ANUL,LUNA,ZIUA,IATA POEZIA 1 bis

5393ceb041

step0001

8405_1302454266437866_3171885161621800916_n
12063761_900187933403328_1380037382719052037_n
51366e6ce9c6dc78dce0d35486003c524a153a49_hqfree-online-image-editor-1345006441720_c45b0546f36f2d

6890_1302280249788601_5708078542261088643_n
12802859_1302454273104532_9022538914195696057_n10422260_1302454423104517_6700517957523279344_n
din-viata-virgil-c

images (35)

Sa punem soare în loc de ceata,
Sa punem vântul cald în loc de gheata,
Iar în copaci , satui de geruri grele,
Sa punem frunze, flori si rândunele!

Sa punem dragoste si bucurie,
Sa punem pace, liniste si armonie
Voiosi, încrezatori si cu speranta
Sa punem dragoste de viata!
10473064_1050063818369570_1375733807826313124_n
12800195_1524060537890540_4438805072949543229_n
10409009_10200287139698675_3200138182824066630_n
12804790_1014115755348569_7768933592611399106_n
12688214_934021380047264_6825926791163395829_n0d61fd6ff71f9c87388806fa431fc631

https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Liliana_Popescu
giphy (1)

9kUUvCZVnMxdKURmsVhszjFVP6rIuUgeQqS3bnj6bOn9B1WZWxTNGQ==

Creată pentru mine

Creată pentru mine
De către Domnul Sfânt,
De aripe divine
Adusă pe pământ.

Un înger dintre îngeri
Tu ai fost aleasă,
Iubirea să-mi oferi,
Să fii a mea mireasă.

Eu să îți fac altar,
La tine să mă-nchin,
Mi-ești prețiosul dar,
Sufletul meu divin!

Autor: Răzvan Isac 06-03-2016

975_0_2

Tort-Martie-cu-Poza-Poezie
12794414_558896134284051_6305139108971716880_n
12821329_1011754102230119_758149718103567017_n
laGEcB9t2o4T0LjfIGzMT0rS2Y0U_QrgpvYyO_DDMIFg-GKyhsnWqQ
10564d3

Dimineata

George Bacovia

O cafea neagră…şi-o ploaie de gheaţă
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Şi pasul mă îndrumă în dimineaţă

Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu şi de-al tău…
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Şi plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg…încă tot mai iubesc…
Am ajuns la timp, ocup şi un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc…
E numai vedere…nu mai pot să vorbesc…hedgehog-cartoon-clip-art-clipart
Simplitate

Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !

De ce-aş ieşi în evidenţă cu ceva?
Sunt doar un om.
Şi viaţa e a mea !

Da, înţeleg că timpul nu stă-n loc…
Apar schimbări, apare un nou joc.
Prefer să am doar Universul meu,
Căci de mi-e greu , mă rog lui Dumnezeu.

Aştept când sunt lipsită de putere
Răbdarea îmi alina orice durere.
În suflet de se-aşterne greutatea,
Zâmbesc… căci mă descrie simplitatea.

poezie de Denisa Aricescu

0_fc60c_2e18d5d3_orig
1922159_10152129885737834_1669737543_n_zpswtv3iozb
eau8b9cn

Remember Nichita Stanescu
Versuri Nichita Stănescu

220px-Nichita-stanescu_sign200px-Nichita

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru alAcademiei Române.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă” Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 19601970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,

de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

3f5331bc15a26983b89ebb5687b04af6
Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

butterflyorangeflowersyellowwhite_zps19qa2udm

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.220px-Sorin_Adam_-_Nichita_Stanescu_-_portret

http://Versuri.ro/w/gflkll
flori-de-primavara-martie-felicitari
Primăvară, primăvară…
Zâmbetul întregii firi,
Dragoste de fluturi galbeni
Şi de galbeni trandafiri.

Primăvară, primăvară…
Tremură luna bălaie,
Dorm doi pui de rândunică
Sub o straşină de paie.

În ungher, părăginită,
Doarme hârbul de ghitară –
— Va mai fi şi pentru mine
Primăvară?…

Octavian Gogad77ee4a5

943924_1687845941504534_372484587947249455_n
12933085_1015382678547795_7222514726991049512_n
12990978_1133206456746730_6503879339775232988_n12990985_1119043101480767_3047889262598638940_n
12998720_816399395171497_8221730985641694191_n12933104_993400530739903_595243154447589184_nstep0002 (9)
PRIMĂVARA RURALĂ
Ion Minulescu

Primăvara, fată mare,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi
Într-o zi de sărbătoare…
A picat azi-dimineaţă
Şi, abia intrată-n sat,
Satul tot s-a deşteptat
În parfum de izmă creaţă!…

Primăvara, fată mare,
Vine-n fiecare an
În pantofi de magheran,
Dăruiţi de Sfântul Soare…
Şi de’ndată ce-şi arată
Fecioria-mprospătată,
Toţi în jurul ei fac roată!…
Toţi copiii
Şi bătrânii
Îşi umflă, la fel, plămânii
Şi-şi fac cruce de-aşa fată ―
Doctoriţă fără plată…

