu contează.

Lucrul cel mai important este educația în sensul ei adevărat: copiii sunt învățați să îi respecte pe ceilalți, să respecte animalele, să fie generoși, să învețe compasiunea, autocontrolul și să protejeze mediul înconjurător.

2. Anul școlar începe la 1 aprilie

Pe când, în majoritatea țărilor, copiii se apropie de vacanța de vară, pentru elevii din Japonia anul școlar abia începe. Școala începe cu unul dintre cele mai spectaculoase evenimente ale anului – înflorirea cireșilor (sakura).

Anul școlar este împărțit în trei trimestre: de la 1 aprilie până la 20 iulie, din 1 septembrie până în 26 decembrie și din 7 ianuarie până pe 25 martie. Japonezii au vacanță șase săptămâni în timpul verii și două săptămâni iarna și primăvara.

3. Nu există personal de curățenie în școlile japoneze, elevii înșiși fac curat

Elevii curăță sălile de clasă, holurile, chiar și toaletele. Astfel, de la o vârstă fragedă, ei învață să lucreze în echipă și să se ajute reciproc. Mai mult decât atât, după cât efort depun la curățenie și pentru îngrijirea locului, este puțin probabil să mai fie dispuși să le murdărească.

 

Acest lucru îi învață să respecte munca (proprie și a altuia) și, de asemenea, să respecte locul în care trăiesc.

4. Mesele de prânz sunt standardizate și sunt luate în clasă, împreună cu colegii

În școala primară și la gimnaziu, mesele sunt pregătite de elevi, asistați de nutrițioiști și bucătari, astfel încât alimentele să fie sigure și potrivite pentru nevoile lor alimentare.

Elevii iau masa de prânz în sala de clasă, împreună cu profesorii lor. Această atmosferă informală încurajează comunicarea și dezvoltarea relațiilor de prietenie.

5. Lecțiile particulare (meditațiile) sunt foarte populare

Încă din școala primară, copiii încep să ia lecții particulare, pentru ca mai târziu să poată accede într-un liceu bun. Aceste cursuri sunt predate seara, iar în Japonia nu este un lucru neobișnuit ca la ora 21 transportul public să fie plin de copii care merg acasă după lecții.

 

Copiii se pregătesc și în zilele de duminică și de sărbători, când ziua de studiu durează între șase și opt ore. Așadar, nu este deloc surprinzător că, potrivit statisticilor, în Japonia aproape nu există repetenți.

6. În plus față de materiile tradiționale, copiii învață arta caligrafiei și poezia japoneză

Principiul caligrafiei japoneze, sau Shodo, este foarte simplu: înmoi un băț de bambus în cerneală și, cu mișcări ușoare, desenezi ideogramele pe hârtie de orez.

În Japonia, Shodo este la fel de prețuit ca pictura. Haiku, în schimb, este o formă de poezie care descrie, în versuri scurte, natura și ființa umană în ansamblul ei. Aceste două discipline sunt unul dintre principiile esteticii orientale: combină simplitatea și sofisticatul.

Scopul acestor cursuri este de a-i învăța pe copii să valorifice și să își respecte cultura națională și tradițiile ancestrale.

7. Toți elevii trebuie să poarte uniforme

Începând din clasa a VII-a, toți elevii sunt obligați să poarte uniformă. Multe școli au propriul lor cod vestimentar, dar, de regulă, băieții poartă haine în stil sobru, militar, iar fetele, sacou, cămașă și fustă.

Această regulă are rolul de a disciplina elevii, știindu-se că simplul act de a purta o uniformă creează o atmosferă mai serioasă. Uniforma, de asemenea, le creează copiilor sentimentul de apartenență la un grup.

 

8. Absenteismul la ore este aproape zero

Cu greu găsești în România pe cineva care să nu fi chiulit de la școală măcar o dată. Dar, există o țară în care nu se chiulește. Și unde elevii nici nu întârzie la școală.

Japonia mai doboară un record: 91% dintre elevi își ascultă cu atenție profesorii la școală. Oare ce altă țară se poate lăuda cu asemenea statistici?

9. Totul depinde de rezultatele examenului final

La sfârșitul liceului, elevii dau un examen hotărâtor pentru viitorul tinerilor – determină dacă aceștia se vor putea înscrie la școli mai înalte. Elevii pot alege doar o singură universitate, ceea ce mai târziu le va influența covârșitor veniturile financiare și standardul de viață, în general.

În plus, concurența este foarte mare. În pofida competiției, 76% dintre elevi continuă studiile după liceu. Toate acestea justifică expresia japoneză „iadul examenelor”.

10. Anii de facultate sunt cei mai frumoși ani din viață

Nu este o surpriză că, după atâția ani de pregătire și „iadul examenelor”, tinerii japonezi tânjesc după o pauză. Și se pare că pauza cade chiar în timpul anilor de facultate. Perioada facultărții este considerată în Japonia cea mai frumoasă și mai lipsită de griji.

Articol bazat pe materiale din tofugu, novakdjokovicfoundation și examen. Sursa:http://incredibilia.ro

Pentru carte, pericol de moarte – Cele mai periculoase drumuri spre școală

Te-ai întrebat vreodată care sunt cele mai periculoase drumuri spre școală? În România, educația este de trei decenii subiect de dezbateri aprinse dintr-un motiv foarte simplu: școala este, într-adevăr, o problemă. Dar iată că, în unele părți ale lumii, accesul la educație este o problemă de viață și de moarte, la propriu.

Mulți copii din cele mai izolate părți ale planetei trebuie să facă în fiecare zi eforturi supraomenești și să străbată rute inimaginabile pentru a primi educația pe care cei mai mulți dintre noi o iau de-a gata.

În acest articol îți prezentăm câteva dintre cele mai periculoase drumuri spre școală, străbătute zilnic de mii de copii.