Îi deschid ferestrele
Să le-alunge boalele
Şi dihonia din case…
O ridică-n osanale
Ca pe-o scară de mătase,
Până-n ceru-al şaptelea…
Şi-apoi
O pornesc cu ea
Pe şosea,
Până la fântână-n vale,
Ca s-o spele pe picioare,
Fiindcă-n fiecare an
Când soseşte-n sat la noi,
În pantofi de magheran ―
Primăvara, fată mare,
Toată-i plină de… noroi!
12932861_1047459468684494_2396242416912167273_n13076848_992603510788114_317217083862447236_n

13083180_1343737635642862_423728558370164054_n

n2020m

vinerea-mare_64a85993b8e9ebobiceiuri-si-traditii-de-sf-pasti-29-72821337

Învierea (Mihai Eminescu)


Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc in mâni mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata,
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tânguioasă puternicile bolti:
„Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte…
Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:

„Cantari si laude-naltam
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!

Christos au inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lunina ducand-o
Celor din morminte!”

13102645_150595065342924_2231748688326959054_n

Christos a înviat (A. Vlahuţă)


Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Iisus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege…
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:

„Fiti blanzi cu cei ce va insulta,
Iertati pe cei ce va lovesc,
Iubiti pe cei ce-n contra voastra
Cu vrajmasie se pornesc”…

II

Cat bine, cata fericire,
Si cata dragoste-ai adus!
Si oamenii drept rasplatire
Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata
Din spini cununa ti-au facut,
Si in desarta lor trufie
Stapani desupră-ti s-au crezut…

Aduceti piatra cea mai mare
Mormantul sa-i acoperiti
Chemati sutasii cei mai ageri,
Si straji de noapte randuiti…

III

S-au veselit necredinciosii
C-au pus luminii stavilar,
Dar ea s-a intarit in focul
Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite
Peste pamant se impanzesc,
Ducand dreptate si iubire
Si pace-n neamul pmenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric
Si nimeni nu v-a mangaiat,
Din lunga voastra-nghenunchere
Sculati… Christos a Inviat!

13095796_1749548535290566_8773388625110190772_n

Isus e viu! (Petru Dugulescu)


Miscat de forta vietii-n el aprinsa,
Pamantul s-a cutremurat in zori
Iar garda din armata neinvinsa,
Cuprinsa e de spaima si fiori.

Sfarmand obezi si lanturi milenare,
Frandandu-I mortii bratele ei reci,
Biruitor in lupta cea mai mare,
Isus e viu si viu va fi in veci!

Si nu vor fi pe lume straji romane
Nici pietre ca sa-L tina in mormant,
Caci biruind ostirile dusmane,
Isus e-n cer si-n inimi, nu-n pamant.

Triumfator, S-a ridicat din glie –
Isus Cel viu no poate sta ascuns;
Iar cand pe nori, cu slava o sa vie,
Il vor vedea si cei ce L-au strapuns.

Cantati-I imnuri, plini de bucurie,
Voi toti care-ati gemut incatusati;
Sfarsitu-s-a azi timpul de robie,
Isus e viu, iar voi eliberati!

Din crucea Lui curg valuri de iubire,
Ducand viata, pace-n unda lor …
Tresalta azi si canta omenire!
Isus e viu – tu ai Mantuitor!

Voi toti care zaceti fara putere
Si va tarati viata prin noroi –
Isus a biruit prin inviere,
Isus traieste azi si pentru voi.

Si-n ziua glorioas-a revederii
Cand vom zbura spre Patria de sus,
Noi vom canta in corul Invierii,
Cantarea biruintei lui Isus!

fe780051b4a0503860a4f4c274c131ac-350x450_c

Imn al învierii (Valeriu Gafencu)


Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

4323314_a81db.gif

Paştile în sat (R. Niger)


Azi în sat,
Parcă-i ziua mai frumoasă
Şi şoseaua-i mai voioasă.
Am plecat acum cu toţii,
Şi bunicul şi nepoţii,
La altar, la închinat!

Bucuroşi
Ne-am întors, apoi, acasă,
Şi ne-am aşezat la masă.
Apoi mult ne-am veselit
Şi la masă am ciocnit

Ouă roşii!

cos_cu_oua_incondeiate_rusesti

icoana-spate

cf3863e113d94925a1ddcd73685

Paştile (M. Popescu)


S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Si falnic iese din mormant,
Cu biruinta Domnul Sfant,
Ai azi e Paste.

Si dupa slujba ies la rand
Batrani, cu spatele-aplecat,
Barbati cu chipul luminat,
Si-n urma ies copii cantand:
„Hristos a inviat!”.

In jur pe margini, stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mandrul sir al falnicei hori;
Si-n mijloc canta lautarii,
Din cobze si viori.

Sunt veseli toti si bucurosi,
Si toti cu suflet-naltat;
Oriunde se-ntalnesc in sat,
Isi zic cum zis-au mosi stramosi:
„Hristos a inviat!”

pagesettings_17313
nu_te_vinde

paste-fericit-377_65fb459a0b2942
Clopotele de paşti (C. Z. Buzdugan)


Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta…
Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta!

Da semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,
Grav, maret vuind in noapte,-o razboinica chemare

Raspandind talaz de sunet ca talazurile marii,
Tot mai grav, tot mai departe, in adancurile zarii.

Desteptat din somn, raspunde clopotul cel mijlociu,
Cam dogit, batranul clopot, dar sfatos, cucernic, viu…

In sfarsit, cu ritmul vesel, clopotele mici si ele
Bat sonor in noaptea clara sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revarsate val cu val
Par o grindina de aur pe-o cupola de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot
Isi amesteca-armonia in acest feeric ropot.

-„Primavara” lung rasuna prin vazduhuri cadentat,
Iar ecoul bland raspunde: „Adevarat a inviat!”…

Si cand templele sfintite deschid vechile lor porti
E-ntr-un gand intreg pamantul: „A-nviat Christos din morti!”…

Fratilor, cand voci de clopot spun minunea lui Iisus,
Ridicati-va din tarna, va-naltati mai sus, mai sus!

Desteptati-va si-aprindeti iarasi candela vegherii
Salutati in mandre canturi sarbatoarea primaverii.

Uniti glasurile voastre cu al clopotelor cor
Innoiti-va viata la al vietii sfânt izvor!…Paste
646x404 (1)

IN ZIUA DE RUSALII
Autor: Buzangia S
In ziua cinzecimii ucenicii,
Au revenit cu totii in IERUSALIM
Era chiar sarbatoarea de Rusalii,
Pe care o poruncise ELOHIM…

Ei asteptau caci Domnul le promise
Pe Duhul Sfant ceresc Mangaietor,
Iar ruga lor spre cer se inaltase.
Sa le trimita Domnul ajutor.

Erau uimiti de cele intamplate
Si bucurosi caci Domnul a-nviat
Iar bucuria s-a schimbat in intristare,
Vazandu-l cum la cer s-a inaltat.

In norul alb ,ce Il acoperise
Iar ei cu ochii catre cer privind,
Dar a venit un inger ce le-adeverise,
Caci in acelas fel Il vor vedea venind.

Erau nedumeriti,dar nu trecuse mult
Doar zece zile …grele de asteptare
Si deodata-un vuiet si un vajait de vant
Le-a daruit la toti incurajare.

Caci niste limbi de foc au fost trimise
Era ceva nemaivazut…nepamantean,
Caci spaima…frica toata disparuse
Si au primit curaj si sfant elan.

Caci Duhul Sfant era-mpartit la fiecare
Si le-a umplut si inima si gandul,
Vorbind in limbile doar de straini stiute
Multimilor de oameni ce-ascultau Cuvantul…

Asa s-a-nfaptuit marea trezire,
Si vestea mantuirii lui CRISTOS,
Cand Petru ,un pescar,le da de stire,
Caci Domnul lor era insusi CRISTOS.

Era Cel Profetit…ACEL din vesnicie,
Era chiar MESIA din cer venit,
Era chiar FIUL Dumnezeului Cel Mare
Era chiar EL…iar voi L-ati rastignit.

Sa stie bine toata casa lui Israel
Ca Dumnezeu a facut Domn pe acest ISUS,
Voi nu stiati ca-n moartea LUI este salvarea,
Si drumul spre Imparatia cea de sus.

Mai adu, Doamne-o ploaie timpurie
Si Duhul Tau de foc lasa-l in noi,
Ca sa putem si noi sa dam de stire
Caci in curand veni-vei iar la noi.

Adu trezirea cea de la Rusalii,
Sa-nflacarezi pe tineri ,pe batrani,pe noi,
Sa te-asteptam si noi ca ucenicii,
Cand vei veni in Slava TA pe nori…amin

xnlzqi963571-021

 

COPILARIE,

Esti atat de frumoasa,
Dupa ce pleci,noua ne pasa.
Vesnic vrem sa copilarim,
Si tot copii sa murim.

Copile frumos,nu uita
Ca astazi este ziua ta.
S-o petreci frumos si bine,
Sa ai zambetul cu tine.

Sa cresti mare,sa ai minte,
Tara s-o iubesti fierbinte.
Zburda,canta si danseaza,
Fericit sa fii….conteaza.

Sa ai sufletul deschis,
Sa traiesti ca-n Paradis.
Drumul vietii cu flori presarat,
Copilaria sa n-o uitati niciodat’.

LA MULTI ANI,copiii lumii,
Sa nu va uitati strabunii.
Sa-i cinstiti ca pe eroi,
Tot ca ei veti ajunge si voi.

LA MULTI ANI va spun la toti,
Copii ai lumii si-ai mei nepoti.
Fericiti sa-ntindeti hora,
Sa transmiteti fericirea tuturora…Elymeris
49ac06b25251931a1810aeb5e5476c4b13239023_1037484719679746_6577031353874120400_n

fb6d0fa140fed4b5ac9aa56d5425ea8c

Despre copilarie

 

Copilaria noastra

E un fulg de nea,

Un bob gingas de roua

Sau o randunea.

 

Noi, toti copiii lumii,

Vrem pace, doar atat,

Si-n pace sa traim

Pe acest pamant.

 

Copile, esti o stea,

Lumina, viata mea,

Esti luna de pe cer

Si zambetul mister.