Excursie de câteva ore prin munți, pe o potecă lată de 50 de centimetri, spre cea mai îndepărtată școală din lume. Gulu, China

Copiii urcă pe scări din lemn nesigure. Zhang Jiawan, sudul Chinei

Câțiva copii și un însoțitor străbat un ghețar din Himalaya, în drum spre internat. Zanskar, Himalaya Indiană

Câțiva elevi și adulți traversează un pod suspendat deteriorat. Lebak, Indonezia

 

O elevă coboară 400 metri pe un cablu de oțel peste Rio Negro, Columbia

Cele mai periculoase drumuri spre școală. Elevi în canoe, în Riau, Indonezia

Elevii ies din pădure și traversează un pod făcut din rădăcini de copaci, în India

 

O fată călărește un bivol în drum spre școală. Myanmar

Într-un Tuktuk (motocicletă cu remorcă) în drum spre școală. Beldanga, India

O mamă și fiica sa traversează un pod rupt, prin zăpadă, în drum spre școală. Provincia Sichuan, China

 

Elevii călătoresc pe acoperișul unei bărci, în Pangururan, Indonezia

Câteva fete pășesc pe o scândură pe zidurile din secolul XVI ale fortului Galle, din Sri Lanka

Elevi în canoe, Kerala, India

 

Elevi din clasele primare se întorc de la școală cu o căruță trasă de cai. Delhi, India

Câțiva elevi traversează râul Ciherang pe o plută de bambus improvizată. Cilangkap, Indonezia

În drum spre o școală-internat din munți. Pili, China

 

Un elev traversează pe cabluri la câțiva metri deasupra unui râu. Sumatra, Indonezia

Elevii de școală primară traversează un râu pe pneuri auto. Provincia Rizal, Filipine

Sursa:http://incredibilia.ro

 

20 cele mai frumoase insule din lume

1. Maldive

Insulele Maldives conserva cea mai mare colectie de locuri ideale pentru scufundari din lume, cele mai numeroase recife de corali si unele dintre cele mai luxoase resorturi. In plus, in Maldives se regasesc situri budiste antice, in majoritatea insulelor ce formeaza arhipeleagul, precum si numeroase zone arheologice care dateaza din cele mai vechi secole, atunci cand au fost infiintate primele asezari omenenesti de aici – constituind un aspect ideal pentru a descoperi evolutia omului. Arghipeleagul are o retea extrem de complexa si diversificata de transport, pentru a asigura conexiuni intre insule, oferind turistilor posibilitatea de a explora toate colturile ascunse si incantatoare din Maldives.

2. Maui, Hawaii

Statul Hawaii este compus dintr-un lant de insule ce se intinde pe aproape 2600 km, intre insula Hawaii in sud si insula Kure in nord. Statul are o arie totala de 16729 km patrati incluzand 93 km patrati de apa interioara. Este al patrulea stat mic. Statul se imparte in opt mari insule care sunt: de
Muzeul cultural polinezian la est la vest -; Hawaii, Maui, Kahoolawe, Lanai, Molokai, Oahu, Kauai, si Niihau. In nord de aceste insule principale se intinde o regiune de stanci si bancuri de corali: cea mai mare dintre acestea este Laysan, care acopera doar 400 de hectare.
Statul Hawaii nu este coextensiv cu unitatea geografica numita Insulele Hawaii sau Lantul Hawaii-an. Insulele Midway din nord nu fac parte din stat dar sunt administrate de guvernul SUA. Atolul Palmyra, o insula in sudul insulelor principale a fost teritoriu Hawaii-an dar a fost exclus in 1959 si a ramas teritoriu SUA.

3. Seychelles

Seychelles sau Seișele, oficial Republica Seychelles, este o țară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar. Alte regiuni și țări vecine sunt: Zanzibar la vest, Maurițius și Réunion la sud, Comore și Mayotte în sud-vest, iar Maldive la nord-est. Seychelles are cea mai mică populație dintre toate statele Africii.

Arhipelagul este situat la circa 1000 km NE de insula Madagascar și la 1700 km de continentul african și este alcătuit din 42 insule granitice și 73 insule coraligene dezvoltate pe un lanț muntos submarin.

Harta fizică a insulelor Seychelles

Mai mari sunt insulele granitice Mahé (153 km², altitudine maximă Morne Seychellois, 905 m), Praslin (40 km²), Silhouette (20 km²) și La Digue (15 km²). Insulele coraligene sunt grupate la rândul lor în insulele Amirante, Farquhar, Desroches, Fregatte și Aldabra (atol înscris în 1982 în Patrimoniul Mondial Natural și Cultural UNESCO. Aici trăiesc 150.000 de țestoase și aproximativ 2 milioane de păsări, unul dintre marile sanctuare ale păsărilor din lume) și multe altele mai mici. Majoritatea sunt joase, practic nepopulate, constituind locul de depunere a ouălor pentru țestoasa gigantică (1,5 m înălțime, 300 de kilograme). sursa:Wikipedia

4. Bora Bora, Polinezia franceză

Polinezia Franceză (franceză Polynésie Française, tahitiană: Pōrīnetia Farāni) este o Colectivitate de peste mări franceză ce are denumirea particulară de țară de peste mări (franceză pays d’outre-mer). Este situată în Oceanul Pacific și este alcătuită din mai multe insule polineziene, cea mai renumită fiind Tahiti, care este totodată și cea mai populată și capitala colectivității este situată pe aceasta. Insulele sunt împrăștiate pe o suprafață de 2.500.000 km² de ocean. Insula Clipperton, cu toate că nu face parte integrantă din teritoriu, este administrată de către reprezentantul guvernului francez de la Papeete.

5. Mauritius, Africa

Mauritius, insula de cinci stele din Oceanul Indian

Mauritius a fost creat primul şi apoi, Raiul, care este doar o copie a insulei – ar fi spus Mark Twain. Şi chiar aşa se şi prezentată această insulă verde, cu ape albastre de cristal şi plajele albe. Contrastul culorilor, culturilor şi gusturilor fac din Mauritiuis un loc memorabil pentru o vacanţă tropicală de lux.
Republica Mauritius este o ţară insulară africană aflată la aproximativ 900 km est de Madagascar, în sud-vestul Oceanului Indian. Insula de doar 2 mii de km pătraţi are în nord întinderi plate, în centru, un platou presărat cu lacuri şi cratere stinse de vulcan, iar pe coastă, plaje protejate de o barieră de recifuri de corali, cu excepţia extremităţii sudice, unde apele sunt mai tumultoase, iar peisajul mai dramatic.

Întreaga insulă este verde, acoperită de vegetaţie bogată şi de plantaţii de trestie de zahăr, cultura tradiţională în Mauritius, care acoperă circa 85% din suprafaţă

Insula a fost colonie olandeză, începând din 1638, şi a purtat numele prinţului olandez Maurice Van Nassau, iar apoi, abandonată de aceştia şi favorizată de poziţia strategică, a devenit pe rând colonie franceză şi britanică. În anul 1834, britanicii au desfiinţat sclavia şi Mauriţius a atras forţă de muncă din alte regiuni, în special din China şi India. Toţi cei care au venit aici de-a lungul secolelor au adus cu ei limba, tradiţiile şi obiceiurile care se menţin şi acum. Mauritius nu are o limbă oficială, sunt larg vorbite engleza, franceza, creola de Mauritius, hindi urdu şi hakka.

6. Palawan, Phillipines

Situat la ~ 500 km SV de capitala statului Filipine, Manila, arhipelagul Palawan are în componenṭa sa peste 1700 de insule ṣi insuliṭe, dintre care cea mai mare este insula cu acelaṣi nume. Aṣezată între Marea Chinei de Sud ṣi Marea Zulu, insula Palawan are 450 de km lungime ṣi 50 lăṭime, fiind traversată pe mijloc, de la Nord la Sud,  de un lanṭ muntos ale cărui înălṭimi depăṣesc în unele locuri 2000 de metri.