 

Copii, sa ne iubim

Si-n pace sa traim,

Sub soare arzator

Si cer fara de nori.

 

 

13312909_1037873202967010_7956845572165486747_n

Copilarie

As vrea sa raman copil
Pentru totdeauna!
As vrea sa ma joc,
Sa alerg desculta,
Sa construiesc castele de nisip,
Si sa prind fluturi
Sa-mi pun cirese la urechi
Si sa fiu alintata.
Daca s-ar putea,
As ridica ruga Lui Dumnezeu
Sa ramana mama mama,
Tata, tata,
Si sa nu devina bunic, bunica.
Si eu,
Printesa lor iubita,
Ce pacat ca nu se poate
Ca eu sa fiu copil mereu!
Legea firii este ca toti copiii
Sa devina parinti de copii
Si sa retraiasca copilaria
Cu ochi si suflet de parinti.

13315604_1134053749950885_892871487621817250_n

Ce este copilaria?

Copilaria-i o raza de soare,
E primul si cel din urma cuvant,
E tesuta-n aur si-n margaritare.
Copilaria-i o adiere de vant.

Copilaria-i un zambet, un vis, e veselie,
E pasarea ce-aluneca-n zare
Si-un gand pribeag de-o vesnicie.
Copilaria-i o suava floare.

Copilaria nu trebuie rapita,
Caci e primul nostru cuvant.
Si o comoara prea greu gasita …
Copilaria-i o adiere de vant …

13315631_1146125448742097_3529188276338124457_n

1 Iunie – pentru toţi copiii lumii

 

Ziua-i parcă mai senină

Şi se-nalţă de cu zori,

Trece primăvara lină

Printre cântece şi flori.

 

Vântule ce zbori în zare

Paşii peste ape du-mi-i!

Azi e zi de sărbătoare

Pentru toţi copiii lumii!

 

 

 

13319918_1763045327274220_7183670926293245530_n

1 Iunie soseşte

 

Râde soarele-n grădină

Printre pomi şi printre flori

Şi împrăştie lumină

Peste-o lume de culori.

 

Gâzele sclipesc în soare,

Cu aripile-amândouă

Strâng din lujerul de floare

Bobul răcoros de rouă.

 

Şi cu el îşi spală faţa

În rochiţele-nflorate,

Să le prindă dimineaţa

Bucuroase şi curate!

 

– Ştiţi de ce grădina toată

De serbare se găteşte?

Căci sub cerul fără pată

1 Iunie soseşte!

 

13322001_1062423117171162_3828247125670116849_n

De 1 Iunie

 

Mesajul  nostru azi de 1 Iunie,

E un cânt de pace şi de drag!

E sol trimis spre toţi copiii lumii,

De pe al nostru românesc meleag.

 

Azi e zi de sărbătoare,

Porumbel ca albul spumei

Pace scriu rotund sub zare,

Pentru toţi copiii lumii.

 

Am dori să  fie vară,

Cu flori, cânt de păsărele,

Cu pâraie reci sub soare,

Să ne răcorim în ele.

13325669_290310017979928_4941424433039569226_n

Ziua Copilului

 

1 Iunie, tu vii, cu bujori şi ciocârlii

Şi cu cântec de copii;

Scuturând peste pământ, zâmbete şi-al păcii cânt!

Sol gingaş de bucurie, slavă ţie, slavă ţie!

 

Veveriţa sprinteoară, dă de veste iar în ţară,

Că-n poiana cu izvoare, azi e zi de sărbătoare:

Flori, gândaci şi licurici, păsărele şi pitici,

Toţi s-au pregătit de zor, că-i ziua copiilor.

step0001 (2)

Copilăria este un cuib frumos de vise

În care doar o dată încap cu-adevărat,

Cu cântece şi jocuri şi cu poveşti promise,

Cu râsul şi cu plânsul, cu gândul meu curat.

Aici vin anotimpuri cu tainice comori

Şi păsări minunate să-mi cânte-ntâia oară,

Aici trăiesc de-a pururi grădinile cu flori

Şi dorul de lumină cu mine se măsoară.

 

Aici vin căprioare cu roua să se-adape

Când soarele se-ascunde în ramuri de cais,

Aici se joacă peştii în limpezimi de ape,

Cu stelele şi luna în nopţile de vis.

 

Copilăria este un joc de-a căutarea

Pe care doar o dată îl joc cu cei din jur,

E râsul şi izvorul, e muntele şi marea,

E cântecul iubirii ameţitor şi pur.

 

Copilăria este o pulbere de stele

Pe care doar o dată o port pe fruntea mea

Şi care mă îndeamnă să mă întrec cu ele

Şi să mă simt în zborul acestui joc, o stea.

 

Nimic nu e posibil în vise şi în viaţă,

Fără acestea toate cuprinse la un loc,

Copilăria mea e şcoala ce mă-nvaţă

Că jocul este viaţă, dar viaţa nu e joc.

kids_header

Unde esti copilarie?

Unde esti copilarie?

Eu te caut, tu-ascunzi,

Cauta-ma, cauta-ma

Sunt in suflet … mai adanc.

Sunt in primavara vietii,

Si in florile de mai

In aroma diminetii

In parfumul mamei drag.

Sunt in cartea mult iubita

Care te-a calauzit …

Sunt alaturea de tine

Nicicand nu te-am parasit.

Autor: Lazar Adina

10390431_752073408147305_4492694928190699084_n

4 (14)

10411818_248672498663758_6101502743312858105_n

 

Crezui

Crezui cîndva dreptăţii şi-astăzi ştiu
că doar în cer dreptatea-i fără pată,
şi-n strîmbătate de-am căzut o dată,
puieşte moartea-n tot ce este viu.

Crezui iubirii şi-nţeleg tîrziu
că doar pe cruce-ntreagă se arată,
că nu-i iubire dacă-aşteaptă plată,
cum nu-i plinire dacă nu-i pustiu.

Crezui credinţei şi pricep prea bine,
cînd dă amurgul iama peste noi
şi vraf ne stau păcatele-napoi,
că n-are preţ nici o credinţă-n sine:
cum fără-arcuş zadarnic e vioară,
ce-i bun în noi cu fapta se măsoară.

Răzvan Codrescu
3y2iuu5jst7_zpsozeg7ltj

Imnul vieții – Maica Tereza

Viața e o șansă – nu o lăsa să se piardă!

Viața e frumoasă – admir-o!

Viața e bucurie – gust-o din plin!

Viața e un vis – transformă-l în realitate!

Viața e o sfidare – înfrunt-o!

Viata e o datorie – împlinește-o!

Viața e un joc – joacă-l!

Viața e prețioasă – ai grijă de ea!

Viața e o bogăție – păzește-o!

Viața e dragoste – bucură-te de ea!

Viața e un mister – încearcă să-l pătrunzi!

Viața e o promisiune – n-o lăsa neîmplinită!

Viața e tristețe – treci peste ea!

Viața e un imn – cântă-l!

Viața e o luptă – accept-o!

Viața e o tragedie – fii tare!

Viata e o aventură – îndăznește să ți-o asumi!

Viața e fericire – fii astfel încât să o meriți!

Viața e viață – ocrotește-o!

Maica Tereza de Calcuta
xnlzqi963571-021

Sonetul serii

Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
Cu licuricii-n dulce consonanţă
Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.

Se-nstăpâneşte-a tihnei ambianţă
Şi beznele care în taină curg
Par opera vreunui dramaturg
Dând scenelor o nouă rezonanţă.

Foire, zarvă, zbucium contenesc,
Înfăşurate parcă-n nori de vată
Care pe marea liniştii plutesc,

Şi pentru ziua tocmai încheiată
Sub scutul protector dumnezeiesc,
Îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Tată!

646x404 (1)

Cincizecime

Spre locu-I din ceruri plecase Isus,
Și ei, ucenicii,-n furtună
Simțeau că-i prea rece odaia de sus,
Și singuri sunt chiar și-mpreună.

Prin Duhul promis mai dădeau vieții sens
Tivind cu-ntrebările visul,
Ce dau pâlpâire misterului dens:
El cine-i? Și cum e Promisul?

Și cine-ar putea să Îi țină Lui loc,
Când Domnul străbate văzduhul?
Iar cerul răspuns-a cu limbi ca de foc:
Acesta-i Divinul, e Duhul!

Duh Sfânt ce-a încins mii de inimi atunci
Turnându-Și din ceruri fluidul,
Iar ei, pietre vii șlefuite-n porunci,
Bisericii pusu-i-au zidul.

Și-n curgerea ei zbuciumată prin ani
Spre zborul final și nemoarte,
Crescut-a în ciuda atâtor dușmani,
De noi Cincizecimi având parte.

Putere din cer? Da, putere din cer
E Duhul din Sfânta Treime,
Turnând în etern ce părea efemer,
Bisericii dând Cincizecime.

Spre locu-I din ceruri plecat-a Isus
Tăind ca un fulger văzduhul,
Dar astăzi e cald și-n odaia de sus
Și-n inimi e cald, căci e Duhul!

Simion Felix Marțian
4323314_a81db

PASLM

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.Tânjesc ca pasărea ciripitoare
Să se oprească-n drum,
Să cânte-n mine şi să zboare
Prin umbra mea de fum.Aştept crâmpeie mici de gingăşie,
Cântece mici de vrăbii şi lăstun
Să mi se dea şi mie,
Ca pomilor de rod cu gustul bun.Nu am nectare roze de dulceaţă,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Şi prins adânc între vecii şi ceaţă,
Nu-mi stau pe coajă moile omizi.Nalt candelabru, strajă de hotare,
Stelele vin şi se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare –
Şi te slujesc; dar, Doamne, până când?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Şi de-a rodi metale doar, pătruns
De grele porunci şi-nvăţăminte,
Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării
Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,

Să bată alb din aripă la luna,
Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.

Tot ce ma calmeaza, ganduri din aceasta…faza!

Of cat as vrea sa fii acum langa mine
Sa ma saruti dulce si usor pe pleoape
Sa ma iei in brate, sa te simt aproape,
Tot ce vreau acum e sa fiu cu tine!

Ma faci sa ma simt minunata
Of…esti atat de grijuliu
Te rog, nu pleca vreodata,
Eu doar cu tine vreau sa fiu!