Descoperită din punct de vedere turistic în anii ’70, insula a rămas foarte mult timp un secret bine ascuns al Asiei ṣi a început să fie inclusă mai frecvent pe harta vacanṭelor exotice abia începând cu anul 2000. În ultimii ani însă, numărul de turiṣti care vizitează insula pare să se dubleze de la un an la altul, dezvoltând o adevărată industrie a turismului în care sunt implicaṭi majoritatea localnicilor.

7. Santorini

Santiorini este o insulă din Marea Egee, aparțind de arhipelagul Insulelor Ciclade, Grecia, cu o populație de 13.600 loc. și cu o suprafață de73 km². Capitala insulei este Thira.

In mijlocul insulei se afla un lac cu apa albastra, care s-a format pe locul unui vulcan foarte vechi care, conform legendei, a distrus continentul pierdut, Atlantis, atunci cand a erupt acum 3500 de ani, ingropind orasul antic Akrotiri (care acum este excavat) sub tone de cenusa.

Insula Santorini are doua orase, Fira si Ia, situate in zonele cele mai inalte ale insulei. Aici sunt construite hoteluri, restaurantae, baruri si o multime de alte facilitati turistice care sa mentina turistii bine dispusiatunci cand se relaxeaza intre vizitele facute la ruinele arheologice ale vechiului Thera.
Santorini are doua plaje accesibile, Perissa si Kamari, amandoua caracterizate prin nisipul vulcanic de culoare neagra

Suprafata insulei este de 96 km patrati si se afla la 130 mile nautice de Piraeus. Linia de coasta abrupta a partii vestice este in opozitie cu plajele intinse din partea de est, unele nisipoase iar unele cu pietricele.

Daca porniti din Skala spre Fira trebuie sa urcati pe jos sau pe spatele unui magar. Exista si un funicular pentru cei ce vor sa evite sutele de trepte. Urcarea costa, cu funicularul sau cu magarusul, 3 euro/persoana. Veti intalni insa incapatanarea magarusului care poate refuza sa urce sau sa coboare cu dvs. in spate si nu veti putea recupera banii.

---

Insula Santorini | Santiorini este o insulă din Marea Egee, aparțind de arhipelagul Insulelor Ciclade, Grecia, cu o populație de 13.600 loc. și cu o suprafață de73 km². Capitala insulei este Thira.

In mijlocul insulei se afla un lac cu apa albastra, care s-a format pe locul unui vulcan foarte vechi care, conform legendei, a distrus continentul pierdut, Atlantis, atunci cand a erupt acum 3500 de ani, ingropind orasul antic Akrotiri (care acum este excavat) sub tone de cenusa.

8. Insulele Cook

Insulele Cook, cel mai bine pastrat secret a

l Pacificului

Insulele Cook reprezinta un grup izolat de 15 insulite si atoli, raspandite pe o distanta totala de peste 1.400 kilometri in Oceanul Pacific de Sud, intre Polinezia Franceza, la est, si Tonga, la vest. Insulele sunt impartite, geografic, in doua mari grupuri – cel nordic si cel sudic – oferind o suprafata totala de uscat de 241 de kilometri patrati, imprastiata pe aproape doua milioane de kilometri patrati de ocean. Cook se afla la o distanta de 3.400 km spre nord-est de Noua Zeelanda, sub influenta careia exista ca teritoriu independent, insumand o populatie totala de 19.000 de locuitori, majoritatea maori.

Grupul sudic contine cele mai mari insule: acestea sunt alcatuite dintr-un amestec de relief inalt, vulcani, corali si atoli. Toate insulele constituente ale acestui grup sunt locuite, exceptand Manuae si Takutea. In acelasi grup se afla si cea mai importanta dintre insulele Cook, Rarotonga, care gazduieste si capitala inlantuirii de atoli, Avarua. Localizat la aproximativ 1.000 de kilometri spre nord de insulele din sud, se afla Grupul Nordic, ale carui insule, cu exceptia lui Nassau, sunt toate formatii de atoli mici spre medii. Comparativ cu Insulele Cook de Sud, acestea sunt izolate si mult mai putin dezvoltate.

9. Bali, Indonezia

Denumita “Dimineata lumii”, aceasta insula plina de mister si povestiri magice este una dintre cele mai populare destinatii turistice. Bali este insula celor 1000 de temple si considerat tinutul Domnului. Modul de viata traditional in Bali a fost dintotdeauna legat de credinta religioasa.

Bali este cu siguranta o insula paradisiaca.

Se stie ca Bali a fost populata inca din vremurile preistorice, dar dovada reala este data de cele mai vechi unelte din piatra sau vasele din ceramica de la Cekik, datand de 3000 de ani. S-au mai gasit si alte piese indicand epoca bronzului in Bali si datand din anul 300 I.Ch. Bali a trecut printr-o perioada in care indienii au adus religia hindusa, dar o istorie scrisa despre aceasta perioada apare doar in secolul al IX-lea, sub forma unor inscriptii Brahmi in piatra.

Intre anii 1019 si 1042, regele Airlangga in varsta de 16 ani a mostenit tronul unchiului sau si a condus Java timp de 23 de ani, devenind unul dintre cei mai renumiti regi ai Javei. Dupa ce a devenit rege, mama sa s-a recasatorit in Bali si astfel Airlangga a devenit rege si in aceasta insula, aceste legaturi intre cele doua insule, Java si Bali, sunt pietrele memoriale gasite pe vulcanul Kawi, langa Tampaksiring.

Primii europeni care au pasit in Bali au fost marinarii olandezi in 1597. Dupa ce si-au petrecut un timp in Bali, Cornelius Houtman, capitanul corabiei, s-a pregatit sa plece de pe insula, dar cea mai mare parte a echipajului a refuzat sa il insoteasca.

Bali are imaginea specifica vederilor postale, cu plaje albe marginite de palmieri si interiorul cu vegetatie luxurianta. Dansul, muzica, sculpturile in lemn, picturile si papusile descriu viata localnicilor si celebreaza eterna lupta dintre „bine si rau” – esenta acestei insule hinduse.

Pitorescul insulelor contine culturi de orez pe uriase trepte, vulcani care se intrevad printre nori, paduri tropicale cu vegetatie luxurianta si plaje albe scaldate de apele calde ale Oceanului Indian. Recentele evenimente tragice au speriat turistii care vedeau Bali doar ca pe un loc unde poti bea o bere ieftina. Bintang inca este elegant si luxuriant, iar templele, ceremoniile, plajele, muntii si pofta de viata din Bali au aceeasi intensitate.