Nu am somn si doar la tine ma gandesc
Ce ne facem?! Caci lumea-i tare rea
Iar eu, Doamne,  am ajuns sa te iubesc
Ce-ti pot spune?! Te vreau in viata mea

Orice ai face, orice ai alege
Eu te sustin si te ajut
Chiar daca ei n-ar intelege
Si n-ar fi cum as fi vrut

Esti prezent si in visele mele
Serios???Ce mi-ai facut?
Mi-ai pus pe suflet praf de stele
Si ranile mi le-ai cusut

Sper din suflet sa nu dai inapoi,
Sa nu renunti la ce avem  noi doi
Sper sa nu ma minti, sa ma  ranesti
Atunci cand imi spui ca ma iubesti

Daca faci sa fie totul bine,
Nu vei regreta nimic cu mine
Te voi rasfata
Si voi fi doar a ta!

 

1794711_777195535653810_1558406693906064463_n10379022_772712489429781_4232253544193001220_n

V
13226952_502741806602996_6496536074560872748_n13312650_507102042833639_1700347196977473287_n13312908_505595636317613_5893879722577437166_n13240059_502212896655887_447248309243496486_n
13315345_506571829553327_8941742243851559996_n

de Traian Dorz

13315502_505106583033185_2569813149689253852_n
13315503_505563129654197_5891739016770925501_n13320011_507094506167726_8952729496158522526_n

13321735_505291193014724_6683740764829296682_n

de Vasile Romanciuc

13322110_505394693004374_666447327279775061_n
13254240_1328388473844486_7565890952580056526_n
13332778_505106326366544_7722521445463655067_n

Simina Silvia Şcladan

13335527_507093602834483_665705149487125442_n
13256296_10201822440760242_6634653799539760218_n
13335607_505614876315689_7901605634211119425_n13335597_507094709501039_7677960087221643706_n

“Egalitate”
(Povestea asta mică-mititică,

Mi-a spus, într-o seară, o pisică)

Trăia odată la o casă

O pisică somnoroasă,

Cu trupul subțirel de gumă,

Cu părul moale ca o spumă.

Pisica mea cu ochii mici

(Cea mai cuminte-ntre pisici)

Călca ușor, cu pași de fum,

Pe perinuțele de vată

Și nu ieșea deloc pe drum,

Ci toată ziua stând culcată

Și toată noaptea în cotlon

Torcea același fir de cântec,

Când răsucit, când monoton

Ca un descântec…

Pisoi, motanul din vecini,

Cu blana ca de leopard,

Era-ncruntat și mustăcios,

Și toată ziua sta pe gard

Pândind poiata cu găini…

Iar uneori, în zori – zbârlit,

Și zgâriat, și smotocit, –

Cu coada dreaptă și –nfoiată

Se cocoța în câte-un par,

Mai mândru ca un ghinărar

După-o bătaie câștigată!…

Dar într-o seară, marți sau joi,

Când soarele în asfințit

Își scutura prin plopi bănuții,

Încetișor veni Pisoi

Pânˈsub cotlonul pisicuții

Și glăsui:

De când exist,

Eu sunt grozav de feminist,

Și-adesea mă bat cu alți motani

(De obicei cu coada bleagă,

Care se tem și de guzgani)

Să-i fac, cumva, să mă-nțeleagă…

Mi-i martor soarele, și luna-i,

Pot chiar să jur, numai să vrei,

Că-n ochii mei,

Pisică sau motan tot una-i!

De-aceea, zic,

Nu ca motan, ci ca amic

Vin să-ți propun tovărășie,

Că doar egali suntem, se știe…

Stăpâna mea a pus aseară

Sus în dulap, pe policioară,

Un pui tăiat să-i stea la frig.

(Așa ceva n-aș vrea să scap,

Dar sunt cam gras și nu încap..)

Ușița-i prinsă în cârlig

Și-o pot deschide puțintel.

Eu stau de pază, fără frică,

Iar tu, fiind mai subțirică,

Te vâri acolo frumușel,

Iei puiul, pui la loc cârligul –

Și-n urmă, împărțim câștigul…

Într-un desiș de pomușoară

S-a așezat Pisoi la masă.

Pisica îl privea sfioasă

Rozând un vârf de aripioară.

Și, ridicând un colț de buză,

A zis Pisoi:

-Ce-mi ești ursuză?

Ori poate-ți stă aripa-n gât?

Zi “mulțumesc” și du-te-acasă,

Puteam să nu-ți dau nici atât!

Ce ți-a venit, mă rog, în minte?

Am spus ceva mai înainte?

Se poate…dar eram flămând!

Acum, nici nu-mi dă prin gând!

Tu nu te vezi cât ești de mică,

De păcătoasă și calică?

Dar nicidecum la cașcaval:

Eu sunt motan – tu ești pisică…
Otilia Cazimircdd7991a89034e481b44c11d18a0f3a8

A venit toamna
69b6cc90
Poezii preluate de pe http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/romantatoamna.

Mihai Eminescu


Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

5D-Diamond-Painting-Cross-Stitch-font-b-Sewing-b-font-Knitting-Needles-Diamond-font-b-Embroidery

Vasile Alecsandri


Romanţa de toamnă

De-aş fi-n a tinereţii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aş avea în taină-a-ţi spune
Ca să devii tu gânditoare.

De-aş fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în faţă viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aş deştepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.

Dar nu-s în floarea tinereţii,
Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice!
Mergi dar, copilă,-n calea vieţii
Întâmpinând zâmbiri amice.
Eu te-oi privi oftând, ferice,
Răpit de farmecul frumuseţii.

Şi însă de-ai vrea să ai parte…
Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu eşti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntâlnire
Cu-apusul palid ce dispare!

descărcare (2)

Tudor Arghezi


Toamna

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut –
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată,
Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată,
Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

0_93ead_ccea545_xl

Stefan Baciu


Toamna

A ruginit frunza din vii
inspre Sovata, Ghimes si Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare bland, de aur plin.

Pustii sunt lanuri si campii
departe’n Turnu Magurele
în golf la orele tarzii
cade-o cascada grea de stele

când randunelele-au plecat
se’ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii

0_940fc_23441dc3_xl

George Bacovia


Nervi de toamnă

E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează –
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.

7bb1f0c4

George Bacovia


Monosilab de toamnă

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

837597bondimancheautomnedentelledelune15

George Bacovia


Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

big_9894_oboi_celoe_pole_podsolnuhov

92382821_large_36e2d02d9c07

Lucian Blaga


Bunătate toamna

Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum.
O minune e câteodată boala.
Pătrunse de duh,
fetele-şi lungesc ceara,
dar nimeni nu mai caută vindecare.

Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările.
Toamna toţi oamenii încap laolaltă.
Iar noi cei altădat-atât de răi
azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă
prin aurore subpământeşti.

Porţile pământului s-au deschis.
Daţi-vă mânile pentru sfârşit:
îngeri au cântat toată noaptea,
prin păduri au cântat toată noaptea
că bunătatea e moartă.

c5b3a134

Ana Blandiana


Revin în toamnă

Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate –
Ştiu iarna care vine, ştiu bruma care cade
Şi ceaţa nesfârşită, nenţeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrăţişată
De frigul dimineţii şi al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.

Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriaşe nopţi
Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.

Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Şi tulburat în asfinţit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin
Din nesfârşite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin şi moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate.

f7d3a36fd7aee2b7742ac8bf9580b5d1_zpsd1syw3tq

Ion Minulescu


Cu toamna în odaie

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

donnellis-wine-still-life

Nichita Stănescu


Emoţie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

d_aij975ssippljh3jw2lztgrpzovm_2agmskdkctjvz-il4adtgig

George Topârceanu


Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră…

fall-arrangement-8-x-10

George Topârceanu


Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

summerlunch

Aş da anii înapoi

Aş da anii înapoi,
Să mai fiu copil, la oi,
Alduit de Dumnezău,
La buna şî moşu’ meu.

Să mai văd odată nucu’
Unde sta să-mi cânte cucu’,
Uliţa plină de prunci,
Aşa cum era atunci.

Aş sări, da’ nu mai pot,
Vraniţa prinsă cu drot,
Să calc iarba din ocol
Numa’ cu picioru’ gol.

Caut, om cu păru’ nins,
Ulcioru’ cu lapte prins,
Şî oala cu silvăiţă
De la văru’ Niculiţă.

Pe la gard, nime’ nu strigă:
– Fă-ne, babă, mămăligă,
Ori vino ca să ne dai
Chisăliţă, cu mălai.

Grei îmi par, când vântu’ bate,
Anii adunaţi în spate,
Şi totul părea uşor,
Când nu aveam grija lor. 

Publicat de 0_940fc_23441dc3_xl

13614931_873130442831725_7543992182169413347_n
13620200_1231317470225960_8743544180165240635_n
jfoy3nb_bcz5d9emvf0ppb3p0xaxr6bbb1mn2n7rqeuijmmkbdhrta
000-dv941223

1459054_796807597044998_4277369210621459353_n

0a4270c213964_763974360328322_78475203176327731_n2be2f919431e12dd57b9b3d41f8d57b2

1939686_672428226149603_1613559788_n5jd39n2pi26

v4mfwafhb8ax-giz539lvuaa4blcuugfx7q5arkzchkcc5-u9k_w0q
1pcimff_zpscesmrdej

14390998_1464557566894201_6463120390569844771_n
uite-cat-de-bine-danseaza-aceste-bufnite
10155656_676506199075139_610524569_n

207721chariotsourisbisousautomne10157180_685066968219062_6777619809345645558_n

big_9894_oboi_celoe_pole_podsolnuhov

10338895_695822713810154_3622532609816768372_n969280010367591_705629096162849_8608759365257652358_n

13528657_1084674728236014_7957488097945723627_n
10377993_712286925497066_1843345112946011704_n

civetta
Alexandru Macedonski1891175_669239633135129_1138590636_n
0096de6b3f2e4340b7be2c187521f040

10429415_803090309750060_959684359982706427_n1236191_584713221585133_1996866454_n

10500573
10479747_767497906642634_6943780167148504872_n

1051890710480964_730997216959370_2705306731357458858_n

10518933

10686942_780210698704688_2825839604302645701_n10518946

11390308_898790623513361_6249885622519978940_n10518958
11091183_871441966248227_1334744974419094771_n
113118cygnes
11707362_927729543952802_2387005906808314457_n
felicitare-animata-de-toamna-cu-mesaj11800581_933075053418251_2987688193319517243_n
felicitare-animata-seara-de-toamna-umbrela-frunze-cazatoare
1173745_668993163159776_1424849332_nimageresize-1

1621949_660797107312715_1695691577_n
felicitari-romantice-animate-toamna12039308_958710677521355_7507388693227971772_nLucian Blaga

Flori de mac

În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avant,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-as vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.