Cele mai bune luni pentru a vizita Bali sunt mai si iunie, cand vremea este placuta (28°C) si nu este prea aglomerat.

10. Insulele dalmate, Croația

Coasta Dalmaţiei este descrisă de majoritatea celor care au vizitat-o ca fiind „o lume diferită”. Este o regiune a Croaţiei, de pe coasta Mării Adriatice, ce găzduieşte marile oraşe Zadar, Split şi Dubrovnik, dar şi insulele Brac, Hvar, Vis şi alte câteva.

Coasta Dalmaţiei are un aspect dramatic: ziduri muntoase cenuşii care adăpostesc măslini, palmieri şi vegetaţie stearpă, în spatele cărora zac împietrite orăşele medievale, cu case impunătoare, înalte, cu multe nivele, lipite între ele şi despărţite de cele de vizavi de un drum îngust de numai câţiva metri. Cei care ajung o dată pe Coasta Dalmaţiei cu siguranţă se vor mai întoarce.

11. Fiji

Insula Fiji este un adevarat paradis pierdut in Oceanul Pacific, o destinatie turistica de neuitat pentru cei care isi petrec vacanta pe aceasta insula exotica. Fiji ofera mai mult decat plaje pe care va puteti relaxa si oceanul in care puteti inota, fiind o destinatie turistica de elita.

Insula Fiji ofera turistilor numeroase atractii turistice: capitala Suva are multe piete si magazine unde veti gasi suveniruri si produse de artizanat traditionale, fructe exotice, mancaruri deosebite – in special peste si fructe de mare. Puteti vizita intre altele Muzeul National, situat in ambianta mirifica a Gradinilor Thurston, langa sediul guvernului si vechiul sediu al Parlamentului. In Fiji veti mai gasi si Centrul Cultural de pe Insula Orhideei – un nume pe cat de poetic pe atat de potrivit, enigmaticele marturii ale trecutului de la Taveuni si vechile case coloniale.

Odata ajunsi in insula Fiji veti fi intampinati de localnici prietenosi, ce va vor spune “bula” – ce inseamna “bun venit”, dar si “simtiti-va bine”.  In insula Fiji  veti gasi celebrele Island Resorts, statiuni pe insule private, la care puteti ajunge usor cu avionul de pe aeroporturile din Nadi sau Suva.
Diversitatea etnica din insula Fiji este vizibila mai ales in orase, unde veti gasi pe langa localnici turisti occidentali, indieni, chinezi, etc. Una dintre atractiile locale, practicate atat de indieni cat si de localnicii din Fiji, este celebrul mers pe carbuni incinsi, un adevarat spectacol pentru occidentali, desi isi pastreaza si astazi caracterul religios, initiatic. Veti vedea cu siguranta astfel de scene, dar nu este indicat sa incercati sa va alaturati celor din Fiji in astfel de traditii. Puteti vizita diferitele insule din zona cu yachtul sau cu vaporase. Cei cu un temperament mai sportiv pot porni in drumetii prin munti, iar panorama insulelor vazute de sus nu poate fi descrisa. Insula Fiji inseamna un sirag de insule exotice si fascinante si ar fi pacat ca ajunsi aici sa nu le descoperiti pe fiecare. Din cei aproximativ un milion de locuitori, majoritatea sunt crestini, indienii fiind hindusi, dar exista si o minoritate musulmana.

12. Kaua’i

Insula Kauai este a patra ca marime din insulele Hawaiene din Statele Unite ale Americii. Este, de asemenea, cea mai veche, s-a format prin vulcanologie în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani. Acesta este situata la 109 mile nord-vest de insulaOahu, peste Canalul Kaua’i.

Insula Kauai este cu siguranta cunoscuta pentru natura sa, plajele uimitoare, canioane pitoresti, cascade si multe altele. Insula Kauai este caminul mai multor parcuri de stat, inclusiv Na Pali Coast, Polihale, Ha`ena, si Waimea Canyon.
Unul din traseele din Muntii Nounou, Gigantul Adormit, ofera vederi incredibile de coasta si munti. Dupa ploaie poate fi un drum plin de noroi si alunecos insa de obicei acest traseu nu ofera greutati iubitorilor de drumetii. Pe acest traseu parcurgeti aproximativ doua mile urcand, insa un rasarit de soare prins aici sus, este de neuitat.

13. Insulele Whitsunday, Australia

Insulele Whitsunday sunt poate cele mai frumoase dintre toate, alaturi de Insula Lady Elliott. Pot fi destinatia visurilor tale. Ele te vor atrage prin frumusetea tropicala aproape neatinsa: cand ajungi acolo intri intr-un paradis insular din mijlocul unor ape limpezi precum cristalul. Nu putini sunt aceea care considera ca in zona Marii Bariere de Corali este cea mai curata din lume, depasind in claritate chiar si Oceanul Indian cu Maldivele si Insulele Thailandei sau chiar Marea Caraibelor. Recifele de asemenea sunt magnifice.

Insulele Whitsunday sunt 74 la numar si se afla chiar in largul coastei din regiunea Queensland. Ele sunt perfect pozitionate pentru explorarea acestei minuni a naturii care este Marea Bariera de Corali. 

IMPRESII DIN INSULELE WHITSUNDAY

Exista numeroase croaziere de o zi din diverse puncte ale insulelor, carete duc in cele mai bune locuri de unde puteti face scufundari sau snorkeling. Cateva dintre insule au fost intens dezvoltate in ultimii ani pentru a atrage turistii. Se spune ca statiunea de lux de pe Insula Hayman ar fi costat in jur de 300.000.000 de dolari, iar pe Insula Hamilton au fost construite blocuri inalte de apartamente si magazine de suvenire. Totusi cele mai multe dintre insule au ramas neatinse, in linii mari neschimbate din anul 1770, cand capitanul Cook a ajuns aici si le-a numit Whitsunday supa ziua in care le-a descoperit, Ziua Rusaliilor.

Cea mai mare din acest arhipelag este Insula Whitsunday, care este totodata si parc national. Aici nu vei gasi decat plaje cu nisip alb si golfuri retrase, paduri dese de pini, un spectaculos univers subacvatic, si eventual un camping.

Cele mai multe dintre insule sunt nelocuite, iar unele sunt particulare.Excursiile si plimbarie pe insule sunt atat de populare, incat de multe ori vei avea impresia ca pe mare exista mai multi oameni dect poti vedea pe uscat.vCea mai frumoasa plaja aici este Whiteheaven.

14. Sf. Lucia

Saint Lucia este o ţară insulară suverană în estul Mării Caraibelor la limita cu Oceanul Atlantic, o parte din Antilele Mici, fiind situat la nord / nord-est de insula Saint Vincent, la nord-vest din Barbados, şi la sud de Martinica. Acesta acoperă o suprafaţă de 617 km2, şi are o populaţie de 174,000 de locuitori (2010). Capitala sa este de Castries. Doi laureaţi ai Premiului Nobel, Arthur Lewis, un economist, şi Derek Walcott, un poet şi dramaturg, s-au născut pe insulă. Este a doua naţiune cu cel mai onorariu pe cap de locuitor după Insulele Feroe. Una din Insulele Windward, a fost numită după Sfântul Lucy din Syracuse de către francezi, primii colonişti europeni. Aceştia au semnat un tratat cu oamenii nativi Carib în 1660. Anglia a preluat controlul insulei în 1663 – 1667, în anii următori, a fost în război cu Franţa de 14 de ori şi conducerea insulei s-a schimbat frecvent (acest lucru a fost de şapte ori, de fiecare dată fiind condusă de francezi şi britanici). În 1814, britanicii au preluat controlul definitiv al insulei. Deoarece s-a schimbat atât de des controlul între britanici şi francezi, Saint Lucia a fost, de asemenea, cunoscută sub numele de „Elena din Indiile de Vest”. Saint Lucia are un sistem juridic bazat pe dreptul comun britanic. Sistemul judiciar este independent şi desfăşoară studiile, în general, corect publice. Sectorul financiar a rezistat crizei financiare globale, dar recesiunea a afectat turismul. Guvernul reprezentativ a apărut în 1924 (cu dreptul de vot universal din 1953). Între 1958 şi 1962, insula a fost un membru al Federaţiei Indiilor de Vest. La 22 februarie 1979, Sfânta Lucia a devenit un stat independent a Naţiunilor Commonwealth asociate cu Regatul Unit. Populaţia insulei sărbătoreşte în fiecare an, acest lucru, cu o sărbătoare publică. Insula este, de asemenea, un membru al Francofoniei. Aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai scumpe destinatii din Caraibe, şi este, de asemenea, una dintre cele mai pitoreşti, cu Twin Peaks Piton crescând din mijlocul Caraibelor şi Insula rezervaţiei Naturale Pidgeon, împreună cu Soufriere Harbor. O insulă a munţilor şi văilor nesfârşite şi unele dintre drumurile cele mai încâlcite sensibilizare de pe planetă, aceasta este o destinaţie din Caraibe, care nu poate fi ratată. Să ajungi la Sfânta Lucia nu este tocmai greu, deşi există doar două aeroporturi principale, fie la Castries sau Vieux Fort. Primul este de obicei cel mai bun loc pentru a zbura în cazul în care eşti pentru prima dată pe insulă, fiind mai aproape de cele mai multe dintre staţiunile all-inclusive, permiţându-vă uşurinţa călătoriei necesare pentru a cunoaşte o destinaţie pentru prima dată. Cu toate acestea, dacă nu vă deranjează o călătorie chinuitoare de-a lungul drumurilor rele, prin centrul insulei, permiţându-vă o vedere mai de aproape şi mai personală la peisajul maiestuos din interiorul Saint Lucia, apoi alegând locaţia Vieux Fort vi se va oferi o şansă. Saint Lucia are unele dintre cele mai fertile soluri din Caraibe, şi fructele sale şi legumele sunt exportate peste tot în lume. Ca urmare, dieta locală constă în cea mai mare parte din fructe şi legume, cu o combinaţie de feluri de mâncare de orez şi compoturi, care sunt condimentate cu curry şi alte condimente, oferindu-vă o aromă aparte Caraibelor, care nu poate fi găsită oriunde altundeva. În plus, toate staţiunile şi oraşele importante vor include o varietate de preparate din bucătăria internaţională în restaurantele lor. Şi, din moment ce este o destinaţie din Caraibe, romul este ceva ce trebuie încercat. Cazările vor varia de la staţiuni all-inclusive, la vile cu servire personală pe plajă. De aici, vă puteţi angaja într-o excursie în pădurile tropicale, de rezervaţii naturale, la munte, sau vă puteţi bucura de timpul petrecut pe diverse plaje care împânzesc coasta. Turismul este vital pentru economia Saint Lucia. Importanţa sa economică se aşteaptă să continue să crească prin piaţa bananelor care devine tot mai competitivă. Turismul tinde să fie mai substanţial în timpul sezonului uscat (din ianuarie până in aprilie). Saint Lucia tinde să fie populară, din cauza vremii sale tropicale şi peisajului şi numeroaselor sale plaje şi staţiuni. Majoritatea turiştilor vizitează Saint Lucia, ca parte a unei croaziere. Cei mai mulţi tind să-şi petreacă din timpul în Castries, desi Soufriere, Marigot Bay si Gros Islet sunt locuri populare de vizitat.

15. Ko Phi Phi, Thailanda

Phi Phi este considerata a fi una din insulele cele mai frumoase si naturale din lume (de fapt, există şase insule în Phi Phi), se afla la 50 km sud-est de Phuket şi fac parte din Nopparattara – Koh Phi Phi National Park, o zona abundenta de corali şi viaţa marină uimitoare. Cu munţi si stanci de calcar , pesteri si lungi plaje de nisip alb. Koh (insula) Phi Phi cuprinde şase insule, 2 dintre ele principale – Phi Phi Don şi Phi Phi Le. Insulele sunt inconjurate de Marea Andaman.

Aceste insule reprezinta visul tropical, cu nisip fin alb, ape limpezi de culoare verde si albastru, palmieri eleganti si vegetatie luxurianta. Insulele au fost lovite de tsunami in 2004, insa locuitorii au folosit acest prilej pentru a o lua de la capat, dezvoltand zona intr-o maniera mai modesta. Toate hotelurile se afla pe Ko Phi Phi don, deoarece Ko Phi Phi Leh este un parc national nelocuit.

Ko Phi Phi Don acopera o zona de 28km patrati. Laem Tong in nord ofera un frumos peisaj marin. Se mai pot face scufundari in Laem Hua Raket, Hat Yao si Hin Phae. Locuri de cazare se gasesc in Ao Ton Sai si Ao Lo Da Lam .

Ko Phi Phi Leh este o frumoasa insula de numai 6,6km patrati. Este inconjurata de munti de calcar si stanci semete. In nord-estul insulei se afla pestera Tham Viking. Aceasta a fost denumita de catre Maiestatea Sa Regele Bhumibol Adulyadej, Pestera Sarpelui („Tham Phaya Nak”) datorita unei pietre care semana cu creatura mitologica, pe care a vazut-o in vizita sa aici in 1972. Pe aceasta insula se afla cea mai buna plaja – Maya, care a fost locatia filmului „Plaja” din 1999.

Ko Yung se afla la nord de Ko Phi Phi Don. Insula are o plaja de piatra in est si plaje de nisip in vai. Este plina de recifuri de corali frumos colorati. Tot a nord se afla insula Ko Phai, nu departe de Ko Phi Phi Don. In nord si est sunt plaje minunate. Bariera de recif coralier se intinde din nordul pana in sudul insulei.

Activitatile in insule includ catarari montane (magazine de unde puteti inchiria echipament va stau la dispozitie, precum si ghizi sau lectii de alpinism) si scufundari (in „Zona cu Rechini” , insulele Mosquito si Bamboo, Longbeach, Hin Daeng).

16. Capri, Italia

Situata la cativa zeci de kilometri de Napoli, cel mai italian oras din Italia, Capri aduce mai mult cu o insula exotica decat cu Italia. Nu foarte departe de aglomeratia din “cizma”, insulita de doar 10 kilometri patrati este o oaza de liniste pentru magnatii care vin cateva zile sa se odihneasca sau o destinatie de o zi pentru curiosii care vor sa vada cum arata luxul.

insula este o destinatie preferata de oamenii care isi permit sa detina sau sa inchirieze iahturi, sa isi faca shoppingul la Prada sau Salvatore Feragamo si sa manance la terasele unde acum cativa ani statea Jackie Onassis, vaduva fostului presedinte american Kennedy, o vizitatoare frecventa a insulei linistite si discrete, unde locuiesc mai putin de 12.000 de oameni.

17. Waiheke Island, Noua Zeelandă

Formata din doua insule mari – North Island si South Island – si mai multe insule mici (Stewart, Chatham, Campbell), Noua Zeelanda dispune de nu mai putin de 14 parcuri naturale in care sunt conservate valoroase elemente peisagistice, de flora si de fauna. Ca un reflex al izolarii geografice a arhipelagului, apar aici o serie de endemisme precum pasarea kiwi, papagalul kea, paianjenul katipo, cormoranul si pasarea takahe.
Descoperita in 1642 de catre navigatorul olandez Abel Janszoon Tasman, caruia ii datoreaza si numele, Noua Zeelanda este cea mai tanara tara a acestui pamant. Fiind ultimul teritoriu descoperit, arhipelagul are o istorie fascinanta ce reflecta atat mostenirea culturii Maori, cat si influenta europeana.
Cultura Maori este o atractie deosebita a acestei tari, care impresioneza majoritatea vizitatorilor mai ales prin ritualurile de primire. Unul dintre locurile cele bune pentru a experimenta cultura Maori este satul Tamaki Maori din Rotorua, o destinatie care atrage anual o multime de turisti.
De la Auckland, capitala Insulei de Nord si a tarii, denumit si orasul velelor, pana la Milford Sound, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant, la un zbor cu elicopterul peste ghetari, o calatorie cu trenul prin Alpii neozeelendezi sau o croaziera pentru admirarea balenelor la Kaikoura, Noua Zeelanda ofera o gama variata de atractii.
In orase ca Auckland, Wellington si Queenstown ai ocazia de a face o sesiune de cumparaturi in magazine cochete, iar apoi te poti relaxa in cafenele moderne sau in restaurante traditionale unde vei savura aromele exotice ale bucatariei locale.

18. Boracay, Phillipines

Aceasta insulă itty-bitty (sub 4 mile pătrate), în Filipinele de Vest este la fel de aproape de idila tropicală ce o veți găsi în Asia de Sud-Est, cu linii de coastă blânde și apusuri de vis. Adăugați o scenă de noapte înfloritoare, și aveți unul dintre punctele turistice de top din regiune.

Sfat: White Beach este pe bună dreptate numită remiza principală în Boracay, cu nisip alb, sub formă de pudră și apă azurie de mică adâncime ideală pentru înot și snorkeling.

Cum ajung acolo: Royal Caribbean are 3 itinerarii din Septembrie care includ această insulă de vis în itinerariul lor.

19. Jamaica

Jamaica este cea de-a treia insula ca marime din zona Caraibelor si cea mai diversificata. Aici gasiti plaje idilice cu nisip alb si flori tropicale situate pe fundalul varfurilor Muntilor Albastri. Fiind locul adoptiv al culturii Rasta, Jamaica este o imbinare de rosu, auriu si verde.

Cunoscuta ca si locul de nastere al cantaretului Bob Marley, reggae ocupa un loc deosebit in cultura muzicala jamaicana. Alte lucruri ce o reprezinta sunt romul, cafeaua, retetele culinara de orez si fasole, precum si jocul de crichet. Parcurile infrunzite, orasele coloniale frumos amenajate si viata de noapte incendiara ofera atractii si facilitati turistice diferite. Negril si Montego Bay sunt principalele statiuni din Jamaica, atragand turistii cu nisipurile fine ce se regasesc aici, restaurantele si cluburile excelente, precum si practicarea la un nivel inalt a golfului. Plaja din Negril se intinde pe o suprafata de 11,27 km, pe cand Montegro Bay este cunoscut pentru petrecerile ce au loc aici.

Turistul se poate aventura sa strabata o mica distanta de-a lungul coastei pentru a cunoaste adevarata Jamaica, unde se gasesc piete in care se vand fructe si legume specifice acestor locuri, precum ackee, yam si beardfruit si rom kulu kulu. De asemenea, pot fi vizitate orasele cu specific pescaresc din Treasure Beach, Portul Antonio si Oracabessa, care zugravesc latura linistita a insulei Jamaica.
Muzica este o parte esentiala a acestor locuri, de orice natura este, roots, rock sau reggae, iar in Kingston, capitala neinfricata a acestei insule, marile piete georgiene si conace elegante sunt invaluite de ritmurile soca si zgomotele de viata ale orasului. In curand vei fi sedus de ritmul vietii ce se regaseste in aceasta faimoasa insula.

Jamaica este o țară insulară din Marea Caraibilor, și a treia cea mai mare insulă din Antilele Mari. Insula are o suprafață de 10.990 km², și se află la 145 km sud de Cuba, și 191 km vest de Hispaniola, insula pe care se află Haiti și Republica Dominicană. Jamaica este a cincea cea mai mare insulă din Caraibe.

La început, insula a fost locuită de oamenii Arawak și Taíno, după care, odată cu ajungerea lui Cristofor Columbdin 1494 în America, a venit dominația spaniolă. Denumit Santiago, a fost colonie spaniolă până în 1655, când Anglia (mai târziu Marea Britanie) a cucerit insula și a redenumit-o Jamaica. Sub conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de zahăr, economia plantațiilor bazându-se pe sclavii importați din Africa, și mai târziu, pe forța de muncă chineză și indiană. Emanciparea cu drepturi depline le-a fost acordată sclavilor în 1838, iar țara și-a câștigat independența față de Regatul Unit pe 6 august 1962.

Cu o populație de 2,8 milioane de locuitori, Jamaica este a treia cea mai populată țară anglofonă din America, după Statele Unite și Canada, și a patra cea mai populată țară din Caraibe. Capitala, și cel mai mare oraș, se află la Kingston. Orașul are o populație de 937.700 de locuitori. Jamaicanii sunt, în mare parte, descendenți ai africanilor, dar există și europeni, chinezi, indieni, și alte minorități multi-rasiale.

Jamaica este membră a Comunității Națiunilor, monarh și șef de stat fiind regina Elisabeta a II-a. Reprezentantul ei stabilit în această țară este guvernatorul Patrick Allen. Prim-ministrul Jamaicăi este Portia Simpson-Miller. Jamaica este o monarhie constituțională, puterea legislativă aflându-se în mâinile Parlamentului, care este format dintr-un Senat și dintr-o Cameră a Reprezentaților.

20. Moorea, Polinezia franceză

Nord-vest de Tahiti, Mo’orea este o insula formata vulcanic in Polinezia Franceza. Ajungeți la Tahiti cu un cataraman de mare viteză. Nisipurile albe, apele turcoaz luminoase, stâncile verde smarald și hoteluri de bungalouri de lux de apă. Cele mai bune hoteluri includ Hilton Moorea Lagoon Resort (imagine) & Sofitel Moorea Ia Ora.

30 de fenomene ale naturii superbe, surprinse în fotografii

Nu există, probabil, om care să rămână indiferent la minunile care înfrumusețează planeta noastră. Extraordinarele fenomene ale naturii fac Pământul un loc mai interesant.

Locurile unde acestea se manifestă sunt inundate de turiști care se minunează de frumusețea lor și le imortalizează cu aparatele de fotografiat. Universul are căile sale de a crea locuri și fenomene ale naturii atât de frumoase, încât uneori nu îți vine să crezi că sunt reale.

Iată, în continuare, câteva imagini extraordinare. Aceste fenomene ale naturii atrag nenumărați observatori.

Stâlpii de lumină, Rusia

Iată primul dintre aceste fenomene ale naturii. Vremea din anumite părți ale lumii, cum ar fi regiunea polară, poate să devină extrem de rece.

Din cauza temperaturilor scăzute, lumina naturală apare sub forma unor coloane. Acestea au fost denumite „stâlpi de lumină”.

Ei pot fi văzuți în Rusia și la Cascada Niagara. Ei sunt rezultatul pe care lumina îl crează atunci când ricoșează din cristalele de gheață.

Coșurile de zăpadă

Fumarolele sunt deschideri în crusta planetei noastre. Ele se formează în zonele în care sunt prezenți vulcani.

Scopul lor este să emită aburi și gaze. Dar, în zonele reci, aburul îngheață când iese din fumarolă și are ca rezultat formarea așa-numitelor coșuri de zăpadă.

Florile de gheață

Acest superb fenomen al naturii creează imaginea uimitoare a sute de flori de gheață pe suprafața mării înghețate. Această imagine, care seamănă cu un câmp, se creează atunci când temperatura atmosferei este mult mai scăzută decât cea a gheții.

Fenomene ale naturii – Ghețarii dungați, Antarctica

Dacă atunci când te gândești la iceberg-uri singura culoare care îți vine în minte este culoarea albă, ai dreptate, dar nu în totalitate. Iceberg-urile din Antarctica – în dungi albastre, galbene, verzi și maro – sunt o excepție superbă.

Aceste fenomene ale naturii sunt create de către valurile care se sparg de iceberg și care îl umplu de apă. Când aceasta se întâmplă, apa îngheață imediat și nu se formează spumă.

Diferitele culori ale dungilor sunt cauzate de alge și sedimente.

Fulgerele vulcanice

Acest fenomen natural mai este cunoscut și sub numele de „furtună de noroi”, care îl descrie perfect. Erupția unui vulcan produce reziduuri încărcate pozitiv, care creează o descărcare electrică atunci când se lovesc de sarcina încărcată negativ prezentă în atmosferă.

Este un fenomen cu durată foarte scurtă. Acesta este motivul pentru care este dificil de filmat sau de studiat de către oamenii de știință.

Poarta către iad, Turkmenistan

Dacă te uiți la fotografie, vei vedea că numele se potrivește locului ca o mănușă. Este situat în Turkmenistan și interesant este faptul că nu este un fenomen în întregime natural.

Crearea sa datează din 1971, când geologii căutau petrol. Dar ei au săpat într-o zonă cu multe gaze naturale. Pământul s-a prăbușit și s-a creat o gaură adâncă de aproximativ 20 de metri.

Gazele naturale creează metan, care explodează ușor. Astfel, oamenii de știință au hotărât să le dea foc.

S-a estimat că aveau să ardă pentru câteva săptămâni. Dar, 42 de ani mai târziu, flacăra încă arde.

Apusuri și răsărituri cu străluminări verzi

Acest fenomen natural include străluminări și raze de culoare verde. Este un fenomen scurt, care are loc înainte de apus sau răsărit.

Durează numai câteva secunde și este foarte rar. Aceasta pentru că formarea sa are nevoie de condițiile potrivite, care să altereze lumina Soarelui.

Furtuna eternă a Venezuelei

Cunoscut și drept „fulgerele din Catatumbo”, acest spectacol atmosferic apare peste gura de vărsare a râului Catatumbo, în locul în care acesta se varsă în lacul Maracaibo.

Fenomenul poate fi observat pentru 160 de nopți din an, pentru aproximativ 10 ore pe zi. Acesta este format la o înălțime de 1 kilometru de către o masă de nori de furtună.

Fenomene ale naturii – Valul bioluminiscent

Acesta constă în apariția apei albastre strălucitoare în numeroase locații din jurul lumii. Fenomenul cauzează strălucirea apei cu o culoare albastră scânteietoare.

Aceasta se datorează concentrației ridicate de microorganisme marine numite fitoplancton. Acestea sunt bioluminiscente, ceea ce înseamnă că emit lumină naturală.

Găurile albastre

Una dintre cele mai populare găuri albastre este cea din Belize. Puțini cunosc istoria formării ei.

Găurile albastre au fost cândva peșteri, pe vremea în care nivelul mării era mult mai scăzut decât astăzi. Creșterea nivelului mării a dus la inundarea acestor peșteri.

Există astăzi astfel de găuri peste tot în lume. Unele dintre ele au o adâncime de peste 300 de metri.

Câmpuri cu pânză de păianjen

Australia este casa acestui fenomen neobișnuit. El duce la acoperirea câmpurilor întinse cu pânză de păianjen.

De obicei, fenomenul apare în timpul inundaților, când mulțimi de păianjeni migrează în același timp.

Fenomene ale naturii – Cercurile de zâne, Namibia

Dacă se întâmplă să zbori din Angola spre Africa de Sud, uită-te pe fereastră și vei vedea spații nesfârșite umplute cu petece de pământ în formă de cercuri. Teoria oamenilor de știință referitoare la formarea lor nu a fost încă confirmată.

Aceștia spun că termitele de nisip, care trăiesc în sol, ar putea fi responsabile pentru crearea lor.

Baloanele înghețate de metan

Dacă vizitezi Alberta, Canada, oprește-te la Lacul Abraham, pentru a fi martorul acestui fenomen natural incredibil. Lacul este plin de sute de baloane de metan.

Acestea sunt literalmente visul oricărui fotograf. Ele se formează atunci când materia moartă organică se scufundă pe fundul lacului, unde este digerată de bacterii.

„Cercuri în recolte” subacvatice

Aceste bizare fenomene ale naturii au fost descoperite pentru prima dată în 1995, în sudul Japoniei. Ele au rămas un mister pentru foarte mult timp.

În 2011, oamenii de știință au rezolvat într-un final misterul. Creația cercului a fost atribuită peștelui balon.

Masculul peștelui are numai 12 centimetri lungime. Acesta crează aceste cercuri complicate când fâlfâie din coadă în scopul de a atrage o parteneră.

Fenomene ale naturii – Lacul pătat, Canada

Acest lac din Canada conține cele mai mare cantități de minerale, cum ar fi sulfatul de magneziu, sulfatul de sodiu și calciu din lume.

Datorită concentrației ridicate a acestor minerale, când apa din Lacul Pătat se evaporează, ea crează cercuri frumos colorate.

Migrația crabilor roșii, Insula Crăciunului

Acești crabi de pământ sunt endemici pe insulele din Oceanul Indian. Ei inundă străzile Insulei Crăciunului în fiecare an pentru aproximativ 18 zile.

Acest fenomen apare când ei își părăsesc ascunzișurile din pădurile locale cu scopul de a se reproduce.

Norii lenticulari

Norii aceștia sunt atât de ciudați încât oamenii au crezut că sunt OZN-uri. Forma lor de lentilă poate fi atribuită aerului umed care plutește deasupra unui munte.

Acesta creează o serie de valuri oscilante.

Fenomene ale naturii – Norii irizați

Motivul pentru care vedem rar astfel de nori este că există niște condiții specifice necesare apariției lor. Stratosfera este de obicei atât de uscată, încât nu permite formarea norilor.

Totuși, iernile polare extreme crează condițiile potrivite. Acestea permit destulă umezeală care să ducă la apariția lor.

Migrația fluturelui monarh

Acești fluturi își au casa în Mexic și California de Sud. Ei își petrec iarna aici, în hibernare.

Totuși, pentru a ajunge aici, ei migrează masiv în fiecare an din statele din est. Astfel, ei aduc o bucurie în inimele tuturor celor care sunt martori la fenomen.

Fenomene ale naturii – Peisajele Daxia

Peisajele Daxia sunt unice, scufundate în culori roșii țipătoare. Ele pot fi găsite în mai multe locuri din China.

Procesul formării lor a fost rezultatul depozitelor de minerale și gresie roșie, care au fost sculptate de ploi și vânt timp de milioane de ani. Astăzi, ele sunt niște forme de relief incredibil de frumoase.

Curcubeiele de foc

Aceste fenomene ale naturii se numără printre cele mai rar lucruri de pe Pământ. Curcubeiele de foc se formează de lumina reflectată din cristalele de gheață în norii de mare altitudine.

Ele apar sub forma unui arc de culoarea spectrului. Datorită formei sale, curcubeul de foc pare paralel cu orizontul.

Coloanele de bazalt

Aceste

coloane sunt rezultatul erupției unui vulcan antic. Coloanele erau platouri cu lavă.

Din punct de vedere geometric, sunt atât de bine făcute, încât ai zice că au fost realizate artificial sau prin magie.

Fenomene ale naturii – Soarele negru

Această minune a naturii a fost formată de un stol de milioane de grauri în Danemarca și este de o frumusețe fără pereche.

Comunicând uimitor, aceste păsări se mișcă pe cer al unison. Ele creează cele mai uimitoare forme.

Peșterile de gheață

P

eșterile de gheață sunt fenomene ale naturii care apar atunci când apa se sparge de marginile ghețarilor și crează o gaură. Asta înseamnă că temperatura din peșteră rămâne la zero grade Celsius.

Frumusețea lor, care îți taie răsuflarea, se datorează celor câteva bule de aer din gheață. Acestea permit gheții să absoarbă orice culoare în afară de albastru.

Fenomene ale naturii – Hverir, Islanda

Acest loc geotermal din Islanda te va face să te simți pe o altă planetă. Este un dar geologic al Pământului.

Aici sunt numeroase fumarole (deschideri lângă un vulcan), găuri de aerisire și izvoare sulfuroase de noroi. Fenomenul natural al turnurilor cu aburi apare din cauza fierberii apei și noroiului.

Dacă prinzi acest spectacol în timpului fenomenului Luminilor Nordice, cele două oferă împreună un spectacol straniu.

Bolovanii sferici, Moeraki, Noua Zeelandă

Celebrele pietre sferice gigantice pot fi văzute peste tot în lume, inclusiv de-a lungul plajei Koekohe. Aici, ele sunt protejate într-o rezervație științifică în care s-a aflat motivul formării lor.

Știm acum că datează din era paleolitică și conțin noroi, nămol fin și lut, cimentate cu calcit.

Fenomene ale naturii – Aurora Boreală

Aurora Boreală este, poate, unul dintre cele mai celebre fenomene ale naturii. El este cunoscut și drept „luminile polare”.

Fenomenul se referă spectacolul natural al luminii verzi pe cer. Se manifestă în regiuni de latitudine mare, cum ar fi regiunea Arctică și Antarctică.

Culoarea este cauzată de atomi de gaz. Aceștia o emit datorită coliziunii cu particule încărcate cu energie electrică.

Particulele vin din vânturile solare, care au reușit cumva să intre în atmosferă.

Vârtejurile de foc

Acest fenomen natural rar poate să apară oriunde este foc. Trebuie să existe condițiile potrivite de temperatură a aerului favorabilă și curenți.

Fenomenul amintește de o tornadă de foc care se separă de flăcări pe măsură ce se ridică în aer.

Laponia finlandeză

Toți știm că este rece în Finlanda. Dar știai că în acest parc temperaturile scad atât de mult încât toți copacii sunt acoperiți de zăpadă?

Peisajul, ce pare desprins de pe o altă planetă, trebuie neapărat văzut, dacă ești în zonă.

Fenomene ale naturii – Penitenții

Acești țepi de zăpadă sunt formațiuni naturale întâlnite la altitudini foarte mari. Sunt de înălțimea unui om și au forma unor lame subțiri îndreptate înspre soare.

„Penitenții” apar datorită umidității scăzute la mare înălțime.
sursa:/incredibilia.ro