Pământul

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere apăsătoare stăpânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neindurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea – indoielnic şi supus –
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.

Ţară

Pe dealuri se-naltă solare
podgorii albastre şi sonde.
Râuri spre alte seminţii
duc slava bucatelor blonde.

Ţara şi-a-mpins hotarele
toate până în cer.
Pajuri rotesc – minutare în veşnicul ceas –
peste câmp şi oier.

Fluturând în vesminte
de culoarea sofranului,
ard fetele verii ca steaguri
în vântul şi-n râsetul anului.
4f459ab8

S. Treime

Angelina Nadejde

Duhule Preasfinte

Duhule Preasfinte, Doamne,
Viu Izvor de sfântă viaţă,
glas de rugă ’nalţ spre Tine
în această dimineaţă.
Sfinte Duh, Izvor de pace,
de lumină şi putere,
morţilor Tu dai viaţă,
orbilor le dai vedere.

Mană de cereşti belşuguri,
Taină veşnică ce-adapă
setea sufletelor care
caută sfânta vieţii Apă,
Duh de foc ce dezmorţeşte
din îngheţuri de păcate
sufletele adormite,
cugetele sugrumate,

Tu faci a’ căinţei lacrimi
ochii vinovaţi să plouă,
Tu aduci în viaţa-ntoarsă
primăvara vieţii nouă,
Tu trezeşti mustrări amare
credinciosului când iară,
părăsind pe Domnul, cade
în păcat a doua oară;

Tu-l îndemni să se ridice
şi, primind din nou iertare,
mai cu grijă după Domnul
să alerge cu-nfrânare…
Tu reverşi Lucrării Tale
bucurie şi putere,
Tu ne dai înviorare,
ajutor şi mângâiere,

Tu poţi întări-n ispite
şi în orişice-ncercare,
Doamne, sufletele slabe,
când durerea-i tot mai mare;
Tu poţi dezlega răceala
sufletelor împietrite,
dacă focul Tău topeşte
nepăsarea ce le-nghite,

Tu poţi face ploi de haruri
să coboare peste ele,
să rodească-n plin sămânţa
încercată-n vremuri grele;
Tu poţi, Duhule Preasfinte,
cu puterea Ta cea mare,
să ne-aprinzi mărturisirea
cu mai multă-nflăcărare,

Să ne dai mai multă grijă
şi înţelepciune-n viaţă,
ca-n Lucrarea Ta cea sfântă
să urmăm a Ta povaţă!…
Dă-ne Tu putere-n ceasul
greu al jertfei şi-ncercării,
biruind deplin, s-ajungem
la răsplata-ncununării,

Ca să moştenim lumina
fericirii-n veşnicie,
lăudându-Te pe Tine,
Sfinte Duh, cu bucurie
şi pe Tatăl, şi pe Fiul
Cărui slavă se cuvine,
Dumnezeul nostru mare,
noi Te preamărim pe Tine!

poezie de Traian Dorz

2 comentarii (+add yours?)

  1. racoltapetru6
    Iun 18, 2017 @ 08:44:23

    Bună dimineața, Anda, și bine te-am găsit pe această pagină încărcată de poezie bună, cu ajutorul cărora mi-am ostoit nostalgiile adunate în ultimele zile. Mii de mulțumiri și tot atâtea urări pentru o duminică benefică și binecuvântată! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    • Beta
      Iun 18, 2017 @ 12:56:06

      Multumesc pentru vizita si urari Petru. ❤ De aceia eu am pagini cu diverse tocmai pentru ca atunci cand am pofta de poezie sa am poezie, cand vreau religie sa am religie si tot asa. Am si pagini cu abramburica adica cu de toate pentru toti dar am mai schimbat titlurile pentru ca sunt unele persoane care umbla cu traista-n bat pe bloguri si de lacome si fara inspiratie ce sunt copiaza pana si aceste nimicuri doar si-or umple blogrolul de useri si sa le apara la vizite cu nemiluita ca si cum am fi la concurs. Trebuie sa ne cunoastem limita si sa avem bun simt. Eu nu cred ca cineva si-a facut blog pentru concurenta nu pentru el ca persoana mai ales noi cei ce nu suntem cu talent sa ne scriem propriile povesti si poezii. Dar m-am obisnuit si cu realul si cu virtualul unde oamenii vor sa para ceea ce nu sunt si educatia se observa oricum s-ar stradui ei sa acopere golul. Duminica frumoasa si tie drag prieten ! ❤

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: